Uși trântite, replici acide, schimbări bruște de dispoziție, lacrimi de crocodil urmate de indiferență disimulată. Toate fac parte din tabloul adolescenței. Cum facem să gestionăm relația cu adolescenții și să navigăm cu grație prin toate provocările aduse de perioada asta dificilă? Asta am vrut să aflu de la Gabriela Maalouf, psihoterapeut și primul specialist NLP parenting din România, invitată în cea mai recentă ediție a emisiunii Canapeaua roșie de la BiziLiveTV.
Care este diferența între adolescența noastră și adolescența copiilor noștri?
Nu există diferențe la nivel fiziologic, emoțional, psiho-social, dezvoltarea este aceeași, provocările sunt similare. Contextul, stimulii, societatea sunt diferite și de aceea scenariul este diferit.Pentru a face o paralelă, poate că ar fi util să ne întrebăm membri familiei cum au gestionat aceasta perioadă la vremea lor. Vom constata că provocările sunt total diferite. Părinții noștri se confruntau cu altfel de greutăți decât noi, informațiile erau diferite și de aceea și aplecarea sau apetitul pentru anumite subiecte este diferit acum față de atunci. Poate părinții noștri nu erau atât de preocupați de relația cu adolescenții, dar aveau un alt tip de disponibilitate, pe care noi nu o mai avem, pentru că suntem mult mai stresați.
Evoluția tehnologiei contribuie și ea la schimbările pe care le percepem în relația cu adolescenții
Una din caracteristicile adolescenței este scăderea dramatică a nivelului de dopamină din creier. De aceea unii adolescenți nu vor să se ridice de pe canapea și par plictisiți, obosiți. Din cauză că nivelul de dopamină este scăzut, crește apetitul pentru risc. Expunerea la ecrane crește nivelul de dopamină, adică este ceea ce au ai nevoie la nivel fizic. La nivel emoțional însă această creștere a dopaminei creează dependență, un grad de dependență superior oricăror alți stimuli, ceea ce va duce la un adolescent mereu plictisit în viața reală. Nimic din ce oferă părinții nu va putea compensa sentimentul dat de numărul de recompense – like-uri, câștig, etc, din online. Atunci când copilul este privat brusc de tehnologie – ca pedeapsă, de exemplu,nivelul de dopamină scade brusc și se poate ajunge la un deznodământ chiar dramatic, așa că nu este recomandat să îi pedepsim pe adolescenți prin privarea bruscă și de lungă durată de telefon, tabletă, etc.
De ce apar stările extreme la adolescenți?
Modificările la nivel cerebral, neuronal, determină modificări la nivel hormonal și astfel are loc o inundație de emoții similară cu cea de la 2-3 ani. De aceea, dacă am avut un copil provocator la această vârstă și nu am reușit să îl gestionăm, este foarte probabil ca acest lucru să se repete la adolescență. Chiar dacă aceste stări sunt greu de gestionat, trebuie să evităm să fim prea agresivi sau autoritari, pentru că riscăm să creștem un viitor adult prea obedient. Limitele trebuie puse cu atenție, validând ceea ce simte copilul, dar stabilind reguli și consecințe pentru faptele considerate nelalocul lor. Consecința este urmarea unui comportament și are legătură directă cu acțiunea. Un exemplu de consecință ar fi – nu faci ghiozdanul, mergi cu el nefăcut la școală și vei fi sancționat. Astfel copilul va învăța că nu este în regulă să aibă anumite comportamente și că disciplina este utilă pentru că ea înseamnă rutină. O consecință în cazul ușilor trântite ar fi ca ușa să rămână permanent deschisă și discutat permanent cu copilul că trântitul de uși este un comportament care ne deranjează și nu este în regulă. Orice ar fi, nu este bine să lăsăm adolescenții în pace, pentru că atunci când experimentează emoții puternice au nevoie de noi.
Cum ne putem conecta cu adolescenții?
În primul rând, detectăm nevoia din spatele comportamentului, ce ar vrea adolescentul să comunice dar nu o face. Este responsabilitatea părinților să identifice nevoia copilului și să îi dea ceea ce are nevoie – o îmbrățișare, încheierea, fie și imaginară a unui conflict. În ceea ce privește jocurile, chiar și adolescenții reacționează la limbajul jocului și al lucrurilor distractive. Acestea pot fi un punct de pornire spre deschiderea comunicării.
Comunicarea este esențială în adolescență, în special pentru a proteja copiii de influența anturajului sau posibile agresiuni sau abuzuri. Dacă relația de încredere a fost construită până în adolescență, copiii vor veni la noi să ne spună orice, atâta timp cât vom repeta că pot avea încredere în noi și le vom reaminti anumite concepte, reguli și limitări. Este însă esențial ca această relație să fi fost construită până atunci, la adolescență este doar repetiție și reamintire.
Sfatul dat de Gabriela părinților de adolescenți este în primul rând să își reamintească mereu că va trece și această perioadă și să fie permanent fini observatori ai copilului lor, ca să își dea seama de stimulii la care răspunde și cum reacționează, pentru a putea prevedea niște situații dificile.
Poți urmări restul dialogului cu Gabriela Maalouf aici. Ai nevoie doar să îți faci abonament și ai acces la foarte multe emisiuni și resurse utile pentru dezvoltare personală și profesională.
Citește și
Canapeaua roșie. Despre bani și energia banilor în drumul către succes
Canapeaua roșie. În lumea unicornilor și a creativității cu Raluca Kișescu
Canapeaua roșie. Dietă sau stil de viață cu Claudia Buneci
Canapeaua roșie. De la suferință la vindecare după divorț
A doua ediție Canapeaua roșie. Despre energie feminină
Prima ediție a emisiunii Canapeaua roșie. Ce este și cum facem dezvoltare interioară?
Dacă vă plac articolele mele, vă invit să dați like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu noutățile
