Îmi amintesc când urmăream la televizor, adolescentă fiind, victoriile Laurei Badea și drumul ei spre a deveni campioană mondială și olimpică. Am simțit atunci un fior de mândrie, așa cum simțim de fiecare dată când un sportiv de-al nostru reușește să facă auzit numele României și în contexte fericite. De atunci, însă, nu am mai interacționat cu subiectul. Nu știam că scrima este un sport practicat de atâția copii din România și că poate naște pasiuni mari în copii, dar și în părinți. Am aflat când am pășit prima oară într-o sală de competiție, la Cupa Riposta, una din cele mai importante competiții de scrimă pentru juniori.
O mare de pici – în prima zi am văzut grupele de copii sub 10 ani, echipați ca niște mici cavaleri, cu „armuri” ce păreau prea mari și grele pentru ei. Era doar o aparență. Micii D’Artagnieni se mișcau cu agilitate pe planșă și știau exact ce aveau de făcut.
M-a mirat și m-a bucurat să văd copii atât de mici extrem de ambițioși și determinați
Unii aveau o zi proastă față de standardul cu care era obișnuiți și, după runda lor, se așezau necăjiți pe margine. În liniște, cu demnitate.
Alții, deși erau pe ultimele poziții din clasament, afișau zâmbete largi și foarte multă încredere. Toți erau susținuți de pe margine de părinți implicați. Părea că anticipează următorul pas, știau când să își încurajeze vocal copilul, când să se retragă și să îl susțină în tăcere, când să îi ofere doar o gură de apă și o îmbrățișare.
„Am însoțit-o pe fiica mea la toate concursurile avute până acum. Am trăit alături de ea fiecare asalt, fiecare meci cu înfrângeri și victorii. În momentul în care arbitrul punea capăt disputei, fiica mea scotea masca și, uitându-mă la fața ei care trăda efortul depus, vedeam cum copilul din ea lasă loc sportivului de pe planșă.
Poate, dacă eram femeie, aș fi plâns la fiecare concurs indiferent de rezultat. Dar a trebuit să fac în așa fel încât înfrângerile să nu se reflecte pe fața mea. Recunosc, nu mi-a reușit de fiecare data. Și îmi pare rău acum, la “rece. Dar atunci, când simți că se poate, dar din nu știu ce motiv rezultatul nu e tocmai bun, trăirile sunt intense, replicile și reacțiile pe măsură.”
Este mărturia lui Ovidiu Neacșu, părinte de copil performer la scrimă și, de ceva vreme, instructor de scrimă
Povestea lui Ovidiu este una despre pasiune și curajul de a o lua de la capăt pentru a-ți urma pasiunea. După șapte ani de balet, fiica lui s-a îndreptat spre scrimă, iar Ovidiu a prins „microbul” și, după câțiva ani de observații, de învățat și de participat de pe margine la competiții, s-a apucat el însuși de antrenat, sub supravegherea unui profesionist,
Din calitatea de părinte, dar ulterior și din cea de instructor, Ovidiu a înțeles cât de important este să reușești ca părinte să îți menții echilibrul și ce misiune dificilă are un antrenor
„Drumul anevoios către victorii începe în sala de antrenament, unde copiii, unii poate cât sabia de mari, se aliniază pentru prima ședință. Antrenorii, cu răbdare, explică abc-ul acestui sport și poate în timp ce explică pe îndelete, privindu-i pe fiecare în parte, gândul lor zboară la momentul în care unul dintre ei va urca pe treapta cea mai înaltă a podiumului.
Antrenorii sunt acei oameni care, după părinți și profesori, pot forma caractere puternice atât în sport cât și pentru viață
Sunt acei oameni care pot schimba destinul unor copii, acolo unde soarta nu a fost de partea lor.
Antrenorii sunt cei care rămân în umbra rezultatelor de succes și a sportivilor, sunt cei care aproape se ascund după sportivi atunci când se fac poze.
Antrenorii sunt cei care se “luptă” și cu părinții care nu înțeleg multe din acest sport, părinți care, de multe ori pot fi o presiune imensă pentru copilul de pe planșă.
Nu mă consider un mare cunoscător în ale scrimei, dar concluzia la care am ajuns – deocamdată – este că atunci când o să-și accepte înfrângerile, vor veni și victoriile.
Înfrângerile nu ar trebui să te slăbească moral, ci din contra, să îți dea o motivație
Am înțeles, ascultându-l pe Ovidiu Neacșu și privind părinții de pe margine, că a-ți susține copilul în scrimă și în sport în general, este o lecție de dezvoltare personală și un drum în sine. Un drum pe care îți descoperi și redescoperi copilul și pe tine însuți.
De unde pornim? Care este vârsta ideală? Este nevoie de aptitudini speciale pentru a practica scrima? Cum se ajunge la performanță?
Am stat de vorbă Cu irina Covaliu, fostă scrimeră, antrenor de scrimă la Clubul Dinamo București, mamă de copii care fac performanță în scrimă și soția marelui campion Mihai Covaliu.
Am aflat de la Irina Covaliu cam tot ce ar trebui să știe un părinte care cochetează cu ideea de scrimă pentru copilul său.
În jurul cărei vârste poate începe un copil să practice scrima?
