Now Reading
Teodora Migdalovici: Creativitatea îți permite să rezolvi simplu probleme complicate

Teodora Migdalovici: Creativitatea îți permite să rezolvi simplu probleme complicate

Pălării cu boruri largi sau turbane colorate prinse aparent neglijent în vârful capului. Cercei mari, musai în multe culori sau în forme bizare. Haine asimetrice sau largi. O prezență care sufla peste tot „altfel”. Dacă este să am o amintire pregnantă din facultate este cea a orelor de creativitate și cu precădere a profei, Teodora Migdalovici. Avea un fel de a spune lucrurile, de a „preda” total atipic pentru începutul anilor 2000 și care nu avea cum să nu îți rămână în minte. Am urmărit-o ulterior pe Teodora, care a devenit ambasador Cannes Lions în România, dar nu știam de toate proiectele pe care le desfășoară. Că a fondat prima agenție de brand personal din România, prima școală de creativitate, The Alternative School, că promovează conceptul de diplomație privată și femeile care au ceva de spus, prin loveandlobby.com  și că a lansat în plină pandemie competiția de creativitate TalentBet.

După o discuție de 30 de minute în care doar mi-a enumerat proiectele, am ajuns la concluzia că îmi trebuie minimum 3 interviuri care să cuprindă toate minunățiile pe care le face, așa că ne-am concentrat, într-o primă fază, pe creativitate și competiția TalentBet. Apropo, dacă știți tineri talentați și creativi, îndrumați-i să se înscrie la TalentBet, pentru că au șansa să câștige un internship internațional, dar și calificarea la Roger Hatchuel, o academie alternativă, cu focus pe creativitate, ce are loc anual, în timpul festivalului de la Cannes.

Sper ca prin răspunsuri să transpară măcar un sfert din efervescența și pofta de cunoaștere a „profei” Teodora Migdalovici, că pentru mine așa va rămâne mereu, profa mea mișto și creativă 🙂

Există copii și oameni lipsiți de creativitate sau este ceva ce putem antrena? Evident, întrebarea firească este cum?

Nu există oameni lipsiți de potențial creativ, exista însă oameni speriați, fricoși, care singuri-singurei își pun căpăstrul de gât și ochelarii de cal peste perspectivă. Dacă tu le spui “poți” și le arați cum, dar ei sunt incredibil de atașați de cutiuța în care s-au autoizolat, nu prea e mare lucru de făcut. Credința că nu ești creativ e comparabilă cu fobia. N-are nicio legătură cu realitatea înconjurătoare, dar e modul în care unii operează disfuncțional. În schimb, dacă dai peste oameni pasionați să-și antreneze mușchiul creativ și să evadeze din perimetrul previzibilului, sunt soluții galore. Prima dintre ele – dacă vor o formă organizata – e studiul aplicat al creativității – vezi oferta de la TheAlternativeSchool.

Dacă vor să exploreze pe cont propriu – rețeta e ieșirea din zona de confort. Explorarea căilor nebătute. Cultivarea unor pasiuni care să-i ajute să schimbe perspectivele și să vadă lumea dintr-un unghi fresh.

 

Fiecare individ își poate construi mecanisme de cultivare a creativității, în funcție de personalitate, job, finalitate, ce-I mână în luptă. La mine sursele vin din festivalurile de creativitate pe care le explorez de când eram studentă, din artă și din muzică, din călătorii și din descoperitul altor culturi, din prieteniile cu oameni talentați, de peste tot din lume, din documentarele de astrofizică, din iubirea pentru plante, din confruntarea clișeelor contemporane – o posibilă referință e platforma de diplomație privată de la loveandlobby.com.

Observ la copiii și tinerii din generațiile actuale o mai mare determinare în ceea ce privește profesia decât în cazul părinților lor. Tu când ai știut „ce vrei să te faci când vei fi mare?”

Am avut convingeri puține și ferme :-). Până în școala primară am știut că vreau să fiu cosmonaut sau aviator, una din două. Mama m-a asigurat că n-am ce-mi trebuie pentru asta, așa că în clasa a V-a am fost sigură că vreau profă de română. Când la ora de literatură am fost rugați să scriem răspunsul la aceeași întrebare pe care mi-ai pus-o tu, acum, eu am rezolvat din semnătură și am zis ”din partea unei viitoare profesoare de română”. Profei am impresia că nu i-a picat prea bine, a considerat bilețelul o forma de impertinență. Nu știam la vremea aia să-mi dozez și poate nici să-mi exprim admirația. M-am ținut însă de cuvânt, am și făcut filologia, de altfel. La începutul liceului salivam la UNARTE, dar n-am avut cu cine mă înțelege acasă. Ca să-mi domolească și să-mi canalizeze interesul pentru topic, mama a optat pentru doi profi privați – unul de desen, celălalt de pictură și cu asta a închis subiectul. La finalul liceului, după ce am redescoperit matematica și m-am îndrăgostit de ea, eram la mustață de-o carieră conectată cu dânsa. A rămas însă filo, de dragul francezei îndelung muncite și aproape că la presiunea așteptărilor tuturor.

