Până de curând, aveam impresia că doar părinții de copii mici se preocupă de activități extra-școlare pentru copiii lor și că, pe măsură ce cresc, copiii devin mai puțin interesați să facă ceva în afara școlii. Nu mi-am schimbat total părerea, dar trebuie să recunosc că ceea ce am văzut sâmbătă la Opera Comică pentru Copii mi-a dat speranță. Am văzut copii entuziaști, care și-au „rupt” o oră, chiar două din timpul lor liber de weekend ca să participe la cursurile de oratorie și debate din cadrul atelierelor Micul Artist.
Cele două ateliere sunt separate și au traineri diferiți, dar se împletesc așa frumos, încât îi înțeleg perfect pe copiii care le-au ales pe amândouă. După o oră la fiecare dintre ele, nici eu nu mă mai dădeam plecată.
Ce am înțeles eu, pe scurt, din ce am observat la cele două ateliere este că atât oratoria cât și debate-ul îi ajută pe copii să comunice mai bine, să își găsească argumentele mai rapid și să le susțină mai bine, să fie mai deschiși. Ce mi s-a părut cel mai frumos este că ei își doreau să fie acolo. Se vedea asta din interacțiunea pe care o aveau cu trainerii, dar și între ei.
Mai multe despre oratorie și debate am aflat direct de la trainerii celor două ateliere
Despre oratorie cu Nae Șovăială, trainer la Atelierul de oratorie de la Opera Comică pentru Copii
Ce este oratoria și cum s-a adaptat ea vremurilor actuale?
Oratoria este arta de a ține un discurs și este teribil de prezentă în vremurile noastre. De la discursurile ce mișcă masele ale politicienilor (vezi Donald Tusk) la adresări inaugurale motivaționale de început de an de facultate, la prezentarea cât mai clară a unei ordini de zi într-o ședință – arta de a ține un discurs apare peste tot.
Care este limita de vârstă de la care un copil poate studia oratoria?
Oh dear, îmi e teamă că nu pot să răspund la această întrebare. Nu știu care e limita de vârstă de la care un copil poate studia oratoria. Și, probabil și datorită meseriei, îmi e teamă de astfel de generalizări. Ce pot spune este că eu am lucrat cu brio cu copii de 5 ani (și inclusiv cu câtiva de patru ani și jumătate) diverse elemente de oratorie. Cu cei mici am lucrat dicție, control al volumului, și inclusiv dezvoltarea vocabularului pentru o exprimare mai precisă este unu dintre fețele oratoriei.
Ce “calități” îi trebuie unui copil pentru a studia oratoria? Se adresează ea unor copii cu anumite aptitudini?
Din nou, pot răspunde aici doar din experiența mea. În general, am nevoie să mă pot înțelege cu participanții. De acolo, orice copil poate crește. Dar nu, cu siguranță nu aleg copiii „talentați”. Oricine e binevenit
Cum se desfășoară o oră de oratorie, pe ce pui accentul, ce subiecte atingi, cum îi ții pe copii atenți și concentrați ?
Depinde tare mult de la oră la oră și de la categorie de vârstă la categorie de vârstă. Întotdeauna începem și terminăm ora cu un mic ritual, un soi de dans care îi energizează pe copii, le încălzește corzile vocale și îi pune în starea mentală de „gata, a început ora”
Cum evaluezi tu, ca trainer, că un copil și-a însușit ceva de la acest atelier?
Asta este dificil. Cu mai mult timp, și mai puțini participanți, aș putea probabil să o fac mai riguros. Momentan mă uit la ei pe parcursul anului. Încerc să îi cunosc și să îmi dau seama unde sunt ei ca nivel și ca nevoi. Experiența e mai degrabă personalizată pentru fiecare copil.
Unii vin aici și învață să își controleze volumul (vorbesc teribil de încet inițial și la final de an, îi poți auzi) alții vin fără curajul de a se exprima. Alții își doresc să se exprime, dar nu au încă vocabularul necesar să o facă. Există metode riguroase de testare a tuturor acestor indicatori. Ai putea să numeri cuvintele unice din discursul unui participant și să le compari în diverse momente – din păcate însă nu preconizez că voi avea timp să fac asta, așa că mă bazez mai degrabă pe instinctul meu și pe dialogul cu ei. Îi întreb ce au luat ei de la curs.
