Pentru că primesc tot mai multe întrebări de la părinţii debusolaţi de copii preadolescenţi ca mine şi pentru că este un subiect prea puţin acoperit, dar atât de prezent, reiau seria articolelor pe tema provocărilor preadolescenţei, cu o discuţie despre anturaj şi influenţa lui la vârste vulnerabile. Deşi nu am fost o fată „populară” sau poate tocmai de asta, îmi amintesc cu un pic de strângere de inimă cum mi-aş fi dorit să fiu acceptată şi inclusă şi cum am decis, neîmpăcată totuşi, că preţul plătit ar fi prea mare, aşa că mai bine stau în banca mea, aia de tocilară, unde mai veneau băieţii din când în când, la o discuţie prietenească sau o temă rezolvată. Ne place sau nu, anturajul îşi pune amprenta asupra copiilor şi dorinţa de a corespunde poate avea consecinţe destul de greu reparabile în timp.
Am provocat-o, aşadar, pe Loredana Mocescu, psihoterapeut, educator parental şi antrenor de emoţii buclucaşe, la o nouă plimbare pe gheaţa fină a pre-adolescenţei, să desluşim împreună care e treaba cu anturajul ăsta şi cum putem controla efectele „găştii” asupra copiilor noştri. Vă recomand să urmăriţi şi video-ul postat în articol, deoarece conţinutul este diferit 😉
La o anumită vârstă, considerată vulnerabilă, copiii pot cădea sub influența diferitelor anturaje, nu prea favorabile. Cum ne putem da seama că un copil e influențat de comportamente ale altor copii/grupuri?
Așa cum știm, copiii copiază comportamente. Prima ocazie de învățare și exersare este atunci când ne privesc pe noi, în lumea interioară, lumea lui acasă. Merg apoi în lumea exterioară, de afară, unde vor replica tipare învățate deja sau își vor dori să învețe tipare noi, la modă de la grupul de prieteni. Ne vom da seama că ai noștri copii sunt influențați de comportamente ale altor copii/grupuri în funcție de cât de bine ne cunoaștem copiii. Iată un test bun pentru noi, părinții. De cele mai multe ori aud nu-mi mai recunosc copilul, e nervos, se închide la el în cameră, stă noaptea pe telefon, se trezește târziu, ne ignoră, orice îi spunem i se pare enervant, etc…practic, copilul caută ceva, semnalizează un dereglaj.
Unii părinți au o comunicare bună cu copiii lor, dar sunt și cazuri în care fie copiii sunt mai introvertiți, fie nu a fost stabilită relația de încredere. Ce putem face în acest caz, se poate “repara” relația,chiar și când copiii sunt deja pre-adolescenți ?
Relația se poate repara oricând, important este ca noi, părinții să avem suficientă răbdare pentru reconstrucție, pentru reparare pentru că din partea adolescentului vom primi mai puțină ,dacă el și-a pierdut încrederea în noi, adulții, baza lor de siguranță. Dacă simțim că nu avem suficientă răbdare și resurse, recomand să învățăm să cerem ajutorul specialistului. Cu cât se intervine mai devreme, cu atât reparăm mai eficient și mai rapid relația.
Cum le putem “limita” copiilor accesul la alți copii/grupuri care nu au o influență bună asupra lor ?
Eu m-aș întreba prima dată cum am ajuns eu ca părinte să știu atât de puține despre prietenii copiilor mei. Oare am fost prea ocupat și nu am reușit să fiu prezent la viața socială a copilului, oare am crezut că se descurcă singur înainte de vreme, oare i-am dat o libertate peste măsura puterilor lui? Înainte de a limita, caut toate indiciile care mi-au scăpat, apoi îi recunosc copilului că am neglijat relația noastră, că am observat lucruri care mă fac să intru în alertă și că am nevoie de colaborarea lui pentru a-mi recăpăta siguranța că el nu e în pericol din cauza neglijenței mele neintenționate, neplanificate. Abia apoi pot pune o limită acolo unde se cere, în special în cazurile care au legătură directă cu siguranța și sănătatea lor fizică și psihică.
Putem compensa noi, ca părinți, influența grupurilor de prieteni?
Cu siguranță nu e bine să compensăm grupurile de prieteni, ele au rolul lor minunat pentru dezvoltarea sănătoasa ca viitor adult. Chiar e contraindicat să sufocăm viața copilului cu prezența noastră, chiar mascată, acolo unde, de exemplu, sufocăm de mici copiii cu multe activități extrașcolare, doar doar sunt ocupați și nu stau pe electronice, cum aud des în cabinet. Echilibrul e cheia oricărei vieți sănătoase, chiar și atunci când vorbim de copii și adolescenți.
Ce facem în situația în care lucrurile degenerează și apar deja comportamente dăunătoare – copiii consumă băuturi alcoolice, fumează, se angrenează în acțiuni periculoase la vârste destul de mici (pana în 14 ani, de exemplu)?
Așa cum am răspuns la întrebarea de mai sus, prima dată ne analizăm pe noi și comportamentele noastre, pe noi și implicarea ca timp fizic în viața copiilor și abia apoi putem pune limite. Ne întrebăm : oare de ce a ales copilul meu acest anturaj? Ce-i lipsește? Din ce am observat, atunci când anturajul nu corespunde valorilor familiei, adolescentul nu acceptă sau acceptă cu greutate să prezinte părinților anturajul, se manifestă destul de zgomotos la propunerea firească de a-i invita acasă pe acești prieteni.
Copiii au nevoie de validare socială și de aceea există riscul să cadă mai ușor în capcana unor comportamente nepotrivite, pentru a fi validați de ceilalți. Se știe că un comportament rău este mai ușor de urmat decât unul bun. Ce putem face noi, ca părinți, să îi ajutăm în acest caz?
Cu cât stima lor de sine este mai mică, mai instabilă, cu atât își vor alege un anturaj mai jos pe scară valorică decât ei, pentru a se simți și ei undeva valoroși. Eu cred că, indirect și fără intenția de a ne supăra pe noi adulții, copiii aleg să se poziționeze devalorizant în raport cu alți copii pentru că e o modalitate ușoară, facilă de a-și crește indirect stima de sine, de a se simți importanți, văzuți și valoroși. Aici invit și adultul, părintele să reflecteze : el cu cine se însoțește? Ce model i-a arătat copilului ? El alege să se însoțească cu oameni de la care are ce învăța sau alege să se însoțească cu oameni pe care să îi salveze, să îi consoleze? Alege relații cu oameni de la care are ce învăța sau alege relații unde el pare cel care îi învață pe ceilalți ceva ?
Atunci copiii lor de ce s-ar însoți și valida cu tineri mai sus din punct de vedere valoric decât ei ?
Să reflectăm și cu siguranță vom găsi un răspuns.
Citește și
Cum creştem încrederea în sine a preadolescenţilor şi adolescenţilor?
Cum gestionăm preadolescența? Care sunt cele mai frecvente întrebări ale părinților?
Mă iubesc așa cum sunt. O carte folositoare în perioada pubertății
Două cărți pentru copii despre limite personale și putere de decizie
Provocările unei pre-adolescențe timpurii
Copiii nu sunt bine – preluare Time (Partea I)
Copiii nu sunt bine – preluare Time (Partea a II-a)
Copiii nu sunt bine – preluare Time (Partea a III-a)
Dacă vă plac articolele mele, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.
