Totuși, ce ne facem cu profesorii umiliți?

 

Ne plângem tot timpul, pe bună dreptate, de sistemul prost gestionat, de criteriile învechite după care este creată programa, de ghiozdane prea grele, de lipsa săpunului și a hârtiei igienice de la baia școlii. Când terminam cu astea – în realitate nu terminăm niciodată, pentru că ele nu se rezolvă, trecem la lucruri mai serioase: cadrele didactice. Profesorii folosesc metode învechite, dau multe teme, umilesc copiii, chiar îi agresează.

După cum mă știți, sunt perfect de acord cu toate bubele din sistem și de cele mai multe ori sunt de partea copiilor.

Totuși, în toată tirada asta de acuzații, nimeni nu-și dă seama că și profesorii sunt umiliți

Trași la răspundere pentru ceea ce predau sau nu predau, pentru temele multe pe care le dau sau pentru că nu dau teme, pentru că folosesc pix roșu la corectat sau, din contră, pentru că sunt prea permisivi. Să ne înțelegem, nu vorbim de discuții civilizate, de sugestii făcute profesorului. Vorbim de bătut cu pumnul în masă, impunerea forței, reclamații la direcțiune, vâlvă în presă.

Circulă pe net o parodie, în care o profesoară din America ajunge să fie dată afară de la școală și rușinată public, pentru că a îndrăznit să corecteze lucrarea unui elev, în care acesta scrisese că 2+2 = 22. Părinții vin la școală, o trag pe profesoară de urechi, ajung la director, apoi la o comisie de disciplină, televiziunile transmit dezbateri pe tema dreptului copiilor la opinie și a profesorilor „naziști”. Se ajunge la discuții care susțin că, până la urmă, copilul a fost creativ și a dat o altă variantă de răspuns decât cea cunoscută, iar profesorii ar trebui să fie deschiși la noi opinii.

Aberant, nu? Și foarte asemănător cu situația, reală de data asta, recent întâmplată la Cluj. O profesoară de limba engleză și-a predat lecția, în care se regăsea și cuvântul „foot” – picior în engleză. Ea a fost vizitată a doua zi de părintele unui elev, care a luat-o la rost și a somat-o să nu mai folosească cuvinte obscene la clasă. Aidoma filmulețului, a urmat o reclamație la conducerea școlii și de acolo s-a dezlănțuit nebunia. Din păcate, cazul de la Cluj nu este singular.

Sunt pline școlile și cluburile de copii unde se fac activități extrașcolare de situații în care profesorii sunt acuzați, umiliți, chiar abuzați de părinți

Profesori cărora li se impune cum să își facă programul, să favorizeze un copil, li se „sugerează”, mai mult sau mai puțin elegant ce anume să lucreze cu copiii și, dacă lucrurile nu se întâmplă cum vor ei, devin agresivi, ajungând la amenințare sau chiar lovire. Din păcate, nu sunt povești, sunt fapte care se întâmplă mai aproape de noi decât credem. Oameni care încearcă să își facă meseria, care urmează regulile școlii, care vor să trateze egal copiii și să lucreze cu ei ceea ce știu că au de lucrat, dar sunt împiedicați de părinți care „știu ei mai bine” și ajung cu propria dreptate până unde e nevoie.

Tragedia nu e neapărat că se întâmplă lucrurile astea. Nebuni au fost și vor fi mereu pe planetă. Părinți care vin să bată cu pumnul în masă, la fel. Mitocani, oho, e plin pământul.

Durerea este că vocea lor este cea auzită, că „politica pumnului” câștigă

Că cei care conduc instituțiile respective nu iau nicio atitudine împotriva agresiunii, a violenței, a celor care știu ei mai bine sau cer favoruri absurde. Pe de o parte, cazurile grave, în care se dovedește că profesorii au agresat verbal sau fizic copii se mușamalizează și se trec sub preș, iar pe de altă parte, cele în care există agresiuni asupra cadrelor didactice din partea părinților, la fel. Greu de înțeles, nu?

Nu chiar, dacă realizăm că în învățământ, ca și în orice alt sector, legea este facultativă. Regulamentele sunt făcute ca să fie ocolite, alineatele din legi sunt extrem de interpretabile și totul se face după cum dictează șpaga, influența sau cine are gura mai mare.

Din păcate, ce rămâne la final sunt profesori storși de puteri, bolnavi, frustrați, care se retrag, se blazează sau, mai rău, devin la rândul lor agresivi. Cine are de suferit? Evident, copiii….

Citește și

Dragă Școală, te rog să îmi aduci copilul înapoi!

Când hârtia și săpunul apar la baia școlii. Chiar, când apar hârtia și săpunul la baia școlii?

Școala românească. O șaorma cu de toate înghițită cu forța

Lipsa de finalitate practică, una din bubele învățământului românesc

Nu-l lăsa când începe școala. Atunci are mai mare nevoie de tine!

Oana Moraru – Școala nu este garanția succesului în viață

Otilia Mantelers – Succesul la școală al copilului depinde de implicarea părintelui

Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.