Cu ce îi ajută pe copii oratoria, practicată ca activitate extra-școlară? La școală, în familie, în viața socială?
La nivel personal îi ajută să spună lumii cine sunt ei și ce își doresc – iar asta este deosebit de important. Le oferă primordial, nu informații (vocabular), nu abilități (fluență) ci o atitudine sănătoasă față de auto-exprimare: Curaj. Evident, la 50 de minute de săptămână nu există acumulări vizibile imediat dar, pas cu pas, copilul devine mai deschis, mai structurat în discurs și în gândire. Uneori.
Dacă privim în perspectivă, un pic mai departe, ce beneficii exrage adultul dintr-o astfel de experiență la care a fost expus în copilărie?
Nu cunosc nici un adult care să fi avut o astfel de experiență ca mic copil așa că nu sunt sigur. Bănuiala mea însă este că un adult obișnuit să comunice nu se va da în lături de la un dialog deschis și argumentat și își va exprima punctul de vedere când este necesar: în viața profesională (în ședințe și proiecte), în viața personală (în legătură cu familia și prietenii) și în societate (la vot și inițiative civice)
Despre debate cu Mădălin Guruianu, trainer la Atelierul de debate de la Opera Comică pentru Copii
Ce este debate-ul și ce urmărește?
Debate-ul sau Dezbaterile Academice sunt un tip de dezbatere pe echipe, cu reguli precise de timp, în care un arbitru sau mai mulți decid câștigătorii în funcție de ideile și argumentele expuse. Este practicat pe scară largă în Occident,de aproximativ 100 de ani la nivel de facultate, iar în ultimele decenii și la nivel de liceu. De mai bine de 20 de ani mișcarea de debate există și în România, tot mai mulți adolescenți practică această activitate în cluburi afiliate Asociației de Române de Dezbateri, Oratorie și Retorică (ARDOR), din care cu mândrie fac parte de 13 ani.
Care este limita de vârstă de la care un copil poate studia debate?
În mod obișnuit în liceu și la facultate se practică debate competițional, dar din ce in ce mai multe cluburi au început să antreneze copiii încă din gimnaziu, pentru a fi mai obișnuiți cu atmosfera dezbaterilor și argumentării punctelor de vedere mai devreme un pic.
Ce “calități” îi trebuie unui copil pentru a studia debate? Se adresează ea unor copii cu anumite aptitudini?
Nu calitățile sunt avute în vedere, cât dorința copilului de a evolua. Acesta poate fi extrovertit înainte de a ajunge la debate și aici să învețe să pună în practică din ce in ce mai bine aptitudinile sale de bun vorbitor, să le disciplineze și să le finiseze sau poate să fie un introvertit și aici să capete încredere în argumentele proprii și să învețe să le exprime din ce in ce mai bine.
Cum se desfășoară o oră de debate, pe ce pui accentul, ce subiecte atingi, cum îi ții pe copii atenți și concentrați ?
Am antrenat liceeni vreme de un deceniu si atunci exista un soi de ritual cu teorie si practică, adică meciuri de debate, plus multe competiții de weekend, dar acum, la Atelierul se Debate de la Opera Comică pentru Copii este mai mult o inițiere în dezbateri prin jocuri și concursuri. Subiectele le aleg din perspectiva lor, fie că vorbim de filmele sau cărțile lor preferate, fie că le propun teme istorice sau sociale, fie că ne jucăm “balonul” sau “mafia”, ideea principală este să fie întotdeauna focusați pe subiect și să se exprime cât mai liber și din ce in ce mai argumentat.
Cum evaluezi tu, ca trainer, că un copil și-a însușit ceva de la acest atelier?
Evoluția lor este evidentă pentru mine, dar satisfacția cea mare este când îi văd că vin cu mare entuziasm la atelier sâmbătă, când ar putea să își ocupe vremea cu altceva, iar numărul lor crește de la an la an, mulți dintre ei aducând deja colegi de-ai lor să participe la cursuri.
