Știu că nu mai e noutate, are deja aproape o săptămână de când e pe ecrane și poate ați mai citit despre el, dar nu putem să nu scriu despre Minunea. E pur și simplu o minune de film :-), potrivit pentru copii, aș zice 6+ și pentru adulți. Filmul este ecranizarea cărții cu același nume de RJ Palacio și prezintă povestea unui băiețel de 10 ani, August, alintat Auggie, care s-a născut cu o multitudine de probleme genetice, iar în urma a 27 de operații a ajuns să poată vorbi, mânca, auzi. Operațiile au rezolvat cam totul, mai puțin înfățișarea, care îi va da mult de furcă, mai ales în momentul în care va fi nevoit să meargă prima dată la școală în clasa a V-a, după 4 ani de homeschool.
Filmul se vrea a fi despre bullying și toleranță. În realitate, e despre mult mai mult.
Minunea e despre familie
O familie normală, pe care imperfecțiunea o ține unită. M-am regăsit mult în mama, interpretată de Julia Roberts. Chiar dacă eu am un copil născut fără probleme, am ales să îmi dedic mare parte din viață creșterii și educării ei. Acum, când începe ușor ușor să se desprindă, îmi e foarte greu și îmi dau seama că îmi va fi mult mai greu în viitor și că ține numai de mine să lucrez la a-mi găsi și alte scopuri în viață, în afară de a fi mamă :-).
E și despre un tată simpatic și glumeț, care se străduiește să mențină echilibrul extrem de fragil din casă. E despre o soră aproape invizibilă, care, de la nașterea fratelui ei s-a aflat permanent în umbră și a încercat să deranjeze cât mai puțin. Via are profilul tipic de adolescentă, dincolo de toate problemele atipice cu care se confruntă.
Minunea e despre aparențe înșelătoare
Auggie are un chip neobișnuit, care ascunde un suflet uriaș. Deși toți cred că vor lua „ciumă” dacă îl ating, Auggie are multe de oferit și poate fi un prieten extraordinar. Dar Auggie nu e singurul care ascunde lucruri nebănuite și dureri. Fiecare personaj trece prin frământări interioare, care nu sunt trădate deloc de exterior. Prietena cea mai bună a Viei tânjește după viața prietenei ei, în ciuda poverii pe care ea o simte, pentru că are un frate diferit. Julian, agresorul lui Auggie, este și el un copil cu frustrări și suferințe. Când apar părinții lui, înțelegem foarte clar de ce.
Minunea e despre faptul că toți avem dureri și suferim
Deși numai Auggie ar fi cel „îndreptățit” să aibă probleme, nici unul din personaje nu e scutit de suferință. E un mesaj bun pentru toți cei susțin că dacă ai sănătate, nu îți mai trebuie nimic. Viața e imperfectă, indiferent de situația pe care o ai și stă în firea umană să avem frământări și nemulțumiri. Fiecare dintre noi duce o luptă grea, așa că e bine să încercăm să fim buni unii cu alții.
Minunea e despre a avea reacție și a lua atitudine
Directorul școlii și dirigintele lui Auggie observă comportamentele de agresiune față de cel diferit și iau măsuri împotriva agresorilor. Cu decență și discreție, ei analizează atent comportamentul copiilor și starea lui Auggie și acționează în consecință.
Minunea e despre prietenie, în toate etapele ei
E și despre dezamăgire, nesiguranță, nevoia de confirmări, despre iertare și o nouă șansă. E despre etapele firești prin care trece o prietenie, mai ales una aparent „imposibilă”. E despre relații între copii, despre joacă și relaxare, despre nevoia de apartenență și puterea de a sfida majoritatea.
Dincolo de prietenia dintre copii, mai este și prietenia dintre oameni și animale și legătura puternică pe care un câine o stabilește cu stăpânii lui.
Minunea este despre curaj
Fiecare personaj al filmului este curajos în felul lui. Auggie continuă să meargă la școală, chiar și când își pierde speranța că va fi vreodată acceptat. Părinții lui insistă să îl trimită la școală, deși știu cu câte pericole vine la pachet colectivitatea. Via își asumă rolul de soră mare și fără probleme și se dă la o parte constant. Fiecare dintre copiii care interacționează cu Auggie dă dovadă de curaj, în doze și forme diferite. Până și agresorul, Julian, manifestă o formă de curaj, când este confruntat de către director.
Minunea e despre speranță
Poate părea prea optimist sau prea idealist, dar este un deznodământ de care avem nevoie. Avem nevoie să credem că lumea asta mai are o șansă, că binele învinge, că toți oamenii au și o latură pozitivă și că la un moment dat ea va conta. Că vom avea parte de finaluri fericite și ochi în lacrimi. Ceea ce vă doresc și vouă, celor care o să mergeți să vedeți Minunea.
Despre Minunea au scris și Laura și Anca de la Blog în tandem.
Citește și
20 de filme artistice de văzut în familie (partea I)
20 de filme artistice de văzut în familie (partea a II-a)
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutăţile.
Abia astept sa merg sa il vad si eu. Am vazut reclama l-am pus acolo pe lista:)
Sa mergi, e minunat!
Eu am vazut gilmul chiar daca dunt un copil…, pe mine m-a fscut sa plang.
Ce frumos, bravo, ma bucur