L-am văzut jucând cu drag în spectacolele Operei Comice pentru Copii în roluri diverse, de la vrăjitoarea din Hansel Și Gretel până la Hapciu în Re Major, Răpirea din Serai, Don Pasquale, Motanul încălțat și multe altele. L-am întâlnit apoi la preselecția pentru Sunetul Muzicii, unde i-a impresionat pe copii (pe al meu cel puțin ☺) cu blândețea și atitudinea profesionistă, dar extrem de caldă față de emoțiile celor mici.
Îl revedem de atunci aproape la fiecare spectacol al Operei Comice pentru Copii, o prezență discretă, care emană mult calm și echilibru. Este cel mai longeviv artist al Operei Comice pentru Copii, în prezent director adjunct al instituției. Pentru întreaga sa carieră și rolul pe care îl are în activitatea Operei Comice pentru Copii, Valentin Racoveanu este Omul OCC al lunii aprilie.
Cum a început colaborarea dvs cu Opera Comică pentru Copii și care a fost traseul pe care l-ați urmat aici?
Colaborarea mea cu OCC a început în anul 2004, când am fost invitat pentru o producție cu “Il signor Bruschino” de Rossini, în regia maestrului Cristian Mihăilescu. După această primă colaborare am fost cooptat în echipa artistică și pentru următoarele proiecte, devenind foarte curând parte din familia Operei Comice pentru Copii, fiind angajat pe postul de consultant artistic. Astfel, în anii care au urmat am îmbinat într-un mod plăcut dar și din ce în ce mai solicitant, odată cu creșterea acestei instituții, rolul de artist pe scenă cu cel de responsabil în ceea ce privește organizarea și programarea spectacolelor și evenimentelor organizate aici.
Am interpretat pe scena Operei Comice peste 30 de roluri în opere, operete și musicaluri, de la Ernesto, tânărul îndrăgostit din “Don Pasquale” la Celestin și Floridor, profesorul de muzică dar și compozitorul din “Hapciu în Re major” și de la Monostatos cel “negru și buzat” din Flautul fermecat” la Crocodilul din musicalul “Peter Pan”.
Dintre toate rolurile jucate la Opera Comică pentru Copii, care este cel mai drag, de care vă leagă cele mai frumoase amintiri?
Fiecare rol interpretat pe această scenă mi-a adus satisfacții enorme, multiplicate de bucuria micilor spectatori din public, bucurie care te face să te dăruiești cu totul. Dacă e să aleg, totuși, unul dintre rolurile interpretate la Opera Comică pentru Copii, m-aș opri la rolul Vrăjitoarei din “Hansel și Gretel”, rol în travesti, care mi-a dat ocazia să trăiesc și experiența de a juca un rol negativ, mai ales că și partitura acestui personaj este, pe cât de dificilă pe atât de ofertantă.
În afara rolurilor de la Opera Comică pentru Copii, ați jucat și pe scena Operei Naționale din București. Cum este să jucați pentru copii, cu ce diferă publicul format din copii de cel de adulți?
Știu că pare un clișeu dar, cu adevărat, copiii reprezintă cel mai sincer public pe care îl poate avea un artist. Dacă un adult vine la spectacol având anumite așteptări în ceea ce privește, să zicem, interpretarea, felul în care ar putea fi pusă în scenă opera sau piesa de teatru, ei bine, copiii vin de fiecare dată la teatru cu o curiozitate și deschidere fantastice, cu o bucurie molipsitoare. Este extraordinar să îi simți cum trăiesc fiecare moment din spectacol alături de personajele lor preferate, făcând “echipă” cu acestea în călătoriile și încercările prin care trec.
Când jucați în fața copiilor ce căutați să le transmiteți? Când considerați că ați avut succes cu rolul interpretat?
Nu cred că este o anumită rețetă în interpretarea unui rol în fața adulților sau a copiilor, de aceea consider că sinceritatea și emoția cu care interpretul ar trebui să se prezinte în fața spectatorilor sunt ingredientele necesare și suficiente pentru a transmite copiilor și nu numai lor, mesajul spectacolului, bineînțeles, respectând cheia dată de către regizor și concepția muzicală impusă de dirijor, în cazul spectacolului muzical. Poți să spui că ai avut succes atunci când, la ieșirea din sala de spectacol, copiii fredonează melodiile pe care tocmai le-au ascultat sau încearcă să se transforme în unele dintre personajele văzute pe scenă!
