Reușise să facă tot ce își propusese până atunci. Avea un job râvnit de mulți, se măritase cu feblețea din liceu. Tipul simpatic, haios, pe care te poți și baza oricând. Avusese nunta visată. Următorul pe listă era copilul. A venit greu, s-a lăsat așteptat, doar doar o înțelege viitoarea lui mamă că el n-aduce fericirea, doar vine să pună retușul final pe ceva deja stabil. Și a venit și odată cu el a venit și șocul. Am un copil și încă nu sunt pe deplin fericită, uneori sunt chiar mai nefericită ca înainte. E greu și nu e ca-n filme și reclame. Ops, ce s-a întâmplat?
Copilul nu vine să aducă fericirea acolo unde nu există
Un copil nu e o bifă într-o listă mare a vieții, pe care s-o pui și să aștepți răsplata. De fericirea ta ești singurul responsabil. Dacă nu ai fost în stare să te cunoști atât de bine încât să îți dozezi și produci propria fericire și să îți asumi și gestionezi nefericirea aferentă, am o veste proastă și una bună. Aia proastă e că bebelușul nu poartă lozul fericirii în scutec, aia bună e că te poate face să conștientizezi ce e cu adevărat fericirea și unde s-o cauți. Te provoacă atât de tare să te uiți înăuntrul tău, încât s-ar putea nici să nu mai cauți fericirea, că găsești chestii mai interesante.
Copilul nu vine să repare relații, dacă ele nu merg
Cea mai mare iluzie este să crezi că un copil poate să refacă o relație care scârțâie, poate să aducă înapoi un partener plecat sau poate să reaprindă flacăra pasiunii. Viața nouă pe care copilul o aduce – aia cu nopți nedormite, cu o mamă obosită, care abia mai are timp să se spele pe dinți, cu viață socială spre zero și un bebeluș plin de nevoi între cei doi parteneri – dă peste cap chiar și cuplurile stabile. E nevoie de o relație bine sudată, de multă încredere, toleranță și răbdare pentru ca un cuplu să treacă de primul an al copilului. Nu mai vorbim de provocările fiecărei perioade dificile, unde e nevoie de doi care să tragă în aceeași direcție, fără să încerce să își arate mușchii care mai de care în fața celui mai mic membru al clanului.
Copilul nu îți împlinește viața, dacă nici tu nu știi ce vrei de la ea
Clișeul că un copil te împlinește ne scoate ochii în reclame, declarații de vedete și cam peste tot în spațiul public. Un copil nu împlinește decât acolo unde împlinirea s-a produs deja în alte forme, unde mulțumirea a bătut la ușă și acum se întoarce cu un bonus. Un om neîmplinit care face un copil, va fi doar un om neîmplinit un copil. Copil care o să crească probabil cu povara nerostită de a-și împlini părintele. Cu responsabilitatea că trebuie să dea ceva la schimb celui care l-a adus pe lume.
Copiii nu sunt obiective care trebuie îndeplinite, nici promisiuni pentru o cană de apă la bătrânețe. Nu sunt responsabili de soarta părinților și nici pentru ea. Copiii sunt un dar fantastic, mai ales pentru cei care sunt pregătiți să îl primească. Pentru ceilalți, ei sunt oportunități de învățare și de transformare.
Citește și
Ce am învățat de când sunt mamă
Mami, tati, mai respirați un pic!
Înainte să fii mamă, ai fost iubita lui. Îți mai amintești?
Ce ți-ai spune ție, cea care ai fost?
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.
Sursa foto – Freepik.com
Cat de bine spus!!!!!
Multumesc mult!
Frumos spus. Eu am sustinut intotdeauna ca un copil amplifica o relatie. Daca era buna inainte, o sa devina extraordinara, cand partenerii se reindragostesc unul de altul din postura de parinti, crescand ce au creat impreuna; daca era subreda inainte, urmeaza prapastia. N-am vazut niciodata o relatie unde copilul sa fie „reparat” ceva ce nu mergea inainte. Dar multi nu stiu si se bazeaza ca poate un copil e raspunsul pe care il cauta la probleme si nu l-au gasit o viata intreaga…
Da, asa este, din pacate. Multumesc, Simona, pentru parerea ta!