Este cineva în sală care are deja un copil? Mâinile femeilor se duc către burticile rotunde, dar niciuna nu se ridică. Eu oricum stau într-un colț, nu mă vede nimeni acolo, ce rost ar mai avea să ridic mâna, doar ca să simt brusc niște zeci de perechi de ochi țintite pe mine. Particip pentru documentare la un eveniment dedicat graviduțelor. Mă simt brusc foarte ciudat. Pe de o parte, mi se pare că am fost „acolo”, în pielea lor, într-o altă viață. În același timp, toate amintirile sunt atât de clare. Îmi aduc aminte perfect de ce îmi era frică, ce mă frământa, ce îmi doream să aflu. Îmi aduc aminte fiecare ședință a cursurilor prenatale.
Mă simt un pic ușurată. Doamne, ce priviri temătoare au mămicile din sală. Își țin soții de mână și caută parcă peste tot răspunsuri. O garanție că va fi bine.
Apoi îmi dau seama că mi-e dor să mai am burtică
Mi-e dor de sentimentul că acolo crește cineva. De senzația aia unică că abdomenul tău nu e doar un motiv de analizat în oglindă și făcut griji că nu e destul de plat. E căsuța unei alte inimi, iar trăirea asta nu poate fi comparată cu nimic. Mi-e dor să simt fluturași, bătăi mici și apoi tot mai intense. Să am grijă cum mă așez și cum dorm, să pun mâinile protector în jurul burții tot mai mari. Să fiu atentă la ce mănânc, la ce și cât beau, cu ce chestii mă dau pe piele.
Una din trăirile cele mai frumoase pe care le-am avut în sarcină a fost că protejez pe cineva foarte important
Mi-e dor de privirile calde ale oamenilor, de admirația nespusă din ochii lor. Poate am fost eu norocoasă, dar am avut parte doar de oameni înțelegători, ba chiar amabili. Mi-e dor să văd alte femei gravide în jur. Atunci vedeam zeci, acum parcă au dispărut toate.
Mi-e dor de senzația că nu îți pasă cum arăți, pentru că oricum știi că ești frumoasă
Eu m-am simțit foarte frumoasă în sarcină. Am avut tenul curat, nu mi s-au umflat picioarele prea tare – avantajul sarcinii în anotimpul rece, burta nu a crescut excesiv. N-am avut decât o poftă ciudată – borș proaspăt, pe care l-am băut direct în magazin, la casă, nu am pierdut nimic pe drum – păr sau dinți și m-am simțit mai luminoasă ca oricând.
În afara problemelor medicale care m-au ținut cuminte și mai mult pe lângă pat, perioada aia chiar a fost una specială pentru mine. Sau poate memoria a păstrat doar starea de bine și amintirile frumoase. Creierul uman are capacitatea asta.
Oricare ar fi motivul, perioada „cu burtică” e una care mă face să zâmbesc
Nu zic că nu mi-e bine să mă știu fără prea multe griji pe cap, măcar de ordin fizic. Să nu mai stau tot timpul cu ochii în paișpe și inima în gât. Să pot face și eu băi lungi, să pot bea cafele calde și să leg conversații coerente cu adulți. Să pot merge la evenimente unde doar să mai dau din când în când roată cu privirea, să știu că am copilul încă în teritoriu. Dar să nu mai am grija să îi pun de mâncare – își ia singură, să o distrez – se descurcă mult mai bine ca mine, să o supraveghez. E liniștitor să știu că își poate purta singură de grijă și să mă pot „concentra” pe nevoile ei emoționale. Să am lângă mine un partener de discuție egal și de încredere.
Chiar e, dar parcă de fiecare dată vederea unor femei cu burtică sau a unor bebeluși îmi dă o privire ușor umedă și un zâmbet larg și parcă un pic tâmp pe față.
O mai pățește cineva?
Citește și
Mame cu doi copii, jos pălăria pentru voi!
Ce am învățat de când sunt mamă
Unde te grăbești? Mai ține-l în brațe puțin
E atât de mișto să fii mamă de fată
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.
Sursa foto – Pexels.com
