Nu-s expertă în persoane divorțate. Faptul că sunt una și că am avut de-a face, mai ales în ultima vreme, cu oameni care au trecut prin experiențe similare, bărbați și femei deopotrivă, nu mă face decât o observatoare mai atentă a fenomenului. Am avut ocazia să văd cum gândesc, cum simt, cum reacționează și relaționează oamenii trecuți printr-un divorț. Și pot să spun, în urma observării empirice, că oamenii divorțați nu mai sunt „normali”, orice ar însemna asta. Raportarea lor la lume, reacțiile la stimuli, felul în care poartă conversațiile, modul în care se pregătesc și se organizează pentru diferite activități – vacanțe, de exemplu, totul poartă și va purta amprenta experienței prin care au trecut.
Oamenii divorțați sunt mai circumspecți
Sceptici, precauți, oricum le-am zice, cei care au trecut printr-un divorț nu mai privesc lumea cu aceiași ochi. Nu mai acordă încredere din prima, ridică din sprânceană mai ușor, măsoară de zece ori ca să taie o dată, cred mai puțin și gândesc ceva mai mult. Nu se mai aruncă în relații – nu neapărat amoroase, cu atâta ușurință și, în general, preferă să aibă mereu un dram de precauție în plus în orice.
Oamenii divorțați nu prea mai cred. De principiu în iubire, dar și dincolo de ea
În special în perioada proaspătă post divorț, „divorțații” devin un fel de Grinch. Melodiile de dragoste de la radio fie îi instigă la miștouri crunte, fie îi lasă reci, scenele și declarațiile de dragoste le provoacă stări ciudate, de la râs isteric, la dispreț, din nou, mișto crunt sau altele din zona nu foarte prietenoasă. Când am mers în Egipt, am asistat la o cerere în căsătorie, între români, pe o barcă în mijlocul mării. Romantic, nu? Pentru toate doamnele și domnișoarele prezente, cu ochii înlăcrimați de emoție. Mai puțin pentru mine, care pe vremuri aș fi simțit aceeași emoție, dar acum mai mult de un zâmbet forțat și un gând nu foarte ortodox nu am fost capabilă să produc. Grinch, cum spuneam. Nu mai cred în declarații, nu mai cred în planuri de viitor, în tabloul familiei fericite, în texte din cântece siropoase, nu mai cred în căsătorie. Mai cred încă în oameni, ceea ce zic că iese pe plus.
Pentru oamenii divorțați planurile au căpătat alt sens, viitorul arată diferit
Când planifici o viață și totul se năruie într-o clipă, a-ți face planuri devine un non-sens și preferi să trăiești clipa, prezentul și să vezi tu după aia. Recunosc că nu mai rezonez deloc cu planurile pe termen lung, nici măcar alea de vacanță. Bine, contribuie din plin la asta și situația ciudată cu weekendurile împărțite, vacanțele fracționate și calculatul timpului ca pe cârnații de pe cântar, dar parcă nici elanul pentru planuri nu mai e nici pe sfert ca în trecut.
Oamenii divorțați nu prea mai au ce pierde, așa că privesc viața un pic mai detașat
Pare că se bate cap în cap cu prima caracteristică, dar nu e chiar așa. Când ai pierdut cam tot ce se putea – o familie, un cămin, niște vise și planuri, na fiecare ce a pierdut, știi că nu prea curând mai poți fi rănit sau mai poți suferi în halul ăla, așa că accepți lucrurile care ți se întâmplă ceva mai detașat. Așa cum nu mai privești situațiile în care ești pus ca pe niște mini tragedii, ci le iei ca atare, le rezolvi dacă poți și treci mai departe. Când ai fost în Iad, mai greu să te mai poată pună ceva la pământ. Vorba aia cu „te-ntărește Dumnezeu” nu e doar o vorbă.
Oamenii divorțați au tendința de a se însingura
Bine, în lumea de azi, în care comunicăm aparent enorm, dar suntem tot mai singuri, e posibil să nu fie doar tendința celor divorțați. E clar însă că ei consideră că au ceva probleme de comunicare și exprimare socială și preferă să se izoleze, fie pentru a nu-i încărca pe alții cu problemele lor, fie pentru că se simt ei înșiși incapabil să relaționeze normal cu alții. E posibil să fie doar o etapă, dar e clar că nu e bine să fi lăsați acolo. Așa că, dacă aveți prieteni divorțați, nu îi lăsați prea mult în „supa” lor, că nu le face bine. Scoateți-i din casă, sunați-i de control, întrebați-i de ce au nevoie.
Oamenii divorțați intră mult mai greu în relații serioase
Nu se mai leagă, nu mai țin, scârțâie uneori înainte de a începe și se termină mai repede, mai brusc, mai fără regrete. Probabil ține de maturitatea emoțională și de etapa de vindecare în care se află fiecare, dar ca o divorțată „bobocica” pot să vă spun că asta cu relațiile noi e o mare durere de cap 😁. Pe care uneori nici nu mai vreau să mi-o produc și mai bine stau eu liniștită singură, că nu-i chiar rău.
În afară de observațiile astea, empirice cum ziceam, am remarcat că oamenii divorțați sunt mult mai instabili emoțional – oarecum explicabil și e de preferat să nu iei de bună ceea ce spun sau promit. S-ar putea să se răzgândească de pe-o zi pe alta, fără absolut niciun motiv aparent. Și să vă dea din nou cu virgulă, așa că ne întoarcem câteva paragrafe mai sus, la treaba aia cu scepticismul și precauția. Cum zicea bunica, cine s-a fript cu ciorbă, suflă și în iaurt, până la noi ordine.
Aștept completări, din experiența proprie sau din observările făcute în jur.
Citește și
Greul copilului cu părinți divorțați,cel mai greu de dus greu
Vindecată? Probabil nu. Fericită? Sigur da
Lecția lui 2019, puterea e în tine
Primul Crăciun altfel. I-am supraviețuit, ba chiar l-am și simțit
Când îți dai seama că tu ești întregul, nu mai cauți o jumătate
Cel mai greu de scris articol. Despre separare și divorț
Dacă vă plac articolele mele, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutăţile.
Heiiii…
Foarte bun articolul. M-am regasit 🙂
Ma bucur mult!
De acord in mare parte cu ce spui, la mine e de vreo 10 ori mai greu, ca s-a intamplat dupa 25 ani, asta in loc de aniversare. Si, da am trecut si eu prin toate etapele scrise la carte. Am gasit ceva care mi se pare ca ajuta: Multumesc Doamne pentru ce mi-ai dat, pentru ce mi-ai luat si pentru ce mi-ai lasat! Bucura-te de fiecare clipa alaturi de fiica ta, clipesti si deja e mare si are propria viata.
Multumesc pentru gandurile bune! Multa putere iti doresc si tie!