Recoltarea de celule stem e unul din subiectele care stârnesc mamele și formează tabere. Nu stau să dau detalii, cine mai aruncă un ochi pe grupuri de mămici sau bloguri știe ce zic. O să povestesc despre relația mea cu celulele stem, care s-a desfășurat în vreo 3 etape, dacă nu chiar 4.
Etapa 1 – În altă viață aproape 🙂
Acum aproape 10 ani, eu am recoltat celule stem pe principiul “Mai bine să fie decât să lipsească, să dea Domnul să nu fie nevoie”. Deși am stat de vorbă cu un consultant niște zeci de minute bune, nu am înțeles o iotă. Da, stiam de principiu care e treaba, dar nu mi-a fost clar, pe limbaj de pământean, la ce mă ajută în cazul ăla de „Doamne ferește” și ce-ar trebui să fac. Le-am recoltat regulamentar și am plătit conștiincios taxa anuală. Lasă, bine că am făcut și asta, măcar să nu fie nevoie. Cred că e un scenariu cunoscut celor care au născut acum niște ani și nu e nimeni de condamnat. Pur și simplu acela era nivelul pieței și al informațiilor.
Etapa 2 – Gândul m-am țepuit
La câțiva ani după ce am născut eu, au apărut bănci de celule stem, ca ciupercile după ploaie. Ziua și banca, aproape la fel ca băncile care dau credite pentru prima casă. Tot atunci au apărut și Gică-contra, voci tot mai multe care spuneau că treaba asta cu celulele stem e o păcăleală, că de fapt nu se poate realiza transplantul, că cine recoltează aruncă banii pe geam. Atunci am fost tentată să zic “Ups, m-am țepuit”. Nu am pus mâna să mă documentez nici în ceasul al paișpelea, am zis din nou “Lasă, măcar să nu fie nevoie” și am trecut mai departe.
Etapa 3 – Iluminarea
Asta până când l-am cunoscut pe doctorul Bogdan Ivănescu, cunoscut și ca Doctor MIT, cel care dă cu miturile de pământ la TV și pe site-ul personal. Bogdan este și directorul uneia dintre cele mai mari bănci de celule stem din România, Stem Sure , iar prezentările lui despre celule stem la care am asistat mi-au făcut și mie lumină pe subiect. Nu că aș mai avea neapărat nevoie, deși nu se știe niciodată J, dar a fost grozav să înțeleg, în sfârșit, pe limba mea, ce sunt celulele stem, ce este transplantul cu celule stem, de ce nu se fac transplanturi în România, cum se face un transplant și de ce este nevoie să îl faci.
Pentru că mi se pare că se scrie foarte mult și nu totul bun despre celulele stem, am decis să îl rog pe Bogdan să răspundă la câteva întrebări, pe care eu le consider esențiale și necesare în clarificarea acestui subiect.
Ce sunt, de fapt, celulele stem?
Celulele stem sunt celule precursoare ale organismelor vii-celule primordiale de la care începând se diferențiază toate celelalte 200 de tipuri de celule ale organismului uman. Aceste celule au remarcabila capacitate că, în funcție de stimulii din mediu , fie să se dividă rezultând alte celule stem, fie să se diferențieze în tipuri diferite de celule ale organismului – celule sanguine, celule nervoase, musculare, etc . Celulele stem funcționează ca un sistem de reparare a corpului, având capacitatea de a creea țesut și putând înlocui virtual, orice celulă a corpului.
Ce este transplantul de celule stem și cum se realizează el?
Transplantul cu celule stem este un tratament deja standardizat, pentru un număr de peste 80 de boli grave, mortale – ca de exemplu cancere ale sângelui, diverse tipuri de leucemii, limfoame, boli congenitale ale sistemului imun și altele.
Protocolul de tratament include o fază de pregătire pretransplant, în care sunt folosite diverse scheme de chimioterapie și radioterapie cu intenția de a distruge celulele stem bolnave ale măduvei pacientului. Urmează apoi faza transplantului propriu zis, în care pacientului i se administrează celule stem sănătoase. Odată ajunse în fluxul sanguine, celulele stem se îndreaptă către măduvă, unde se grefează și încep să dea naștere unor celule noi, de această dată sănătoase. După un interval de 2-4 săptămâni, în sângele pacientului apar deja celule sanguine produse de celulele stem transplantate. Urmează apoi faza post transplant, în care în funcție de necesitățile pacientului se fac tratamente suportive sau de prevenire a rejectului.
De ce sunt mai bune celulele stem recoltate la naștere decât cele adulte, de la donator?
Există o serie de avantaje clare pe care le dețin celulele stem recoltate din sângele cordonului ombilical, avantaje care fac ca probele de celule stem recoltate la naștere să fie deja utilizate în peste 40.000 de transplanturi în întreaga lume.
Spre exemplu, recoltarea de celule stem la naștere nu este dureroasă, nu interferează în niciun fel cu nașterea, nu face rău nici mămicii și nici bebelușului, pe când recoltarea la adult presupune fie o intervenție chirurgicală, fie un tratament medicamentos care scoate celule stem din măduvă în sângele circulant.