Vârsta ideală pentru începerea scrimei este de 9-10 ani, dar sunt și cluburi care primesc copii mai mici, 7-8 ani
Cum ajung copiii la scrimă, cum încep să practice acest sport?
Copiii ajung de obicei la scrimă pentru că un prieten de-al lor face scrimă, pentru că au văzut la televizor reclame sau reportaje despre scrimă sau au participat la gale demonstrative în școala lor. În alte cazuri, părinții se informează despre beneficiile scrimei și aleg acest sport pentru copilul lor.
Este nevoie de aptitudini speciale pentru a practica scrima?
Pentru început, nu este nevoie de vreo aptitudine specială, dar dacă copilul dorește să meargă pe drumul performanței, atunci antrenorul selectează copiii motrici, cu calități foarte bune – viteză de reacție, îndemânare, forță explozivă. și psihice – putere de concentrare, atenție, răbdare, inteligență emoțională pe care le vor antrena pe parcursul anilor.
Putem vorbi de talent în sport sau mai degrabă de multă muncă?
Este nevoie și de talent, de înclinație către un anumit sport, dar și cei care nu au avut talent, dar au muncit mult și au perseverat, au reușit performanțe deosebite.
În sportul de performanță este nevoie în primul și primul rând de calități motrice. Apoi, este necesară dorința copilului de face acel sport. Al treilea ingredient pe listă este răbdarea de a trece de la nivel de copil-junior la etapa de seniorat, unde se obțin cele mai importante medalii la nivel mondial – Campionate Mondiale, Europene, Jocuri Olimpice
Scrima se poate face doar de performanță sau și ca hobby?
Scrima se poate practica și ca sport de întreținere, de plăcere sau relaxare, de 2-3 ori pe săptămână, cu reale beneficii asupra sănătății corpului, dar și asupra spiritului copilului – combativ, creativ, strategic.
Care sunt avantajele de a practica un sport, în general și scrima, în special?
După cum spune proverbul, avem nevoie de „minte sănătoasă în corp sănătos”, de aceea este foarte important să avem un regim de viață înclinat către sport, care ne ajută să fim mai sănătoși, mai rezistenți, cu putere de muncă și de concentrare mai mare și cu o atitudine pozitivă în viața noastră.
Ce presupune un sport practicat la nivel de performanță?
Spotul de performanță implică multe ore de antrenament pe săptămână. Timpul crește odată cu vârsta copilului. La vârsta de 10-13 ani, copilul are 3-4 antrenamente de 2 ori pe săptămână. Între 14-17 ani – 5 antrenamente de 2 ore. Între 17-20 de ni, 5-7 antrenamente pe săptămână de câte 1,5 – 2 ore. Iar la seniori 20-35 de ani, 8-10 antrenamente de câte 2 ore/săptămână.
Copiii care fac un sport de performanță mai au copilărie sau se consideră „sacrificați””?
Copiii care fac un sport de performanță au copilărie, pentru că orice sport se învață sub formă de joacă. După vârsta de 14 ani, copilul poate lua hotărârea e a face performanță și abia atunci putem vorbi de renunțări, sacrificii cu care bineînțeles est de acord. Sportul de performanță nu se face din obligație.
Cât este nevoie de implicarea părinților în susținerea unui copil care face sport de performanță?
Părinții sunt cei care ajută copilul să facă performanță. Ei sunt cei care încurajează, susțin emoțional, material, uneori fizic copilul să meargă pe acest drum lung și greu. Se poate face sport de performanță și fără ajutorul părintelui, dar este mult mai greu, iar șansele de reușită scad considerabil.
Care sunt șansele ca un copil care practică scrima de performanță să urmeze mai departe o carieră în scrimă? Care ar fi opțiunile, în Romania mai ales?
După ce renunță la sportul de performanță, scrimerul poate urma o carieră în antrenoriat, prin urmarea cursurilor de antrenori sau în arbitraj internațional. Pot să își deschidă un club privat de scrimă pentru copii de până la 16 ani sau pentru amatori.
Despre Talentul copilului tău
Este un proiect unic și original Pisica pe sârmă, care se desfășoară momentan bilunar. Fiecare episod al serialului prezintă o disciplină. Vom avea în primul rând recomandări din partea profesorului coordonator al disciplinei respective – vârsta potrivită pentru a începe, abilități necesare, ce ne indică că există un talent, ce presupune performanța, cum o gestionăm, etc. Îmi propun apoi să întreb părinții copiilor implicați în activitatea respectivă – ce presupune susținerea unui astfel de copil, care sunt provocările cu care se confruntă un părinte de copil talentat sau care face o activitate intensă sau de performanță. Nu în ultimul rând, o să aflăm părerea copiilor. Ce înseamnă pentru ei să facă o activitate, cum se simt, ce le place.
Citește și
Talentul copilului tău, episodul 1, Iubesc baletul
Talentul copilului tău, episodul pilot
Când copilul tău are un talent, tu ai o datorie
Școala în lume, un proiect original Pisica pe sârmă, nominalizat la Webstock 2018, secțiunea Publishing
Discuția de 5 minute, serial de discuții părinte-copil, marca Pisica pe sârmă
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să dați like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.
