Unde te grăbești? Mai ține-l în brațe puțin

Abia aștepți să înceapă diversificarea. Speri că va dormi mai bine și o să reușești și tu să prinzi două ore legate de somn. Vrei să meargă în picioare. Poate atunci nu va mai vrea așa mult în brațe. Arzi de nerăbdare să vorbească. Așa o să te înțeleagă și o să ai cu cine comunica. Oare când o să renunțe la pampers? Te-ai pregătit deja cu trei modele de oliță, doar doar una îl va tenta să facă pasul mai repede. Visezi clipa când o să meargă la grădiniță. Să învețe poezii și tu să îi faci emoționată poze din primul rând. Cercetezi tabelele medicale să vezi când ar trebui să îi cadă primul dinte.  Ai deja pregătite cutiuța de amintiri și povestea despre Zâna Măseluță.

Te gândești cu emoție la prima zi de școală. Să îl vezi în bancă, cuminte

Îl grăbești când pleacă pe scări și îi spui că de mâine nu vei mai sta să îl aștepți să urce să îi faci cu mâna. E copil mare de acum. Îl oprești atunci când plânge, că doar nu mai e bebeluș. Îl întorci spre jucării Lego sau seturi creative când mâna lui arată spre raftul cu păpuși sau trenulețe de jucărie. Nu, ești copil mare de acum, uite, asta e pentru tine. Îl cerți că stă prea mult la joacă și îl ridici de pe covor arătându-i biroul. E copil mare, are teme de făcut, nu vreme de pierdut. Îl muți din patul părintesc, că doar copiii mici dorm cu părinții, acum el are patul lui, pat de copil mare.

Nu te mai maimuțări, vorbește normal, ești băiat/fată mare! Cum să vrei în brațe, ce, ești bebeluș? Nu mai plânge, că doar copiii mici se smiorcăie. Mănâncă frumos, nu mai ai doi ani.

Oprește-te! Închide ochii. Îți amintești când l-ai luat prima dată în brațe?

Era un pic mai mare decât o sticlă de 2 litri. Avea pielea zbârcită și ochișorii mici. Te căuta cu mânuțele. Apoi a început să miroasă a lăptic și a curat. A bebe. Mai ai și acum în nări mirosul lui. Acum deschide ochii. A crescut, îi turuie gura non-stop, e înalt, i-au rămas mici hainele la care ieri te uitai și te gândeai că le va purta la pensie.

A crescut, dar încă mai are nevoie de tine.

De brațele tale, de mângâierea ta, de glasul tău, de ocrotirea ta, de protecția ta. Iar tu mai ai încă nevoie de el. Pentru că data viitoare când deschizi ochii s-ar putea să te privească un adolescent rebel. Deschide-ți brațele și mai ține-l puțin acolo, cât încă te mai lasă!

Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.

Sursa foto – Pexels.com