Spre deosebire de recoltarea de la adult, sângele ombilical este imediat disponibil atunci când este necesar, dacă este colectat și stocat în bancă. Recoltarea de celule stem de la un donator adult presupune găsirea unui donator compatibil, tratamentul acestuia, abia apoi recoltarea propriu-zisă. Doar identificarea unui donator compatibil poate necesită 1 an de căutări. Toate aceste întârzieri ale transplantului pot însemna prea mult pentru un bolnav de leucemie sau limfom.
Celulele din sângele ombilical sunt cele mai tinere și cele mai adaptabile celule stem-au 0 zile de viață, nu au suferit modificările datorate diferitelor agresiuni de mediu, pe care le prezintă celulele stem adulte. Această caracteristică le face mai ușor de acceptat de către organismul primitor. Nu e necesară o compatibilitate genetică perfectă între pacient și donator. Din acest motiv, proba de celule stem recoltată la naștere va da reacții secundare post-transplant mai reduse, apar mai rar fenomene de reject de transplant, iar pacientul se recuperează mult mai repede și părăsește spitalul mult mai repede.
De ce nu s-a realizat niciun transplant de celule stem recoltate la naștere în România?
Nu prea am ce să răspund la această întrebare 🙂
Din păcate, în domeniul transplantului cu celule stem în România suntem mult în urma altor state europene. Acesta este un desen în care vedeți ce culoare are România.
Care sunt pașii de urmat în cazul acela de Doamne ferește, în care avem celule stem recoltate la naștere și avem nevoie de ele ?
În situația în care avem celule stem recoltate la naștere depozitate într-o bancă de celule stem, dacă se întâmplă să avem nevoie de probă, tot ce avem de făcut este să anunțăm banca. Vor fi documente de completat de către părinți, apoi banca va lua legătura cu spitalul ce va efectua transplantul. Tot Banca de celule stem va fi cea care va trimite proba către spital, oriunde în lume, fără costuri suplimentare pentru părinți.
Mai multe informații despre recoltarea de celule stem aflați pe pagina Stem Sure
Citește și
Doctor MIT și Pisica pe sârmă în fața viitorilor părinți. Ce mesaje le-am transmis
Cele mai răspândite mituri despre sarcină
Primul sfat pentru proaspetele mame
Știi că ești mamă româncă dacă…
Mami, tati, mai respirați un pic!
Ce am învățat de când sunt mamă
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutăţile.
Sursa foto – Freepik.com
Stiu ca ti-am comentat pe Facebook, dar am spus sa las doua randuri si aici, sa ramana pentru posteritate. Si eu m-am lovit de acelasi sentiment de vinovatie cand, gravida fiind, am inceput sa dau nas in nas peste tot cu pliantele bancilor de celule stem. Pentru ca mi se parea mult prea ideala situatia descrisa de ei, am inceput sa aprofundez, si am vorbit cu personal de specialitate sa ma lamuresc. Am sa las din nou link-ul lui Dr. Rachel Reed (eu am citit tot ce scrie, m-a luminat cu foarte multe chestii, mi se pare o femeie extrem de echilibrata, care are creierul la ea si il foloseste inainte sa se inflameze pe vreun subiect), dar pentru cine nu are timp sa-l citeasca sau nu citeste atat de bine in engleza, as vrea sa punctez cateva idei pe care nu ti le spun „specialistii” cand vine vorba de recoltarea de celule stem:
– pentru a putea sa recoltezi un esantion reprezentativ de celule stem de la un nou-nascut trebuie clampat cordonul ombilical inainte de a termina placenta de pompat tot sangele catre nou-nascut, copilul este privat de aproape o treime din sangele personal (care volum de sange il ajuta in momentul nasterii sa isi stabilizeze respiratia, circulatia, temperatura corpului si o multime de alte procese fiziologice care exact in momentul clamparii sunt in tranzitie, de la mediul intrauterin la cel extern – asta reprezinta un soc fantastic pentru nou-nascut)
– daca mai incolo copilul are boli care necesita transplantul de celule stem, in majoritatea cazurilor nu va fi folosit depozitul propriu pentru ca celulele lui vin deja cu „defectul” prefabricat, exact „defectul” care se doreste a fi tratat;
– multe din bolile care necesita transplant de celule stem mai tarziu sunt exact cauzate de clamparea timpurie a cordonului ombilical si privarea copilului de o treime din sangele care in mod normal trebuia sa ajunga in corpul lui – deci o falsa problema creata artificial, cumva „solutia” creeaza „problema”;
Eu am avut bafta pentru ca am nascut aici ambii copii si am vazut cu ochii mei tranzitia, e un fenomen absolut fantastic sa vezi cum isi face placenta treaba si schimbarile la copilul pe care tocmai l-ai nascut daca nu clampezi cordonul inainte ca mama natura sa iti predea tie stafeta…
Pentru restul de detalii, las link-ul aici:
https://midwifethinking.com/2015/09/16/cord-blood-collection-confessions-of-a-vampire-midwife/
Multumesc, Simona,pentru punctul tau de vedere si pentru articol! Este foarte bine sa cunoastem toate fatetele unei probleme inainte de a lua o decizie