Castronele de porțelan cu flori și borduri aurite, în care se lăfăie sosul dulce, cu gust inconfundabil și desertul cu textură moale, cremoasă. Mâncăm cu lingurițe late, tot de porțelan, din același set. Am și acum în fața ochilor castronelele în care îmi punea mama „tremurici”, cunoscut de restul lumii drept cremă de zahăr ars. Gustul desertului ăsta este pentru mine gustul copilăriei. Ador crema de zahăr ars și mereu comand la desert pe unde mergem. În peste jumătate din cazuri sunt dezamăgită. Nu are gustul pe care îl știu de la mama, așa de fiecare dată când prind ocazia mă rog de ea să îmi facă „tremurici”.
Mereu mi s-a părut foarte complicat de făcut, deși mama o ținea una și bună că nu e greu deloc, doar durează mult, dar se face mai mult singur. M-am încumetat până la urmă să fac rețeta. A ieșit perfectă și s-a topit instant, de abia am mai salvat o bucățică pentru mama, să se mândrească și e ce fată gospodină are :-).
Tot e weekend, vă provoc să încercați și să îmi povestiți dacă v-a ieșit.
Cremă de zahăr ars
Ingrediente:
6 – 8 ouă (eu am pus 7, să fie la mijloc, dar cică iese f bine și cu 6), 12 linguri zahăr, un pliculeț zahăr vanilat, 1 litru lapte, baton de vanilie.
Mod de preparare:
6 linguri de zahăr se topesc în cratiță, cu atenție când îl învârtiți pe pereții cratiței. După ce s-a așezat zahărul pe cratiță cât de cât uniform, se lasă la răcit și se pune pe foc mic laptele, cu zahărul – restul de 6 linguri, amestecând ca să se topească uniform în lapte. Când clocotește, se dă la o parte.

Ouăle se bat bine cu mixerul, cu un pic de sare. Când sunt gata și ouăle, se toarnă laptele ușor peste ele, amestecând cu lingura mereu. Niciodată nu e toarnă ouăle peste lapte, ci doar laptele peste ouă! La final se pun zahărul vanilat și batonul de vanilie tăiat bucățele.
Compoziția de lapte cu ouă se pune peste zahărul caramelizat din cratiță. Cratița, cu capac deasupra, se pune pe aragaz în bain marie, pe foc foarte mic, într- o cratiță mai mare, cu apa încălzită în prealabil pe același foc mic.
Eu am pus apa pe foc după ce am terminat caramelizarea zahărului. Pe aragaz e bine să stea 2-3 ore și apoi în cuptor pentru bronzare, la foc mic, cu tot cu bain marie, dar de data asta fără capac.

Spor și să îmi spuneți cum a ieșit! Vouă ce desert vă amintește de copilărie?
Citește și
Rețetă de chec cu lămâie ca la bunica
Cornulețe fragede. Rețeta copilăriei
Idei de weekend. 2 rețete simple și gustoase
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutăţile.
Asta este unul dintre deserturile mele preferate din toate timpurile (alaturi de galustele cu prune), dar nu am incercat sa-l fac niciodata. Intotdeauna mi s-a parut prea complicata si ciudata reteta asta :)) La fel ca cea de lapte de pasare de altfel, care mie nu prea-mi place dar care ne-o mai facea mama cand eram mici
E simplu de facut, sa stii, desi pare complicat. Si mie mi se parea tare complicat, dar odata ce te apuci realizezi ca nu e chiar asa 🙂