Now Reading
Loredana Mocescu: Terapia este singura investiție care nu se devalorizează nici în izolare

Loredana Mocescu: Terapia este singura investiție care nu se devalorizează nici în izolare

 

Loredana este unul din oamenii care mi-au fost alături necondiționat în acest ultim an de încercări din viața mea. Pentru că simt că e din ce în ce mai greu să gestionăm situația asta mondială complet nouă, am început să mă gândesc și să adun pe blog și pe Facebook toți prietenii mei dragi, așa că am rugat-o pe Loredana să ne spună ce facem când peste stările pe care le trăim vine și o situație care ne dă reset total.

Izolarea a însemnat pentru majoritatea dintre noi o schimbare majoră a stilului de viață, iar prima reacție a fost de rezistență. Cum ar trebui să recționăm la această rezistență?

Izolarea ne-a adus un stil de viață nou, dar ne-a și pus față în față cu reamintirea deprivărilor multiple din vremea comunismului și nu numai.

Dacă ar fi să ne uităm pe urmele istorice ale izolării, o vom găsi ca și formă de tortură folosită cu scopul de a obține mărturisiri: oamenii erau izolați în celule separate, prin această privare socială și senzorială creierul genera halucinații, tulburări cognitive și neurovegetative, pe scurt un dezechilibru al sistemului nervos,

Până la această situație de izolare colectivă , izolarea era considerată în toată lumea o formă de tortură, Națiunile Unite militau pentru a declara inumană folosirea recluziunii.

Pentru noi, ca români, este cu atât mai dureroasă această izolare, unul dintre sensurile pe care DEX-ul le afișează ne arată că nu e prea departe de zilele noastre tortura recluziunii, comunismul încă se simte, e imprimat în celulele noastre, DEX-RECLUZIUNE s. (JUR.) închisoare, ocnă, pușcărie, temniță.

Și da a apărut rezistența, ca mecanism de apărare care încearcă să ne ajute să supraviețuim, fiecare în felul lui, de aceea reacțiile noastre sunt diferite.

Ce facem când izolarea vine peste alte răni încă nevindecate în noi? Divorț, pierderea cuiva drag, descoperirea unei boli, etc? Cum putem să le gestionăm pe amândouă mai ușor?

Izolarea ne-a prins pe mulți dintre noi nepregătiți sau epuizați sau dezorganizați sau toate adunate…așa că unul simte izolarea ca pe o binecuvântare, o șansă de a se odihni la care nu spera decât la pensie, altul intră în luptă și își face provizii precum bunica lui odinioară, pe vremea războiului, altul cade într-o stare de letargie, soră cu depresia, altul are atacuri de panică, semn că ceva sau totul era prea mult în viața lui și acestuia, din urmă, i-aș recomanda să își asculte corpul, să se odihnească, să ia această izolare drept o oportunitate de a-și pune viața în ordine.

Dar atunci când peste izolare vin și alte vești, cum ar fi pierderea locului de muncă, închiderea afacerii noastre, etc?

Când am spus că izolarea ne-a prins nepregătiți, spun acest lucru bazându-mă pe dovezi, încă de anul trecut cazurile de anxietate, atacuri de panică s-au înmulțit considerabil. Oameni cu afaceri de succes au fost puși față în față cu angoasa morții, cu faptul că le-a cedat corpul de prea multă muncă, că au uitat să se oprească din a accelera, uitând că au accelerat cu energie din viitor, din viitorul lor, ritmul acela accelerat al vieții ne-ar fi adus curând, pe majoritatea, față în față cu toate aceste simptome trăite și simțite acum în izolare. Era doar o problemă de timp când aveau să se declanșeze aceste simptome.

La ce sentimente trebuie să fim atenți în perioada asta?

Înainte nu aveam timp nici să simțim, eram anesteziați cu muncă, proiecte, să facem mai mult, mai bine, mai, mai. Cât să fi dus și corpul nostru având în vedere cât trăgeam de el, se întinsese precum un elastic și nu i se dădea și timp pentru a reveni la forma inițială, doar trăgeam și trăgeam de el sperând să nu se rupă?

În această perioadă recomand să învățăm să ne scanăm mai atent tot ce simțim mai ales că acum avem timp. Când apare o emoție buclucașă vă propun să reflectați câteva momente astfel:

1. Ce simt acum?

2. Unde în corpul meu se simte asta?

3. Când am mai simțit asta?

4. Cu ce din mine am atras asta (situația aceasta) în viața mea?

5. Ce din ce văd în afară este și înăuntrul meu?

6.Cum aș putea reacționa diferit data viitoare? Ce as putea spune și face diferit?

Care este cel mai important lucru pe care ar trebui să îl avem în vedere?

