Now Reading
Exprimarea emoțiilor este cheia relațiilor echilibrate. Ce facem cu copiii în izolare?

Exprimarea emoțiilor este cheia relațiilor echilibrate. Ce facem cu copiii în izolare?

 

Îi aruncăm și facem alții 🙂 La câte glume macabre circulă despre izolare, nu m-ar mira să citim și ceva de genul ăsta până la final. Gluma-i glumă, dar cred că ne-am lecuit cu toții de ideea homeschooling-ului. Eu una știu sigur că da. Pentru că stăm de peste o lună și o săptămână acasă – vedeți cât de precis calculez, da? și pentru că, oricât de adaptabili sunt, copiii încep să dea și ei semne de saturație și plictiseală, am întrebat-o pe prietena mea, psihoterapeut Gabriela Maalouf, cum ar fi indicat să gestionăm relația cu copiii pe perioada distanțării sociale?

Sper să ne fie de folos răspunsurile și să ne ajute să ne împrietenim sau măcar să nu ne dușmănim pe viață 🙂 după ce vom avea voie pe străzi

Care crezi că este cel mai important în aceasta perioada? Care ar trebui sa fie focusul numărul 1 ca să zic asa?

Cel mai important este să rămânem ancorați în realitate, indiferent cât de grea sau neplăcută este câteodată. În loc să negăm ceva ce nu ne place, putem face tot posibilul să vedem partea bună a oricărei situații, chiar dacă inițial nu vedem absolut nimic. Simplul efort de a vedea ceva bun, o oportunitate, într-o situație neplăcută, ne ține creierul activ și ne stârnește optimismul. Să vorbim cu minim o persoană pe zi, în realitate sau telefonic, ne ajută de asemenea în descărcarea emoțiilor și evitarea depresiei. De asemenea, eu îi sfătuiesc și pe cei din jurul persoanei cu predispoziție spre depresie să fie atenți și să sară în ajutor. Câteodată, oamenii experimentează o tristețe atât de mare, încât nu mai găsesc puterea să ceară ajutorul. 

Cum gestionam relația cu copii? Ce facem și ce nu facem, astfel încât să păstrăm o relație echilibrată cu copiii noștri?

Eu cred ca exprimarea emotiilor este cheia relatiilor echilibrate, indiferent ca vorbim de copii sau de adulti. De foarte multe ori, credem ca e bine sa ne mascam trairile, pentru a nu-i speria pe copii sau de teama sa nu ii contaminam cu emotiile noastre neplacute. In special, in aceste momente, copiii este bine sa ne vada umani, cu tot ce vine asta la pachet. Evident ca nu ii vom coplesi sau incarca cu emotiile noastre. Ii vom lasa doar sa vada ca le experimentam, dat avem si solutii de descarcare si gestionare.

Eu optez in aceasta perioada pentru realizarea unui program. Copiii, în mod deosebit, sunt mult mai linistiți când au un program, o rutină, pentru că asta îi face să se simtă în siguranță. Dacă și părinții par pierduți și nu știu de ce să se apuce mai întâi, copiii devin agitați și greu de gestionat. Așadar, putem realiza un orar mare si frumos colorat, pentru un vizual plăcut și motivațional. Trecem acolo, în mare, activitățile importante ale zilei și ordinea lor. Scriem și activitățile părinților, pentru ca micuții să știe la ce să se aștepte. La început e mai dificil, dar încet încet rutina se învață si devine foarte plăcută. Pentru copiii mici le putem pune si stimuli auditivi, adică butoane sau clopoței, pe care să îi folosească când termină activitatea. Este o activitate foarte amuzantă și de ajutor. pe noi ne-a salvat faptul ca am stabilit, chiar negociat impreuna un astfel de program.

