Now Reading
Ce am aflat despre mine în izolare?

Ce am aflat despre mine în izolare?

 

Avem deja o lună și o săptămână de când stăm în casă, cu ieșiri scurte, strict și la obiect și cu perspectiva, incertă încă, de a o mai ține așa încă o lună aproape. La început, rezistența a fost uriașă. A fost cu furie și revoltă. Am făcut tot posibilul să ținem cu dinții de viața așa cum o știam. Am urlat, am plâns, ne-am revoltat, am pus întrebări inutile și retorice. Apoi ușor ușor a venit resemnarea. Asta e, nu e ca și cum am putea face ceva și oricum nu suntem singurii în situația asta. La acceptare nu știu dacă am ajuns, nici nu știu dacă o să ajungem vreodată în forma ei totală. Habar nu am cum arată și ce ar trebui să facem ca să ajungem acolo. Știu doar că perioada asta a fost și este o provocare imensă, care ne scoate toate scheletele din dulap, ne pune față în față cu noi înșine, ne dezbracă de hainele de stradă și de măștile de dat bine și ne obligă să aflăm despre noi lucruri bine ascunse sau bine uitate. The hard way, că altfel nu există evoluție.

Ce am aflat eu despre mine în perioada de izolare

Că nu sunt obișnuită să am atâta timp. Bine, probabil asta e revelația unei jumătăți de planetă cel puțin. Brusc, smulși dintr-o viață agitată, în care n-am timp era hitul zilei, ne-am trezit cu mult timp la dispoziție, pe care avem opțiunea să îl lăsăm să treacă sau să îl folosim cumva. Și e bine orice alegem și orice facem cu el. Da, e timp care nu se mai întoarce, asta ar trebui să nu scăpăm din vedere și măcar să ne străduim să îi dăm o utilitate, fie ea și privitul cu ochii în gol pe geam sau ascultatul ciripitului de păsărele.

Că nu prea știu să îmi gestionez ziua. Deși acum am timp berechet, mă trezesc că s-a făcut 12 și n-am mâncat sau 9 seara și n-am făcut nici jumate din ce mi-aș fi dorit sau mi-am propus. Nu mai fac liste, că oricum nu apuc să le bifez, nu mai stau cu ochii pe ceas, că am învățat că timpul e relativ – apropo, ce zi e? și oricum reușesc destul de puțin. Obiectivul principal este să nu îmi pierd mințile și e singurul care mă ține pe linia de plutire.

Că sunt tare nepricepută la joacă și în general la chestii de făcut cu copilul. Chiar vorbeam cu prietena mea psihoterapeut, Gabriela Maalouf, că, ne place sau nu, nu suntem obișnuiți să ne petrecem timp cu copiii noștri. Ei sunt la școală, noi la serviciu, seara e prea mică să încapă în ea și masă și discuții și joacă și mers în n locuri, că deh, toți aveam acele n locuri în care era musai să bifăm prezența. Eu mi-am dat seama în perioada asta că n-am răbdare, disponibilitate și nici chef să mă joc cu copilul. Asta e, dați cu pietre, e realitatea mea. Lucrez la asta și sper să stau mai bine izolarea viitoare 🙂 sau, ideal, până atunci.

Că nu mă dau în vânt după seriale și filme. Prinsă de nebunia generală marca Netflix, m-am apucat și eu de celebrul Casa de papel. M-a prins, recunosc, dar nu cât să uit ce zi e, să mănânc sau să merg la baie. Știu că e nebunie cu filmele și serialele și uneori mă simt și prost că nu-s în trend, dar aia e. O fi lipsa mea de răbdare, n-oi fi găsit ce trebuie, habar n-am, dar clar cultura mea cinematografică nu va fi sensibil îmbunătățită de perioada asta.

Că tot nu pot citi. Știu că m-am plâns demult, că na, noptiera e plină, biblioteca la fel, sunt challenge-uri cu duiumul pe tot felul de grupuri și de mine nu se lipește o foaie. E o etapă, știu, dar ține de ceva vreme și tot ce sper e să treacă la un moment dat. Îi dau cu acceptarea și pe sectorul ăsta, că opțiuni prea multe nu am. Dacă aveți sugestii, le aștept cu drag și interes.

Că am prea mute perechi de încălțări. Da, știu, din nou, eu și jumate de planetă. Și zău că nu-s femeie din aia cu sute de perechi de pantofi. Nici măcar cu zeci, și totuși acum sunt complet inutile, mai ales tocurile. Și nu, nu-mi ziceți să le port în casă, că mai am nevoie de picioare și de gât pe umeri totuși 🙂 . Din aceeași categorie, am aflat și că n-am destule haine de casă. Știți ce zic, nu?

Că n-am răbdare. Cu mine, cu copilul, cu viața asta ferecată între betoane. Nu mai pot duce nici un cântec de pe Youtube până la final. Nu prea eram eu maestră nici înainte, dar acum rezervoarele sunt la cote de avarie grav.

Că nimic nu mă mai poate doborî. Poate doar o boală, dar prefer să nu mă gândesc la asta acum. După ce am trecut prin atacuri de panică, crize de anxietate, de nervi și orice fel de crize la modă în izolare, am ajuns la concluzia că mi-a crescut mult rezistența. Mă simt ca ăia în jocurile video, care mănâncă monede, fructe sau primesc puncte. Foarte puține lucruri pe care mi le pot imagina îmi mai pot da atât de tare sistemul peste cap în acest moment, iar ăsta e un câștig uriaș al acestei perioade.

Posibil că mai sunt multe lucruri despre mine pe care le-am aflat, dar încă nu le conștientizez sau care se vor mai revela. Ce e sigur e că perioada asta e extrem de utilă pentru autocunoaștere. Tu ce ai aflat despre tine în izolare?

Citește și

Ce ne învață pandemia COVID-19?

Eliberează-te de presiunea reinventării pe perioada izolării

De la chemat salvarea pentru atacuri de panică la dansat cu mătura prin casă

See Also

Sunt o mamă normală, care face ce poate în vremuri anormale

Viața în vremea virusului. Cum să nu ne pierdem speranța în toată nebunia generalizată

Certitudinile mele sau de ce mă dau jos din pat dimineața

Când îți dai seama că tu ești întregul, nu mai cauți o jumătate

Cel mai greu de scris articol. Despre separare și divorț

Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutăţile.

 

View Comments (5)
  • Ca nu imi place sa stau la bloc, vreau la casa cu curte și gradina. Cu masa de ping ping, biliard și cos de baschet, sa aibe copilul unde sa își descarce energia… Si sa fie și destul de central în oraș, pt ca eu nu conduc.

  • Si eu trec printr o faza cu serialele,cititul de mai mult timp…nu mai am rabdare , chef…mi am si dezactivat Netflixul…si am constatat ca imi place sa stau pur si simplu, sa nu mi fac planuri si nici sa mi para rau ca a trecut ziua…

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Copyright Ioana Marinescu Sima 2020 | Branding & Website realizat de Ama Mihaescu CREATIVE STUDIO 

Scroll To Top