Toate fuseserăm smulse din casele noastre și duse într-un lagăr de concentrare care se numea Auschwitz, mi-a spus mama cu un nod în gât. Ai fost într-un lagăr? am spus eu făcând ochii mari. Era în vreme de război. Conducătorul naziștilor, Adolf Hitler, detesta anumite categorii de persoane, în special pe evrei. A ordonat să se construiască lagăre de concentrare, unde eram trimiși pentru a fi închiși sau omorâți. Acesta este un fragment din cartea Inima mamei mele, unul din cele două volume apărute la editura Cartemma. Celălalt se numește Promisiunea și ambele tratează subiectul Holocaust pe înțelesul copiilor.
Ana le-a citit pe nerăsuflate, imediat ce le-am primit de la Laura, cea care semnează traducerea. Mă așteptam să o impresioneze, ceea ce s-a și întâmplat. La finalul lor, însă, sentimentul a fost unul de împăcare și frumos. A înțeles episodul dur din istorie, dar faptul că cele două povești sunt cu final fericit a făcut ca impactul asupra ei să fie unul pozitiv.
Atât Inima mamei mele, cât și Promisiunea prezintă o realitate dură într-un mod cald și empatic
Ambele cărți sunt bazate pe întâmplări reale. Prima este o lecție de prietenie și spune povestea Faniei, o femeie evreică ajunsă într-unul din lagărele de la Auschwitz, unde suferința o leagă de alte femei asemenea ei. Ajung să se sprijine una pe alta, își fac surprize și daruri, muncite cu greu și ascunse de ochii paznicilor naziști, iar relația dintre ele le ajută să supraviețuiască lagărului până la finalul războiului. Povestea Faniei este spusă de Sorale, fiica sa, care la 9 ani a aflat cumplitul secret al mamei sale.
Promisiunea este despre relația indestructibilă dintre surori
Toby și Rachela au fost despărțite de părinții lor atunci când au fost duse în lagăr și au primit de la ei rugămintea fierbinte să nu se despartă niciodată, orice s-ar întâmpla. Promisiunea făcută și dragostea care le leagă le ajută să treacă prin toate greutățile din lagăr și reușesc să se salveze la finalul războiului. Povestea este scrisă de fiicele celor două surori, care au redat-o exact așa cum le-a fost povestită.
Holocaustul nu este un subiect ușor de digerat nici pentru adulți, dar modul în care sunt scrise cele două cărți apărute la Cartemma, îl face să fie mai ușor de înțeles și de acceptat. Eu sunt de părere că un copil trebuie să știe tate fațetele realității și implicit ale istoriei. Pornind de la Holocaust, noi am ajuns să vorbim și despre sclavagism și despre războaiele recente din Irak și Siria și despre alte episoade nu foarte plăcute din istorie. I-am explicat atât cât am considerat că poate asimila la vârsta ei și am simțit că discuțiile astea au ajutat-o să înțeleagă mai mult lumea exact așa cum este, cu bune, dar și cu rele, cărora le putem supraviețui și din care putem învăța mereu o lecție.
Ce părere aveți despre abordarea unor astfel de subiecte?
Citește și
Cele mai inspiraționale discursuri TED
Fii bun, toți duc o luptă grea. Minunea, un film de văzut
Cum să distrugi o piesă. Recomandare pentru întreaga familie
20 de filme artistice de văzut în familie (partea I)
20 de filme artistice de văzut în familie (partea a II-a)
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutăţile.
Multumesc Ioana,o sa le caut sa le achizitionez si eu pentru ai mei……MULTUMESC
Cu drag, te imbratisez!