Dacă mă uit retrospectiv, cred că le-am integrat frumos pe toate. Zbor mult ca pasager, zbor și-n subtil, când croiesc planuri de pionierat (pentru mine sau pentru clienții pentru care fac consultanță). Am o cariera așezată la confluența între strategie, scriitură, limbaje vizuale și business, așa că toate “angajamentele” afective din trecut, pentru un parcurs sau altul, și-au găsit onorabil rezolvarea.

Ce ți-a lipsit în școală și facultate ca orientare și oportunități profesionale? Are legătură The Alternative School for Creative Thinking cu ceea ce ți-ar fi plăcut ție să primești în acea perioadă?

Sigur. The Alternative School e răspunsul viu la frustrările din facultate. În liceu făcusem o pasiune pentru metodele cultivate de pedagogia Waldorf și Montessori, iar în facultate am dat peste metode rudimentare, bazate, în principiu, pe memorat și reprodus, mai puțin pe gândit și aproape deloc pe simțit. Tot în facultate, explorând franceza și-apoi spaniola, simțeam nevoia expunerii directe la culturile respective. Din punctul meu de vedere, înveți o limbă străină când reușești să faci imersie completă în cultura ei. Tânjeam după călătorii și conectare cu alte lumi și la The Alternative School oamenii chiar primesc răspuns în sensul asta, pentru că aici, prin intersecțiile cu speakerii și prin expunerile de la festival, chiar au parte de conectare cu lumea largă, cu ce-i mai bun și mai interesant și mai valoros din ea, când vine vorba de marketing și comunicare.

Tot ce mi-a lipsit în facultate a fost decantat și integrat în modul în care am croit The Alternative School și inclusiv pentru asta sunt recunoscătoare Universității. Am luat ce-a fost bun. Ce nu – a suferit un process de transformare. La sfârșitul zilei – câștig pe toată linia.

Cum vezi tu rolul creativității în educație și cum ar putea fi aplicată creativitatea în sistemul românesc de învățământ, așa cum arată el în acest moment?

Sistemul de învățământ – și de la noi și de oriunde – trebuie să pregătească oameni care, ajunși la vârsta adultă, să poată gestiona evenimentele și evoluția lumii în care ne mișcăm – că e vorba despre modificări climatice, conflicte sau relația dintre inteligența artificiala și umanitate. Creativitatea trebuie privită că o mecanică ce-ți permite să rezolvi simplu probleme complicate. Iar acest mod de gândire, acest mod de funcționare, ar trebui cultivat pe tot parcursul anilor de studiu, de la grădiniță, până la Master. Cine nu înțelege că epoca învățatului pe de rost, a reproducerii de informație și a comentariilor interminabile, de minim 8 pagini trebuie să rămână în trecut, e clasabil la categoria criminal în serie.

Zicea amărâtul de Creangă, la apusul lui 1800 – “școală, curat meșteșug de tâmpenie”. La peste un secol de la vorba asta, sunt școli în Romania unde ea e în continuare perfect validă. Sunt deja niște zeci de ani de când școala românească pregătește insular remarcabili, dar în masă analfabeți funcționali. Cumva crevasa asta dintre performeri și “gâscani prin apa” trebuie redusă, ca să nu zic anihilată. Iar răspunsul vine din modul în care sunt setate așteptările de la profesorat către elevi: gândim sau reproducem? Învățam să știm unde să găsim repede și bine informația corectă sau învățam să citim cu intonație fake news și s-o redistribuim? Personal, sunt pentru gândit și cultivarea inteligenței. Nu spun că o memorie bună e de ignorat, ci doar că inteligența artificială oricum o să exceleze pe zona asta. Să-I învățam, deci, pe oamenii mici să devină oameni mari, inteligenți, capabili să fie mai degrabă proactivi, decât reactivi, nu niște roboței limitați, să iubească ideile care-I animă pe ceilalți, nu notele mari, cu orice preț.

Dacă ar fi să dai un singur „sfat” părinților de copii pre-adolescenți și adolescenți cu privire la susținerea copiilor lor în determinarea pasiunilor și ulterior alegerea unei cariere, care ar fi acela?

