Povești cu flori din țigănie

Ronaldooooo, vino mă și servește-o pe doamna! Băăăă, lasă dracu gălețile alea și fă-te-ncoa, n-auzi?

Vocea lui tanti Tanța acoperă toată larma din jur și îi face pe băieții care mișună pe lângă ea să se prefacă ocupați. E o femeie aprigă. Are copii și nepoți, nu mai e tocmai tânără, dar chipul încadrat de ochii albaștri își păstrează lumina. Deși  fetele și nurorile ei au adoptat demult ținute moderne, ea a păstrat în vestimentație tradiționalele fuste. Pare că ține în spate toată afacerea cu flori a familiei. Sunt dintre florarii înstăriți. Au magazin în piață și depozit. Ar fi putut pleca demult de acolo, cu câte schimbări s-au petrecut. Dar n-au plecat. Sunt aproape singurii care mai aduc flori de import, iar ceilalți îi privesc cu respect și uneori cu teamă.

Florarii din Coșbuc, o lume de roman

Iarna se adună în jurul cazanelor sau discurilor în care sfârâie cărbunii încinși și aruncă scântei roșii-vineții în liniștea serii. Își freacă mâinile și așteaptă să vândă vreascurile vopsite cu alb și crengile de brad care mângâie asfaltul din baloții strâns fedeleș. Vara e animație. Aleargă care încotro, cu fustele lor lungi. Se învârt între gălețile pline, se adăpostesc împreună cu marfa sub copertinele care speră să le lungească viața. A lor și a florilor pe care le au în grijă.

Îmi intersectează calea de aproape cinci ani și continuă să mă fascineze ca în prima zi, în care am plecat din piață de parcă aș fi citit o carte dureros de reală și frumoasă în același timp.

Țiganii florari din Coșbuc poartă în ei povești și sunt fiecare o poveste

Pentru cine are timp și răbdare să îi privească, să îi asculte, să îi accepte, Mai toți sunt rude între ei – părinți cu copii, frați și surori, cumnați și unchi. Unii se ajută, altora le sclipesc ochii când pot fura clientul celui de lângă. Au nume răsunătoare, de personaje din Dallas sau mărci de mașini. Sparg aerul cu strigătele lor, se afurisesc mai des decât reușesc să vândă în zi de sărbătoare, uneori se mai iau și la bătaie. Diplomația și delicatețea nu le stau prin buzunare, în schimb au inimi mari, sunt generoși și sensibili. Se impresionează când văd copii, cred în Dumnezeu și nu își depășesc lungul nasului.

Sunt două categorii – „avuții”, care au gherete și chiar depozite și cei care vând din găleată, pe asfalt, flori românești. Își fac reclamă în stilul lor, care dă clasă multor școli și cursuri de marketing și vânzări și te face să pleci cu brațele pline, chiar dacă nu ai neapărată nevoie. De la ei cumpără clienții finali, cei care doresc să dăruiască sau să își înfrumusețeze casa cu un buchet de flori. Profesioniștii aleg depozitele care oferă civilizație pe factură. În ultimii ani au apărut tot mai multe și mai bune.

Florarii totuși rezistă. Pentru că, în afară de flori cu miros îmbătător, din Coșbuc pleci cu zâmbetul pe buze și cu un sentiment că uneori, chiar și în ritmul ăsta nebun, viața îngheață în clișee cu țigănci cu fuste și găleți cu flori parfumate în față.

În momente când florăreasa ia un braț enorm de bujori și-l pune în brațele fericite ale copilului tău.

Un buchet de bujori, o iconiță sfințită, un compliment. Sunt lucruri mici, pe care eu le-am regăsit în oamenii ăștia simpli și vulcanici, care poartă în ei povești nespuse.

Chiar, voi ați fost vreodată la piața de flori?

Citește și

Și-a găsit chemarea și darul în cea mai săracă țară din Africa

Adele Chirică. Femeia mov care bagă spaima în ministere și în sistem

Când toți plecau, noi am decis să revenim în țară

Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.

Sursa foto – 100delocuri.ro