În ultima vreme nu mai apuc să fac recomandări. Nici de cărți, nici de filme, nici de alte lucruri. În principal din lipsă de timp, apoi pentru că și așa scriu rar și până ajung să aștern ideile se cam disipă conținutul detaliat, plus alte câteva motive ce țin de starea și coerența mea emoțională. Dar peste serialul Maid de pe Netflix nu pot să trec, chit că știu că s-a mai scris despre el, dar e mult prea mișto și chiar merită să ajungă la cât mai mulți ochi și mai ales inimi.
Am văzut Maid într-un moment în care nu eram tocmai bine cu mine, chinuită de niște alegeri grele și gânduri pe care nu reușesc să le mai limpezesc. Evident că nu mi-a făcut lumină serialul, dar m-a ajutat să văd și să înțeleg niște nuanțe și mai ales mi-a servit o lecție amară de viață reală, fără sclipici și soluții miraculoase.
Pe lângă substratul emoțional și educațional, filmul este și o mostră de talent moștenit, căci rolul principal este jucat de Margater Qualley, fiica lui Andie MacDowell, care îi este mamă și în film și face un rol fantastic. Cred că este primul film în care o văd într-o astfel de ipostază – o hippioată zăpăcită și iresponsabilă, care trăiește în lumea ei și nu reușește să se adune nici pentru ea însăși, d-apăi pentru fiica și nepoata ei. Sunt chiar curioasă ce sentimente or fi avut cele două când a trebuit să joace o relație familiară, dar într-un context probabil unic pentru amândouă.
O poveste comună, prezentată dureros de realist
Pe scurt, serialul spune povestea lui Alex, o tânără provenită dintr-o familie în care abuzul, violența și alcoolul erau la ordinea zilei. Crescută practic purtându-și singură de grijă, dar și având grija mamei, Alex ajunge să se îndrăgostească de un băiat alcoolic, cu probleme de violență. Naște o fetiță și, cu puțin înainte ca ea să împlinească trei ani, fuge de acasă, cu copilul în brațe, o valiză și o mașină pe care o pierde la scurt timp. Deși nu fusese lovită, Alex a văzut semnele timpurii ale violenței și a fugit mâncând pământul, la propriu. Fiecare episod este o ilustrație a luptei pe care femeia asta o dă pentru siguranța copilului și a ei.
5 motive pentru care eu cred că Maid trebuie văzut de cât mai multe femei
În primul rând, ne arată că abuzul nu înseamnă doar ochi umflați și vânătăi. Nu este obligatoriu să existe violență fizică, atâta timp cât există presiune emoțională, abuz verbal și cât femeia nu se simte în siguranță lângă partenerul ei. Aș pune să vadă filmul toate mamele care le spun fiicelor „zi mersi că nu te bate”, „e tată bun”, „așa-s bărbații”, etc. Nu, abuzul este mult mai mult decât bătaie, când se ajunge acolo situația e chiar fără ieșire. Abuz este lipsa grijei, a ajutorului în creșterea copilului, a tandreței și înțelegerii, abuz este să fii mai mult beat decât treaz, abuz este să țipi și să lovești lucruri, abuz poate fi pur și simplu să vii acasă în fiecare seară și să taci permanent.
Apoi, filmul arată foarte clar că dacă vrei poți face altfel de tiparele moștenite și oricine își poate depăși condiția, nu există „așa am fost învățată”. Deși are drept model o mamă care s-a refugiat în droguri, băutură și o artă prost înțeleasă și care închide ochii la abuzurile constante ale bărbaților din viața ei, Alex alege să facă diferit, mai ales ca să-i ofere lui Maddy, fetița ei, un altfel de viață și de model. Nu îi este ușor, ea însăși recade o dată și se întoarce la agresor, dar nu renunță și o ia de la capăt.
Deși este un exemplu de forță, serialul arată și slăbiciunea și vulnerabilitatea femeii. Alex e o leoaică, capabilă să mute munții pentru copilul ei, dar este și speriată și emotivă, fără încredere în ea, ușor impresionabilă, cel puțin într-o primă fază. Copilăria își pune amprenta asupra ei și lasă o femeie firavă, aparent haotică, dar care, pe parcursul acțiunii, își crește forța interioară, devine conștientă de cine este și ce poate și nimic nu o poate opri.
Filmul arată realitatea tristă a condiției femeii, chiar și în cea mai civilizată societate, cea americană. Chiar și acolo, ca să raportezi un abuz trebuie să ai vânătăi doveditoare, sistemul social este extrem de birocratic, iar femeile care fug de bărbați abuzivi trebuie să aibă nervi tari și să găsească măcar un suflet care să se îndure de ele și să le ușureze drumul.
Deși mesajul final este că se poate, indiferent de cât de neagră este situația, serialul nu este deloc romanțat. Lui Alex nu i se întâmplă lucruri prin minune, ci muncește pentru fiecare mic succes. Nu privește nimic pe tavă, din contră, pierde constant câte ceva și fiecare mică victorie e urmată de un alt drum plin de spini. Dar nimic din ceea ce i se întâmplă nu o doboară și, cu cât devine mai îndârjită, cu atât încep să apară „noroacele”, care nu sunt decât răspunsuri ale Universului la determinarea ei. Cam ca în viață.
Am început serialul Maid împreună cu Ana, dar în afară de primul episod l-am văzut singură, doar pentru că nu am mai avut răbdare să revină ea acasă :-). I-am promis însă că îl mai văd o dată cu ea, pentru că da, deși e dur, trist, dramatic chiar, este o realitate pe care fetele trebuie să o vadă și să o știe, măcar pentru momentul ăla în care apare prințul pe cal alb și de strălucirea mantiei riscă să nu mai vadă buzduganul.
Dacă ați văzut serialul, ce motive ați adăuga la lista mea? Dacă nu l-ai văzut, sper că v-am convins :-).
Citește și
Filmul Mulan, o lecție despre curaj și asumare