Cu ce îi ajută pe copii debate-ul, ca activitate extra-școlară? La școală, în familie, în viața socială?
La întrebarea asta mi-ar plăcea să îți răspundă practicanții de debate din lume sau din țară, eu o să spun doar că am văzut că îi transformă pas cu pas în niște persoane cu viziune, mai responsabile, mai empatice și cu predispoziție spre argumentare.
Dacă privim în perspectivă, un pic mai departe, ce beneficii extrage adultul dintr-o astfel de experiență la care a fost expus în copilărie?
Beneficiile sunt pe mai multe planuri.
O dată că ești expus la diverse puncte de vedere contrare, ceea ce nu se prea întâmplă la materiile de la școală.
A doua oară că experimentezi puncte de vedere diferite asupra unor idei care nu sunt la îndemâna unui copil obișnuit – temele de dezbatere pot fi de educație, filosofie sau de politică externă.
A treia oară pentru că timpul limitat îți disciplinează gândirea și aduce un plus de coerență, fluență și rapiditate logică. Nu în ultimul rând poți mult mai ușor să te adaptezi ideilor noi auzite și să ai mintea mult mai deschisă decât a celor din jur.
Sau să ajungi președinte, precum Obama, unul dintre cei mai străluciți debateri pe vremea când era la facultate 🙂
Citește și
Talentul copilului tău, episodul 4. Despre șah, competitivitate și concentrare
Talentul copilului tău, episodul 3. Micii actori
Talentul copilului tău, episodul 2. Scrima,sportul eleganței și puterii
Talentul copilului tău, episodul 1, Iubesc baletul
Talentul copilului tău, episodul pilot
Când copilul tău are un talent, tu ai o datorie
Școala în lume, un proiect original Pisica pe sârmă, nominalizat la Webstock 2018, secțiunea Publishing
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să dați like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.
Din punctul meu de vedere, astea ar trebui sa fie aproape incluse in materia scolara ca obligatorii. Una din „ciumele” secolului actual, a copiilor care acum se dezvolta (si nu numai ei) e faptul ca nu pot exprima clar, concis si la subiect ce vor sa trasmita. Cel putin in Romania vorbesc. Pentru ca e inca greu pentru un adult sa iasa din mentalitatea de „copilul trebuie sa taca in fata adultilor”. In Canada, cel putin aici, chestiile astea sunt incurajate si se incearca a fi dezvoltate, copiii mei incearca intotdeauna sa se exprime cat mai clar (avem parte de momente cand nu inteleg ceva si copilul spune: „da-mi un moment, incerc sa-mi organizez ideile”), dar niciodata nu se imbufneaza daca cineva nu intelege, incearca doar sa se exprime mai bine. Cat despre debate, eu una iubesc ideea, si la fel, copiii mei nu pot sa taca daca au un argument de dezbatut, si daca un adult incearca sa ii opreasca ei spun „dar as avea ceva de spus la subiectul asta, va rog sa ma lasati sa vorbesc”, ceea ce mie mie se pare o cerinta extrem de respectuoasa la dialog. Inca nu li s-a intamplat sa nu poata sa-si spuna parerea. De multe ori la scoala cand se intampla cate o chestie unde parerile sunt impartite, o rezolva prin debate. De genul, cand au aparut fidget-spinner-ele, toti voiau sa le aduca la scoala, dar scoala a decis ca nu e voie. Copiii au spus ca ar dori sa-si aduca argumentele pro si contra iar profesorii au decis in unanimitate sa-i lase sa faca debate pe clase pe subiect. Pana la urma s-a decis ca nu le aduc la scoala, dar studentii n-au mai fost frustrati, pentru ca au avut ocazia sa isi exprime toti parerile si au inteles.
Ma bucur mult ca ai scris postul asta, abia astept sa vad ce alte talente mai prezinti!
Foarte tare! Da, cam asa s-ar desfasura lucrurile in mod normal. La noi bine macar ca exista astfel de activitati extra