Am primit provocarea de la Cristina și am crezut că o să îmi fie imposibil să găsesc măcar 5 lucruri pe care să nu le fi spus până acum despre mine. Mulți au senzația că trăiesc on-line și uneori chiar și eu sunt tentată să cred asta. Surprinzător, am găsit o grămadă, dar m-am oprit la 19 lucruri pe care nu le-am spus despre mine.
19 lucruri pe care nu le-am spus despre mine
Am o ureche clăpăugă. Dreapta. Așa m-am născut și degeaba s-au chinuit ai mei să o facă să arate „normal”. Au lipit-o cu leucoplast, mi-au ținut căciulițe strânse pe urechi, în zadar. În adolescență mă gândeam că atunci când voi fi mare o să îmi fac operație estetică. Mi-a trecut 🙂
Prima mea păpușă se numea Valentina. Mi-a adus-o tatăl meu din Portugalia când aveam șase ani și vorbea. Avea niște discuri mici pe care i le puneai în spate. Ce dacă nu înțelegeai o iotă, era așa tare!
În clasa I mi-am spart bărbia și mi-am retezat dinții din față, proaspăt crescuți. Prima ispravă am făcut-o la mare, a doua în fața blocului bunicilor. Am semn și acum în barbă, iar incisivii frontali sunt îmbrăcați.
Când aveam vreo 10 ani, aruncam de la balcon cartofi și pământ în capul oamenilor care treceau pe stradă. Noroc că nu am nimerit niciodată. Era să mi-o fur rău de tot pe tema asta de la un băiat mai mare, care fusese una din țintele mele.
Toate verile mi le-am petrecut la 2 Mai, pe plaja de nudiști. Cu toate astea, nu m-a convins nimeni niciodată să îmi dau costumul jos.
La 15 ani mi-am dat încă o gaură în urechea stângă. Singură, în baie, cu sare și un ac de cusut și vorbind la telefon cu prietena mea, care coordona toată operațiunea. Mama a închis toate ușile din casă și a zis că pot face ce vreau, dar ea nu suportă să vadă cum mă mutilez.
Printr-a opta aveam un sertar întreg de casete cu Depeche Mode. Nu pot să spun că îmi plăceau foarte tare, dar voiam să fiu în trend.
În liceu am făcut figurație pentru PRO TV, la emisiunile Știi și câștigi, Roata norocului și show-urile lui Florin Călinescu.
În aceeași perioadă, am avut un crush pentru Mihai Călin.
În copilărie am avut o cățelușă pe nume Bubu. Corcitură de pechinez cu bichon maltez, neagră, cu plastron și lăbuțe albe. Când a murit eram deja mare, nu mai stăteam acasă, dar am plâns ca după o soră.
Tot atunci, deasupra apartamentului nostru locuia Adrian Daminescu, care fusese coleg de facultate cu mama. Când pleca în turneu la mare îmi lăsa telefonul (fix, fără fir), ca să îi preiau mesajele. Mă simțeam tare importantă. De la el ne-am pricopsit cu Bubu, cățelușa de care am povestit mai sus.
Dintotdeauna am fost bună la română, iar matematica nu am înțeles-o deloc. La liceu am intrat cu aproape 10 la română și notă de trecere la mate.
Am fost șefă de promoție în liceu. S-a văzut că nu am dat BAC la mate 🙂
Prima mâncare pe care i-am gătit-o Pisicului și zice el că l-am cucerit au fost ardei umpluți.
De aproape 20 de ani, fac sarmale în fiecare an de Crăciun. Doar de Crăciun.
Nu suport mâncarea iute și detectez iuțeala chiar și acolo unde nu e 🙂
Dorm învelită și în august, iar la pilotă renunț greu, undeva spre luna iunie, chiar iulie.
Am fost cerută în căsătorie de două ori, de același bărbat. Prima dată, în Hamburg, în turnul catedralei Sfântul Nicolae, cu un inel de la doza de Cola pe post de inel de logodnă, iar a doua oară, cu inel adevărat, la punctul de belvedere dintre Brașov și Poiană.
Toată viața mea m-am luptat cu kilogramele și cea mai mică greutate am avut-o înainte să mă mărit.
Mi-a plăcut foarte tare să fac exercițiul ăsta. Din păcate, mi-au venit în minte și lucruri mai puțin plăcute, pe care sper să îmi adun curajul să le pun într-un alt articol.
Până atunci, las leapșa de lucruri pe care nu le-ați spus public până acum la Gabriela, Anca și Ruxandra.
Credit foto copertă – Cristina Jilavu, Event Portrait
Ținută – Family Fashion
Machiaj Roxana C Make-up
Citește și
De la bărbat citire: Mamele nu mai sunt ce-au fost
Când am aflat că numele e un dar
Nu sunt femeia bărbat și nici nu vreau să fiu
Uneori, o mamă are nevoie doar de Mulțumesc!
Tu mai știi cum miros salcâmii?
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.
Nici mie nu îmi place mâncarea iute! 😀
Hi hi, deci putem iesi si la masa impreuna lejer 🙂
Râd și acum, singură, de urechea clăpăugă pe care ți-o lipeau ai tăi! Foarte tare m-au amuzat mărturisirile tale, recunosc!
Inchipuie-ti ca asta e prima amintiri pe care mi-a povestit-o mama cu mine. Cum mi-au legat ei urechea clapauga cu toate cele, doar doar se lipeste inapoi :-)))
N-as fi crezut ca faci sarmale atat de consecvent.Eu aman mereu pentru ca am nevoie de o anumita stare spirituala sa ma apuc de ele !Cred ca m-ai motivat !o sa incerc sa nu mai aman atat !Mai ales ca petrec destul de mult timp in bucatarie !
Ha ha, nu par genul care face sarmale, nu? :-)))) Anul asta (2017) a fost singurul cand nu am facut, pentru ca am fost plecati de sarbatori, asa ca voi recupera, ca exceptie de Paste.
mie unul personal! dar sincer poti sa iti spun zic ca esti foarte frumoasa!
Multumesc!
Si eu am cazut in barba de pe bicicleta pe la 6-7 ani si am semn in barba si de o ureche m-a tras tata asa de tare ca mi-a dat sangele si de atunci daca ma trage cineva de urechea aia,ma doare…deci ceva avem in comun hihi
He he, amintiri cu nazdravanii 🙂