Cel mai important lucru este să ne dăm timp pentru noi, să aflăm cine suntem noi dincolo de forfota și accelerarea de dinainte de izolare, să ne aducem aminte de NOI.

Dacă simțim că se instalează semne de anxietatea și depresie, atacuri de panică, tristețe adâncă, etc ce ar trebui să facem, cum să le gestionăm în situația de izolare în care ne găsim?

Singura cale este terapia, consilierea, dezvoltarea personală mult denigrată înainte de criza acesta, cenușăreasa tuturor investițiilor menite să merite a fi importante, oamenii erau dispuși să investească oricât în exterior și prea puțin în interior și asta se vede, doare și se simte foarte bine acum, iar colegii mei au deschis multe linii de ajutor terapeutic în această perioadă.

See Also

Poate mulți oameni au crezut că terapia, dezvoltarea personală sunt pentru oamenii care nu au ce face cu banii, uitând că singura investiție, care nu se devalorizează nici în izolare, nici în vreme de criză sau în vreme de înflorire personală, financiară, profesională, o reprezintă investiția în noi înșine. Poate va veni o vreme când înainte de a investi în prea multe haine, prea multe vacanțe,  mai multe mașini, mai multe case, machiaje, rochii, vom investi în noi înșine pentru ca apoi, în vreme de criză să observăm și roadele pe care le culegem. Visul meu era să văd oamenii pășind pragul cabinetului cu dorința de a-și dezvolta abilități și competențe menite să îi dezvolte, să îi ghidez să devină o variantă a lor slefuită, precum un diamant. Până la acestă criză veneau oameni împrăștiați în bucățele mii și mii și cu răbdare adunam bucățică cu bucățică pentru ca încet ei să devină precum un diamant. Folosesc această comparație pentru că munca de șlefuire a unui diamant nu este cea mai ușoară, presupune efort și perseverență, denumirea de diamant provine din limba greacă (cf. wikipedia) αδάμας, adamas și se traduce prin: de neînvins, indestructibil, duritatea variind însă în funcție de gradul de puritate a cristalului.

Cum am putea suplini lipsa interacțiunii umane cu prietenii, părinții, uneori chiar și partenerii în situația dată?

Da, a suplini fizic este imposibil, putem să ne mulțumim cu interacțiunea on line, mă gândesc să privim partea plină a paharului, de exemplu sunt familii, unde soțul lucrează pe platforme, plecat cu lunile de acasă, comunicarea menținându-se cu ajutorul tehnologiei. Comunicarea non-verbală senzorială ne va lipsi, cu siguranță, ea se bazează pe ceea ce recepționăm cu ajutorul simțurilor văzului, auzului, mirosului, tactil și gustativ.

Ai putea să ne propui un exercițiu simplu care ne poate aduce alinare și conectare cu noi în perioada aceasta?

Da, un exercițiu de resetare. E vremea să ne resetăm, să facem totul fără grabă, încet, precum ardelenii și când spun totul, mă gândesc la tonul pe care îl folosim când vorbim, să fie unul blând, la fluxul de cuvinte, să fie rostite  încet, rar, cu bucuria de a avea darul vorbirii, la a face câte un lucru pe rând, nu mai multe deodată, la felul de a respira, o data pe oră să ne concentrăm să respirăm conștient, la un jurnal zilnic al recunoștinței, este demonstrat   științific că ajută la creșterea bucuriei și satisfacției interioare.

Să spunem STOP la tot ce forțam înainte. Noi forțam, inconștient, sistemul nervos autonom simpatic să dea drumul la o invazie de adrenalină, cortizol, glandele suprarenale se supraturau, în corpul nostru era o adevărată mobilizare de forte interioare pe care apoi, tot menținând ritmul acesta accelerat nu mai știam cum să le oprim. Și, din nou, iată cum corpul nostru inteligent este nevoit să preia conducerea, la fel ca și în cazul atacurilor de panică, el ne va opri cu semnale de epuizare, dar precum, un drog, o să vrem din nou energie și cum corpul e supra epuizat vom găsi, de exemplu furia, o vom “folosi” pentru a ne “încărca” măcar iluzoriu, la nivel de minte, vom lupta și în această fază tot până la epuizare (ex. o ceartă cu partenerul până la epuizare psihică și fizică) și a doua zi o vom lua de la capăt și tot așa. Aceasta este radiografia celor mai multe vieți de dinainte de izolare.

Vă doresc resetare cu folos și sens, o nouă viață trăită fără grabă, un nou stil de a trăi viața acesta pământeană limitată, cu zâmbetul pe buze și cu bucurie în suflet.

Cu drag de oameni și de viață,

Loredana Mocescu

Antrenor de emoții buclucașe

 

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.


Copyright Ioana Marinescu Sima 2020 | Branding & Website realizat de Ama Mihaescu CREATIVE STUDIO 

Scroll To Top