M-am tot gândit zilele astea, ca tot omul la început de an, ce am putea face concret pentru cei de lângă noi, pe care susținem că îi iubim și îi apreciem. Nu am avut nicio dispoziție depresivă, dar mi-a trecut prin cap să mă întreb câtă lume ar veni la înmormântarea mea, dacă Doamne ferește. Probabil că multă, foarte multă. Câtă lume mi-a dat un telefon sau măcar un sms de Crăciun și început de an? În afara mesajelor standard, trimise la toată lista, 2-3 oameni. Nu acuz pe nimeni, nici eu n-am fost mai brează. Și uite așa mi-am amintit de ce spunea Buni a mea. Faptele bune se fac pentru oameni cât sunt în viață, pe urmă nu le mai folosește la nimic.
Bucurați-vă părinții și bunicii cât sunt în viață!
Dați-le telefon mai des, faceți-le o vizită surpriză din când în când, duceți-le nepoții să îi vadă, întrebați-i ce au nevoie, ajutați-i. Nu îi mai certați că nu se descurcă cu tehnologia, mergeți să le arătați cum să folosească un smart phone. Nu îi credeți când vă spun că nu au nevoie de nimic, luați-le ce știți că le place și duceți-vă pe la ei. Scrieți-le o scrisoare dacă știți că asta i-ar bucura.
Iertați-i pe cei care v-au greșit și încercați să nu țineți supărarea
Nimeni nu știe ce va fi mâine și e păcat să rămânem cu conștiința încărcată, cu vorbe nerostite și iertări neîntâmplate.
Dați telefonul ăla, ieșiți la cafeaua aia!
Avem tendința veșnică să amânăm, să ne prefacem super ocupați și lipsiți de timp. Ne promitem cafele pe care nu le bem niciodată și prânzuri pe care nu mai ajungem să le mâncăm. Plănuim vizite care nu se întâmplă și întâlniri veșnic reprogramate. Uneori, timpul e nemilos și nu ne așteaptă, așa că hai să bem cafelele alea, că timpul se dilată după noi, numai să vrem.
Spuneți LA MULȚI ANI și faceți urări!
De preferat la telefon, când se poate. Dacă e ceva care mă întristează în ultimii ani, e frecvența tot mai mică a telefoanelor de felicitare. Întâi au fost sms-urile, acum au murit și ele, Facebook-ul să trăiască. Sigur, suntem foarte ocupați și prinși și ne gândim că telefonul nostru poate deranja sau că sărbătoritul e deja copleșit de urări. Nu mai gândiți așa, puneți mâna pe telefon. Dacă nu poate, nu răspunde și aia e, scrieți un mesaj. Dar dacă răspunde, nimic nu echivalează urările venite „the old fashioned way”. Pentru mine una, clar nu.
Spuneți-le sentimentele voastre oamenilor pe care îi apreciați!
Atunci când nu mai văd rostul și sensul zbaterii de zi cu zi, cel mai mult mă remontează, în afara timpului cu familia mea, aprecierile venite din afară. Că sunt de la prieteni, de la alți bloggeri sau de la cititori, vorbele bune și încurajările au efect mai ceva ca o ședință la spa. Da, știu că uneori pare penibil să te apuci să îi spui cuiva că îți place cum scrie sau că apreciezi ce fel de părinte e. Te gândești că o să te creadă nebun. Nu contează, fă-o!
Crede-mă, efectul unui compliment sau al unei vorbe bune e neprețuit. O sursă minunată de inspirație a fost prietena mea, Gabriela Maalouf, care a început o serie de postări pe Facebook, în care își exprimă admirația pentru persoanele care îi sunt dragi. Mi s-a părut un gest fantastic și atât de binevenit în lumea asta tot mai indiferentă.
Dacă puteți ajuta, faceți-o!
Mă sperie societatea în care totul se face contra cost, informațiile nu se mai împărtășesc, pe principiul „nici pe mine nu m-a ajutat nimeni/nici mie nu mi-a dat nimeni”, oamenii se uită pasivi cum altul se chinuie și deși pot să îi întindă o mână, nu o fac. Nu cred că s-a întâmplat vreodată să mă întrebe cineva ceva, chiar și informații profesionale pentru care am petrecut timp sau am cheltuit bani să le aflu și să nu îl ajut. Sau că am fost rugată să fac ceva și măcar să nu încerc, chiar dacă poate nu mi-a ieșit. Știu și realizez pe zi ce trece că sunt printre ultimii fraieri rămași pe planetă, dar mă gândesc că e nevoie și de noi și poate dacă nu renunțăm, mai molipsim și pe alții.
Așa că, dacă aveți o informație, un răspuns, un obiect de care cineva are nevoie și îl puteți dona, o oră sau mai mult din timpul vostru, posibilitatea să dați un share sau un like și să ajutați un prieten să devină mai vizibil, faceți-o.
Chiar dacă nu aveți o soluție sau un răspuns favorabil, măcar răspundeți
Jobul în care am activat cel mai mult – Manager PR și Comunicare, implica și gestionarea relației cu presa, dar și a unui buget, să îi spunem „de protocol”. Primeam zeci de mailuri zilnic. Oferte de tot felul, cereri de întâlnire, comunicate. Ceea ce citeam cel mai des la a doua interacțiune era „mulțumesc pentru că mi-ai răspuns”. Nu mai conta prea mult natura răspunsului, evident că multe nu erau favorabile, dar faptul că nu lăsam mesajul ăla în gol era ceea ce conta.
Nu știu exact de ce m-am gândit la toate astea. Poate pentru că e început de an, poate pentru că mi-e dor de vremurile în care „socializam” mai puțin, dar interacționam și trăiam mai mult, poate pentru că uneori mă simt singură și știu că mai sunt și alții ca mine. Sau poate doar pentru că mi-am amintit de vorbele lui Buni și mi-am propus să țin mai mult seamă de ele. Să faci lucruri bune pentru oameni cât sunt în viață. Pe urmă nu îi mai ajută cu nimic.
Citește și
Cum să devii o persoană mai calmă în noul an
Tu mai știi cum miros salcâmii?
Un exercițiu care mi-a schimbat, la propriu, viața
Dacă vă plac articolele mele, vă invit să dați like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu noutățile.
Sursa foto – Pexels
Un articol minunat! Uite asa ma faci sa te apreciez si mai mult!
Multumesc mult, Laura! Din suflet! Un an minunat sa ai!
Adevărat! Nu trebuie să mai amânăm lucruri pe care le simțim!
Asa este! Sper doar sa ne trezim la timp
Ajută și după să ne pomenim adormiții – ajută mult!
Însă ai dreptate! E musai să ne facem timp de cei dragi și de ceilalți cât încă îi mai avem lângă noi, cât încă ne mai putem bucura de o conversație față în față, cât încă îi mai putem îmbrățișa!
Te pup cu mare drag!
Te imbratisez si eu! Te cred ca ajuta, dar cred ca mai mult pentru noi, nu si pentru cei care nu mai sunt
Cat adevar in acest articol! Tare frumos!
Multumesc mult!
Foarte frumos spus!
Mulțumesc mult