Cum le vorbim copiilor despre virusul care ne-a înghețat practic planeta? Cum le explicam pe limba lor aceasta situație și cum ii ajutam sa o gestioneze? M-ar ajuta o împărțire pe categorii de vârstă, cum ne adresam copiilor mici, celor mai măricei, școlarilor, prea-dolescenilor, etc

Este o perioadă în care comunicăm mai mult cu copiii și nu ar trebui să le spunem minciuni sau să le transmitem mesaje toxice: dacă nu te speli, o să vezi ce pățești, dacă plângi prea mult, sigur te îmbolnăvești. Am avut copii la cabinet, care ajunseseră, de la o simpla răceală, la o formă gravă, pentru că nu spuseseră din prima că îi doare puțin gâtul, de frică să nu fie certați. Există în online multe filmulețe pe înțelesul copiilor despre acest virus și recomand să se răspundă potrivit vârstei întrebărilor copiilor. Aș limita participarea la discuțiile noastre cu alți adulți pe această temă, în special dacă dezbatem scenarii apocaliptice, sau expunerea la toate știrile cu impact negativ. Evident ca fiecare grupa de vârstă va veni cu provocări diferite, de la micuții care nu vor înțelege și pace ca nu pot ieși afara, pana la adolescenții care nu se vor mai dezlipi de ecrane. Vom încerca sa le validam emoțiile si sa ii readucem cât de mult putem în programul agreat. E o perioadă grea din care, dacă ar fi să vedem partea bună, ar fi că vom avea copii cu reziliență- rezistență la frustrare- mult mai mare. Sperăm să nu cedăm noi până atunci..:)))

Toată lumea vorbește de reinventare, reînvățare, redescoperire și cum ar trebui sa folosim perioada asta ca sa facem toate astea. Ce părere ai tu despre aceasta perspectiva?

Eu cred ca fiecare vorbeste despre ceea ce este potrivit pentru el. Pentru unii aceasta perioada este propice reinventarii, redescoperirii. Pentru altii este exact opusul. Solutia este sa nu ne mai uitam in curtea vecinului, pentru ca de acolo incepe necazul. Sa facem pace cu noi si o luam pe drumul pe care il simtim noi potrivit, nu pe calea descrisa de altii.

Există și vreun mod în care putem “profita” de pandemie? Să creștem ceva în copiii noștri sau în noi, să cultivăm anumite relații,  deprinderi, poate să îndreptam ceva de care nu aveam timp să ne ocupăm până acum ?

Si aici iti raspund tot cu ”depinde”. Daca avem suflul necesar putem incerca orice, dar sunt convinsa ca cei mai multi dintre noi au nevoie de o pauza in care sa-si tina copilul in brate mai mult decat de obicei, sa il priveasca, sa il observe, sa il cunoasca. Eventual, dupa ce ajungem sa ne cunoastem copiii, cu adevărat, am putea crește ceva, în viitor.

Dacă ar fi să existe o lecție în spatele acestei pandemii, care crezi că ar fi aceea ?

Îți spun sincer că nu știu. Oamenilor le place să găsească sensuri: respiră planeta, ne conectăm cu familia și multe altele. Sper să fie reale! Până în momentul de față remarc că oamenii conștientizează că nu mai știu cum e să te bucuri acasă, cu ai tăi și atât. Poate asta ar fi bine să învățăm: să fim bine cu ai noștri oriunde, nu doar în excursii, vacanțe sau petreceri. Poate că mai învățăm și să ne întoarcem la propriul eu pentru ajutor. Tot vorbim despre faptul că doar noi ne putem ajuta și despre reîntoarcerea la sine. Cu toate acestea, îmi închipui că există oameni care au nevoie de mâncare, bani să-și plătească ratele, chiria sau întreținerea și atunci tot ce am zis până acum pare o poveste. De asta îți spun că nu știu care este lecția, încă…vom știi cu siguranță, în curând!

Credit foto

Olishka Photography

Citește și

Ce am aflat despre mine în izolare?

Ce ne învață pandemia COVID-19?

Eliberează-te de presiunea reinventării pe perioada izolării

See Also

De la chemat salvarea pentru atacuri de panică la dansat cu mătura prin casă

Sunt o mamă normală, care face ce poate în vremuri anormale

Viața în vremea virusului. Cum să nu ne pierdem speranța în toată nebunia generalizată

Certitudinile mele sau de ce mă dau jos din pat dimineața

Când îți dai seama că tu ești întregul, nu mai cauți o jumătate

Cel mai greu de scris articol. Despre separare și divorț

Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutăţile.

 

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Copyright Ioana Marinescu Sima 2020 | Branding & Website realizat de Ama Mihaescu CREATIVE STUDIO 

Scroll To Top