Să-și facă foarte bine temele și să scaneze cum o să arate viitorul. Să vadă care sunt cele mai bine cotate scoli și universități, capabile să pregătească competenți pentru acest viitor. Să discute deschis cu copiii despre rezultatele cercetării lor, ba mai mult, să-i implice și pe ei. Apoi să decidă împreună, uitându-se la talentele, înclinațiile, dorințele și emoțiile copilului, care-i drumul de urmat, care-i teritoriul de intersecție între “vocea lăuntrică” a copilului și a înclinațiilor lui și cum va alege el să răspundă provocărilor viitorului.

Care este rolul unei școli alternative de creativitate și cui se adresează?

Rolul unei școli alternative de creativitate se adresează în principiu tinerilor adulți care vor să-și rafineze modul de gândire, să iasă din clișeu și din previzibil, să scaneze moduri în care alte culturi sunt capabile să răspundă, în cheie identitară, unică, la probleme universale. În cazul The Alternative School, focusul este pe creativitate cu aplicabilitate în marketing și comunicare, dar nu de puține ori am avut în rândul participanților oameni cu background în drept, medicină sau muzică, toți în căutarea unei maniere atipice în care să facă lectura lumii. De creativitate care să-ți permită scurtături și soluții memorabile e nevoie oriunde și oricând, nu?

Cum poate o astfel de alternativă să ofere mai multă claritate tinerilor aflați la început de drum, în viață și în carieră?

În două moduri: primul, prin exemple – exemplele profesorilor, care sunt adesea selectați din rândul celor mai valoroși specialiști la nivel global, din țări foarte diverse – UK, Rusia, Qatar, Turcia, Egypt, Franța. Al doilea – prin exercițiu ghidat de mentori experimentați. La scoală se practică “learning by doing”, oamenii sunt încurajați învețe din greșeli și și îmbunătățească soluțiile, de la o predare la alta. Partea cea mai frumoasă e învățarea nu se întâmplă doar de sus în jos, ci și între participanți – fiecare are o lume fascinantă din care toți ceilalți, colegi și profesori, au de învățat.

Ai lansat proiectul #TalentBet în pandemie, ceea ce e un act de curaj, cam ca tot ceea ce faci tu 🙂 Care a fost provocarea, în afara contextului mondial? Dar feedback-ul participanților?

Am avut multe premiere atunci, pentru odată cu programul am lansat și școala în format digital, după 16 ani de operațional în “real life”. Și a fost un pariu câștigat, pentru au venit o mulțime de studenți din țară și din afara tarii, odată bariera geografică anulată. N-am mai depins de București, exclusiv, iar apariția zoom a făcut ca partea operațională meargă fără cusur. Tot răul a fost spre bine. Programul a venit ca o abordare pro-activă, în pandemie, pentru crearea unor idei și soluții la situații fără precedent, pentru companii cu provocări în distribuție, pentru regândire a produselor pentru zona digitala sau de e-commerce. Participanții au avut de câștigat, pentru au lucrat pe briefuri reale, companiile au avut de câștigat, pentru au avut o perspectivă proaspătă din partea unor oameni din generația Z, ghidați de millennials educați. Câștig pe toată linia.

See Also

Cu ce e diferită ediția TalentBet2021 și care e miza ei?

TalentBet2021 aduce 4 lucruri noi: internship-uri internaționale pentru cei mai buni dintre participanți, cursuri și workshop-uri cu miză pentru conturarea brandului lor personal cu feedback la portofoliu și cv, astfel încât aibă o voce clară, conturată, memorabilă pentru angajatori, dar și șansa calificării pentru Roger Hatchuel, o academie alternativă, cu focus pe creativitate, ce are loc anual, în timpul festivalului de la Cannes. De menționat #TalentBet vorbește cu toate comunitățile de creativi și comunicatori, primind aplicații indiferent de vârstă, dar șansa calificării pentru academia de la Roger Hatchuel e rezervată celor de până în 23 de ani. Așadar, cu cât ești mai tânăr, cu atât ai mai multe șanse la expunere. De reținut și acționat în consecință :-).

Citește și

Când se numără coronițele și se arată carnetele

Anul ăsta, toți copiii și profesorii merită coroniță

Performanță școlară cu muci pe față și multă singurătate

Dragă părinte de copil școlar

Nu-l lăsa când începe școala! Atunci are mai mare nevoie de tine!

De ce să nu fim mândri de copiii noștri?

Dacă vă plac articolele mele, vă invit să dați like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu noutățile.

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.


Copyright Ioana Marinescu Sima 2020 | Branding & Website realizat de Ama Mihaescu CREATIVE STUDIO 

Scroll To Top