Now Reading
Un an de la divorț. Ce am învățat, cum am evoluat

Un an de la divorț. Ce am învățat, cum am evoluat

Știu că iarăși o să se amuze toată lumea că țin minte date. Asta sunt, cel puțin de când am devenit adult, am învățat și am fost învățată să rețin și să marchez date. Fericite, ce-i drept, dar creierul a rămas cu reflexul ăsta și nu mai am ce-i face. Deci, da, pe 11.11, dată specială, dealtfel, am marcat, ca să nu zic aniversat :-), 1 an de la divorț. Și cum m-am obișnuit în perioada asta care a trecut de la separare și până în prezent să fac introspecții, m-am “folosit” cumva și de prilejul ăsta să văd ce s-a schimbat, cum m-am schimbat eu, ce am învățat, cum am evoluat.

Poate ca să îmi fie mai greu, sau mai ușor, depinde din ce unghi privești, la 1 an de la divorțul meu, toată lumea s-a schimbat

Dacă mi-ar fi spus cineva pe 11.11.2019 că anul care urmează va fi pe alocuri mai greu decât tot ce trăisem din martie până atunci, i-aș cam fi spus să își caute de treabă, că eu de acum am de gând să fiu fericită și lipsită de griji. Dar Universul a avut alte planuri cu mine și cu întreaga omenire și, cumva, din multele griji pe care nu le-aș fi luat în calcul nici în cele mai pesimiste scenarii, am învățat să creez fericire. Pe principiul, când viața îți dă pierderea jobului, pandemie cu lock-down, mutare și o mie de alte piedici, ia matale și construiește teren de joacă, că altă șansă nu prea ai.

Un an de la divorț mă găsește, așadar, în altă casă, cu alt job, cu planuri de proiecte personale și cu o lume în schimbare continuă

Mă găsește cu un alt nivel de raportare la “probleme”, la oameni, la viață. Uneori, mă simt ca un observator extern al propriei mele vieți. Mi se pare fantastic că pot să mă detașez și să văd foarte clar unde acționează tiparele, unde fac compromisuri conștiente și de ce le fac, de ce mă apucă nervii când mă apucă și ce pot folosi din toate experiențele acumulate ca să trec altfel peste orice.

Dacă este ceva ce mi-a adus experiența asta este claritate

Uneori mă sperie și mă gândesc că am devenit cinică, dar momentan îmi e mai bine să funcționez așa, decât să mă mai învolburez precum cota apelor Dunării și să consum energie și resurse, pe care le pot folosi în alte scopuri, cum ar fi să supraviețuiesc perioadei ăsteia ciudate care se încăpățânează să mai stea o vreme pe la noi.

Așa cum spuneam și în alte articole, experiențele semi-recente mi-au adus credința că pot orice, în așa fel încât nici măcar o îmbolnăvire nu mă mai sperie foarte tare, iar dacă o face, e cam singurul lucru care mă mai poate zdruncina, pentru că, în afara bolii, am descoperit că, mai devreme sau mai târziu, mai plin sau mai ciobit, totul se rezolvă.

Un alt dar câștigat în urma divorțului este independența

Așa cum știu că sunt foarte puține lucruri care mă mai pot doborî, știu și că pot singură. Nu e comod, nu e ușor, sigur că e mai bine și mai frumos să împarți cu cineva bucurii și greutăți, să ai o voce la celălalt capăt al firului care să te întrebe de sănătate și să îți spună o vorbă dulce. Le-am experimentat pe toate, conștient, am văzut că pot și singură și m-am împrietenit suficient cu mine și umbrele mele încât să nu mă mai sperii de ele. Altfel zis, am ajuns la gradul ăla de independență pe toate planurile încât să stau pentru că vreau lângă cineva, pentru că îmi oferă un confort emoțional, pentru că îndeplinește o parte din “criteriile” mele, nu pentru că nu pot fără.  Pot. Și să mă descurc financiar, și să car baxuri de apă și să dau telefoanele potrivite ca să rezolv probleme tehnice și să îmi pun un pahar de vin când răspunsurile par să se fi înțepenit undeva :-). În traducere, stau cu cine îmi place, nu cu cine-mi “trebuie”.

Experiența divorțului m-a făcut o mamă mai bună și un om mai tolerant

Îmi privesc copilul și mai ales comportamentele ei cu alți ochi, reacționez altfel la stimuli, mă enervez mai rar sau mă ține mai puțin și sunt mai tolerantă. Cu ea și cu viața în general. Privesc oamenii cu un strop de blândețe în plus, pentru că toată furia revărsată de-a lungul timpului (încă o mai am și mă mai apucă) m-a făcut să privesc oamenii prin prisma neputințelor lor. Pot spune că am căpătat un radar de neputințe, care pe de o parte mă frustrează, dar pe altă parte mă ajută să nu mai iau nicio acțiune sau experiență la modul personal. Una din expresiile mele preferate din ultima vreme este “atât poate”.

Ca să numesc și un lucru la care simt că am involuat în perioada asta e puterea de organizare și mobilizare. Nu mai reușesc să mă adun nici pentru ce am musai de făcut, d-apăi pentru planurile personale. Abia m-am urnit să citesc, am terminat o carte și iarăși m-am lăsat, sportul e pus în cui demult. Simt că am obosit și uneori am momente lungi de procrastinare, până îmi ajunge cuțitul la os și mă iau de guler singură. Deși nu îmi place, am răbdare și cu asta și sper că la un moment dat îmi voi aduna resursele  și îmi voi reveni.

Nu știu dacă toată evoluția mea are legătură cu divorțul, cu pandemia sau mai degrabă cu ambele, dar ce știu este că, oricât mi-a fost de greu și încă îmi mai este, aleg, atunci când pot, că nu pot mereu, să văd partea bună a lucrurilor. Să iau tot ce am învățat, să apreciez toate lucrurile pe care nu știam sau nu puteam să le fac și acum pot, că tot veni vorba de putințe sau neputințe.

Dacă ar fi să îi spun ceva femeii plânse și disperate din urmă cu un an, i-aș spune doar “mai păstrează resurse, că nici nu știi ce te așteaptă” și “până la urmă o să fie bine”, ceea ce vă doresc și vouă.

Am folosit o poză de la ultima întâlnire cu marea, pentru că în perioada asta avem mai multă nevoie de visare și amintiri frumoase  ca oricând.

Citește și

Cel mai greu de scris articol. Despre separare și divorț

See Also

Greul copilului cu părinți divorțați,cel mai greu de dus greu

Oricând îți poți rescrie your hapilly ever after

Oamenii divorțați nu vor mai fi niciodată normali

Ziua în care i-am dat voie să fiu cum sunt

Lecția lui 2019, puterea e în tine

Dacă vă plac articolele mele, vă invit să dați like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu noutățile.

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.


Copyright Ioana Marinescu Sima 2020 | Branding & Website realizat de Ama Mihaescu CREATIVE STUDIO 

Scroll To Top