Suntem o generație crescută cu multe tabu-uri. Cu ideea că adultul este autoritatea supremă și ceea ce ne cer persoanele care au o vârstă mai mare sau o funcție este ne-negociabil, doar se execută. Nu ni s-a făcut educație sexuală, nu am fost învățați despre corpul nostru și limite personale. De aceea, ne este foarte greu să transmitem copiilor noștri toate acestea. E nevoie de multă auto-educație, deschidere și perseverență, ca să înlocuim propriile convingeri limitative și să le dăm copiilor o educație sănătoasă și în ceea ce privește lucrurile cu care suntem mai puțin confortabili. În acest context, mi-au atras atenția două cărți apărute la Editura Gama și care tratează exact aceste subiecte delicate, pe înțelesul copiilor.
E corpul meu, eu decid
Este o carte scrisă într-un limbaj adecvat copiilor și îi învață despre ce înseamnă să te simți în siguranță, care sunt primele semnale de alarmă la care ar trebui să reacționeze, care este rețeaua de oameni în care pot avea încredere și cum să o identifice, care sunt părțile intime și cum ar trebui protejate, ce atingeri sunt permise și de către cine, ce atingeri nu sunt permise, care este diferența dintre secrete și surprize și cum să respecte anumite limite corporale și să ceară și celor din jur asta.
Ingrid, eroina cărții, vorbește la început despre emoții și sentimente și care sunt oamenii cu care putem aborda deschis subiectul. Apoi ilustrează cu exemple concrete momentele în care se simte în siguranță – seara, la povestea citită de bunica, alături de tatăl său la bazin, în familie, dar și cele în care îi este teamă – când o latră un câine, când un băiat mai mare se apropie prea mult de ea sau când este împinsă de alți copii la locul de joacă. Copiilor le sunt descrise detaliat semnalele pe care le transmite corpul atunci când este în pericol – tremurat, bătăi accelerate ale inimii, piele de găină, etc. Rețeaua de siguranță a prietenului lui Ingrid îi include pe mama, bunica și bunicul, dar și pe o mătușă și învățătorul de la școală. Paginile despre părțile intime sunt detaliate, cu denumirile științifice – vulvă, vagin, penis, dar sunt explicate pe înțelesul copiilor și nu conțin imagini. De fapt, descrierea este un preambul la avertismentul legat de cine și în ce condiții are voie să îți atingă părțile intime. La final, Ingrid vorbește despre limite personale și bula personală, adică acel spațiu în care nu are voie nimeni să pătrundă, dacă tu nu dorești asta.
Cartea se încheie cu o serie de sugestii și întrebări pe care adulții – părinți, bone, educatori să le adreseze copiilor pentru a-i ajuta să înțeleagă mai bine conținutul cărții și să poată aplica mai ușor sfaturile indicate.
Nu înseamnă NU!
Cartea este despre o fetiță sigură de sine, mai ales atunci când vine vorba de corpul ei. Ea o respinge hotărât pe mătușa drăgăstoasă care vrea să o pupe prea apăsat pe obraz, îi spune politicos mamei că se poate spăla și singură în părțile intime la duș, îl refuză pe vărul mai mare care dorește să o gâdile și îi propune în schimb alte jocuri, cu mai puțin contact fizic. Cartea îi învață astfel pe copii despre limite personale, respect și consimțământ. Este potrivită pentru copii între 3 și 9 ani, iar la final conține sugestii de întrebări pentru părinți, bone și educatori, cu ajutorul cărora să îi ajute pe copii să își clarifice mai ușor conținutul cărții.
Mi se par foarte utile aceste două cărți, vă sugerez să le citiți împreună cu copiii și să discutați pe marginea lor. Sunt un start grozav, mai ales dacă nu vă este ușor să abordați astfel de subiecte legate de limite personale, zone intime și ce este permis și ce nu.
Citește și
Seria Andilandi, inspirată de basmele românilor
Cum îți ajuți copilul să citească?
Recomandare de carte pentru copii mai mari
Strada Dalmațieni, un nou serial pentru copii
Cărți de știință și tehnică în joacă
Istoria pe înțelesul copiilor. Trei cărți pe înțelesul copiilor
Două cărți despre Holocaust pe înțelesul copiilor
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.
