Pentru că perioada de înscriere a copiilor la școală e în plin proces de desfășurare, pe grupurile de părinți de pe Facebook sau pe paginile personale se duc discuții aprinse despre vârsta ideală pentru școală. Sigur, nedumerirea e mai ales pentru copiii aflați „între vârste”, adică cei născuți în perioada noiembrie-aprilie. Îi dăm la școală la 5 ani și niște luni sau un an mai târziu?
„Lupta” se dă între teama de a fi printre cei mai mici din clasă și aceea că va termina școala la 20 de ani
Ana face parte și ea din copiii aflați „între vârste”, dar nu ne-am pus niciodată problema să o dăm la școală șa 5 ani și 7 luni. Am lăsat-o să copilărească și tare bine am făcut, pentru că oricum pentru ea adaptarea s-a dovedit destul de grea. A acceptat cu chiu cu vai trecerea de la libertatea pe care o avea la grădi la rigoarea și cerințele școlii. Greul revine la fiecare început de an, chiar dacă deja a trecut prin trei.
În anul în plus am câștigat multe dimineți târzii împreună
Multe plimbări de mână până la grădi. Multe distracții ad-hoc. Dimineți și după amieze tihnite, cu răbdare și relaxare. Nu le-aș da pe nimic din lume. Nici măcar pe „riscul” ca fata mea să fie, la un moment dat, cea mai înaltă din clasă – acum nu e nici pe departe sau să termine școala la aproape 20 de ani.
Depinde mult de copil, ce-i drept. Știu copii care s-au întors încă un an la grădi și copii care s-au adaptat perfect
Chiar și pentru cei care s-au adaptat, eu tot aș mai fi tras de anul ăla în plus, recunosc :-). Dar așa-s eu, mai boemă, mai pentru fericire decât pentru performanță, pentru libertate în locul rigorii.
Am vrut să știu și ce spun cadrele didactice despre vârsta ideală pentru școală
Până la urmă, învățătoarele stau zi de zi alături de ei, de văd reacțiile și cum se adaptează.
Georgiana Abrudan, cadru didactic pentru învățământul primar la Școala Pia Brătianu este de părere că diferența de vârstă este relevantă doar din perspectiva capacității de concentrare și menținere a atenției voluntare. În rest, primează particularitățile individuale și bagajul de cunoștințe, priceperi și deprinderi cu care copilul vine din grădiniță.
Ana-Maria Pleșoianu, cadru didactic pentru învățământul primar la aceeași școală are o părere axată mai mult pe latura emoțională a problemei. Copiii ar trebui dați cât mai mari la școală, pentru ca nu sunt dezvoltați emoțional suficient, chiar dacă cognitiv sunt, deoarece în grădiniță se axează foarte mult pe acest lucru. Există o ruptură între grădiniță și scoală, între programe, iar educatoarele insistă foarte mult pe asimilarea de cunoștințe, fiindcă la acea vârstă copiii sunt ca “un burete”. Emoțional, însă, vârsta își spune cuvântul.
La final, ca să avem tabloul complet, am cerut părerea specialistului. Gabriela Maalouf, psihoterapeut și practician NLP pune accent pe individualitate și raportarea la propriul copil, în defavoarea preconcepțiilor și a „gurii lumii”.
Marea artă de a fi părinte este să iți cunoști foarte bine copilul. Să îl vezi, să îl observi, să știi cât poate și ce poate. “ Câștiga un an în plus!” “ Termină școala prea târziu” “ Și eu m-am descurcat!” “ Toți copiii pe care îi cunosc s-au descurcat” nu sunt fraze sau gânduri despre copilul tău. Sunt gânduri, păreri și concluzii trase din experiența altora sau predicții făcute azi pentru peste 12 ani.
Ferestrele de învățare pentru citit și scris sunt undeva între 3-4 ani și 7-8 ani.
Dacă avem un copil extrem de interesat de litere, cifre și care vrea să se joace activ cu ele, nu este dăunător sau suprasolicitant dacă a învățat sa citească la 4 ani. Nici nu a simțit, de altfel, totul fiind un joc. Cealaltă fereastră coincide cu intrarea în clasa întâi, după sistemul românesc. Copiii sunt pregătiți pentru această etapă.
Ce se poate întâmpla cu un copil care este mai mic decât media clasei?
Emoțional este posibil să nu fie pregătit pentru ritmul colegilor mai mari și mai ales pentru această responsabilitate. Responsabilitatea înseamnă abilitatea noastră de a răspunde unei sarcini impuse sau pe care vrem să ne o asumăm ( response+ability= responsability) Așadar, e musai să știm exact în ce etapă de dezvoltare, atât fizică, cât și emoțională este micuțul nostru. Doar așa știm sigur ce abilități are și ce sarcini își poate asuma.