Sunteți implicat și în selectarea și pregătirea artiștilor pentru spectacolele puse în scenă la Oopera Comică. Ce criterii aveți în vedere atunci când îi selectați și cum îi îndrumați atunci când pregătiți partea muzicală a spectacolelor?
Pregătirea unei premiere presupune, mai ales în cazul spectacolului muzical, o selecție care din start are anumite rigori, impuse, în primul rând, de partitura muzicală. După cum bine știți, vocile se împart pe categorii timbrale. La femei vocile de soprană, mezzosoprană și alto, la bărbați vocile de tenor, bariton și bass. De aici începe selecția, respectând partitura, apoi, dintre cei care se încadrează în categoria de voce necesară pentru a realiza spectacolul, împreună cu regizorul, îi alegem pe cei care se potrivesc cu viziunea acestuia din punct de vedere al caracterului personajului.
Apoi, dacă nu era deja complicat, când spectacolul presupune și coregrafie, se face o selecție și pe baza acestui aspect. Va mărturisesc, din experiența proiectelor prin care am trecut de-a lungul timpului, că nu este deloc ușor să găsești interpreții ideali, mai ales când îți dorești distribuții duble, datorită numărului mare de reprezentații din fiecare nou titlu pe care le prezentăm la Opera Comică pentru Copii. Talentul și implicarea de care dau dovadă interpreții în derularea noilor proiecte dar și a reluării spectacolelor deja existente în portofoliul Operei Comice fac ca acestea să aibă succesul de care se bucură toate titlurile din stagiunea instituției noastre.
Când vine vorba de pregătirea muzicală a interpreților pentru rolurile în care au fost distribuiți, aici dirijorii au principalul cuvânt, ajutați de către pianiștii corepetitori. Îndrumarea mea se rezumă la a îi sfătui pe interpreți legat de rezolvarea unor pasaje, atât vocal cât și stilistic sau de interpretare. De fiecare dată încerc să o fac cu tact și colegial, ținând cont că artiștii sunt sensibili prin definiție și un cuvânt sau un sfat înțeles greșit îi poate demoraliza pe cei aflați la început de drum.
Sunteți o prezență constantă în sală la spectacolele Operei Comice pentru Copii. Credeți că succesul instituției stă și în implicarea atât de activă a conducerii în toate aspectele funcțiionării ei?
Nu cred că poate exista succes pe termen lung fără implicare din partea tuturor celor care fac parte din Echipa OCC, sau Dreamteam, cum îi spunem noi! Și aici mă refer la toți angajații și colaboratorii Operei Comice! Faptul că aceștia văd și simt că echipa de conducere se implică activ și le este alături și la bine și la greu, cu siguranță face ca obiectivele pe care ni le propunem ca instituție să fie mai ușor de atins și succesul să devină o constantă.
Care considerați că este cea mai mare realizare a carierei dumneavoastră, atât cea muzicală, cât și ca membru în conducerea OCC?
În plan personal, nu aș numi-o carieră, ci o viață de artist, și cred că cea mai mare realizare este, de fapt, suma tuturor experiențelor trăite atât pe scenă cât și în preajma ei, cu suișuri și coborâșuri, cu bune și rele, cu bucurii și tristeți.
Nu pot, însă, să nu fiu mândru și să nu mă bucur atunci când văd ca tineri interpreți care și-au făcut debutul cu doar câțiva ani în urmă pe scena Operei Comice pentru Copii și au căpătat experiența câtorva stagiuni și a multor premiere și reprezentații aici, la noi, acum sunt invitați de instituții muzicale, atât din țară cât și din străinătate pentru a susține spectacole sau concerte.
Citește și
Bogdana Pascal, despre scenografie pe înțelesul copiilor
Felicia Filip – Părintele este, nu o dată, cel educat de copil
Răzvan Mazilu. Trebuie să îmi acord provocări noi, care de care mai radicale. Interviu
Corina Dumitrescu: nu mai căutați morala în spectacolele pentru copii!
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.