Tot ce este peste sau sub abilitățile lui se cheamă fie sub, fie supraresponsabilizare
Am întâlnit chiar și copii de 5 ani care au început clasa I, nu pregătitoare, iar acum sunt la facultate și sunt în regulă. Dar nu este nici corect, nici prolific să facem ce fac alții. Ei sunt ei, iar noi suntem noi. Indiferent de ceea ce auzim, ni se spune, ni se râde în nas, doar noi știm cât este de pregătit propriul nostru copil și care este starea și situația care i se potrivește cel mai bine.
Din experiența personală pot spune că ai mei copii au mers la grădinițe diferite, în colțuri diferite ale orașului, chiar dacă mie îmi era extrem de greu să fac asta. Dar erau atât de diferiți și aveau nevoie de abordări atât de diferite. Dacă îi vedem, îi observăm, îi ascultăm știm exact în ce direcție e bine să mergem, ce alegeri e bine să facem.
Ultima noastră grijă este ceea ce crede lumea sau ce face lumea
Adaptarea la o societate, la un gând, la o practică ce nu este sănătoasă, în general sau în particular pentru fiecare dintre noi, nu este un semn de sănătate nici pentru noi.
Dincolo de toate părerile, sfatul meu din suflet este să vă bucurați de copiii voștri și de copilăria lor cât puteți de mult, iar dacă asta înseamnă să „piardă” un an de școală, anul ăla e câștigul vostru.
Tu ce părere ai, ai trecut prin astfel de dileme legate de vârsta ideală pentru școală?
Citește și
Există fenomenul de burnout la copii?
Ne dorim să iubească școala, dar le-o prezentăm ca pe sfârșitul copilăriei
Lipsa de finalitate practică, una din bubele învățământului românesc
Oana Moraru – Școala nu este garanția succesului în viață
Ce facem când copilului îi e greu la teme?
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.
Sursa foto – Freepik.com
Ha! Fix întrebarea care ne frământă și pe noi. Tudor va face 6 ani în octombrie 2019, ce facem îl dăm sau nu la școală? Eu aș înclina spre o evaluare făcută de un psiholog și pe evaluarea educatoarei lui, și dacă vor considera că e pregătit, mă gândesc să începem la 5 ani și 11 luni.
Foarte greu. Octombrie-noiembrie mi se par la limita, pe urma e mai logic, mai usor. Noi am dat-o pe Ana la 6 ani si 7 luni si nu am regrete. Stiu si copii mari mari, are o colega nascuta in noiembrie, sigur, dar are si mai mici care au fost ok. Urmariti-l pe el, intrebati un specialist si va decideti. Depinde si de scoala, daca mergeti in privat nu mai e asa o problema
Fetita noastra e nascuta in octombrie .La cei nici sase ani impliniti stia deja sa citeasca si sa socoteasca pana la 10.Era totusi foarte introverita si nesigura pe ea emotional.Ne-am gandit ca se va plictisi la gradinita daca mai sta un an.Doctorii si psihologul ne-a spus ca e o.k. sa mearga la scoala.A mers dar eu am ramas cu o Umbra de regret.I-a fost greu la inceput.N-a vorbit cu invatatoarea cateva luni:s-au inteles doar prin semne.Noroc ca a cunoscut 2 fetite cu care mai putea interactiona dar se vedea ca se simte exclusa din grupurile Formate.I-a fost greu sa-si faca prieteni.Ma intreba de ce am dat-o la 5 ani la scoala.Nu intelegea ca o Luna sau doua nu pot face diferenta intre a avea 5 sau 6 ani.
E o decizie grea intredevar !
Sper sa ajute expunerea experientei mele !
Foarte utila experienta ta, Fausta! Ma bucur ca pana la urma fetita ta s-a dezvoltat. Uneori chiar nu stim cum e mai bine inainte de a fi pusi intr-o anume situatie.
Îți spun doar ca mie mi-au venit la porțile deschise doi gemeni. .. născuți în martie. Fetiță era ok, dar băiatul nici măcar nu comunica. După evaluarea mea părintele tot se gândea sa îi dea… Și sa se duca sa facă hârtiile.
Din fericire nu au apărut la înscrieri! Sper ca le-a venit mintea la cap… copiii nu erau nicicum de școală.
În schimb mă pregătesc eu emoțional, am 12 băieți și 3 fete înscriși deja. Generația ăsta va fi provocarea vieții mele :))
Altfel… Eu am împlinit 7 ani în clasa 1, în octombrie. Fiimea la fel, în noiembrie. Așa ca „tomnaticii” zic ca sunt ok.
Poate puteau da fetita si baiatul sa il mai tina un an, dar cred ca e complicat tare logistic 🙂 Mult spor si nervi tari!