Aşa cum am mai spus, eu n-am fost o mamă relaxată, cel puţin nu în primii doi ani de viaţă ai Anei. Mi se părea mereu că pot face lucrurile mai bine şi pentru orice chestie nelalocul ei căutam să văd unde greşisem. Mă stresam ba că nu mănâncă destul, ba că mănâncă prea mult, că am întârziat ora de somn, că i-am dat suzetă şi nu se va mai dezvăţa de ea. Că am îmbrăcat-o prea subţire sau prea gros, că plânge prea mult şi sigur are ceva. Lista rămâne deschisă. Îmi găseam mereu motive să mă blamez şi neapărat să mă poziţionez inferior faţă de alte mame. Mi se mai întâmplă și acum.
Mi-am amintit toate astea când am văzut filmul Bad Moms, Mame bune şi nebune. E un film pe care îl recomand tuturor mamelor şi nu numai. Între timp a apărut și partea a doua, ediție specială de sărbători. Despre Crăciunuri și evenimente perfecte în familie.
Filmul transmite un mesaj mamelor bolnave de perfecționism
Toate suntem fiinţe umane supuse greșelii și oricât am da-o în bară, suntem cele mai bune mame pentru copiii noștri. Chiar dacă suntem toate mame rele.
Filmul dă jos de pe piedestal conceptul pe care tot americanii l-au promovat ani de zile, acela al parentingului desăvârşit, al mamelor care îşi hrănesc copiii numai cu salată şi mâncare organică, care au şi job, gătesc 5 feluri de mâncare, îngrijesc şi un animal de companie, duc copiii la 3 activităţi extra-şcolare pe zi, sunt în comitetul şcolii şi se ocupă de tot felul de serbări şi târguri şi îşi aşteaptă şi soţul seara, la marginea patului, pline de dorinţă.
Aflăm că se întâmplă să oboseşti, să nu mai faci faţă, să clachezi şi să te transformi într-o mamă rea, de fapt într-o mamă normală.
Care mai scapă şi câte un prânz de la fast food în meniul copiilor mari sau un borcănel în al celor mici. Îi lasă să se descurce şi singuri, mai ales dacă sunt mari, să îşi facă singuri temele sau micul dejun şi surpriză, chiar ajung să se priceapă foarte bine la asta. O mamă care nu mai sare la cel mai mic vaiet al copilului, care nu îi mai ţine trena şi la WC până la liceu şi care începe să se ocupe şi de sine. Să îşi ofere mici răsfăţuri, să zacă la TV, să iasă în oraş, să se îngrijească. Să înceapă să trăiască.
E greu să acceptăm şi să învăţăm lecţia iubirii de sine
Suntem tentate să sărim la primul „mama”, să le luăm totul din mână şi să terminăm noi când ni se pare că dau de greu. Să ne dăm mereu la o parte, chiar dacă picăm din picioare de oboseală şi să nu refuzăm nicio cerere. Să ne străduim să le facem pe toate şi la final să picăm late.
Nu depinde de vârsta copilului, facem asta până la vârste mari. Copiii se obişnuiesc cu mama mereu acolo, disponibilă indiferent de cum se simte sau ce nevoi ar avea. Mie mi s-a întâmplat să clachez şi să reclam urât şi agresiv răgazul pe care de fapt eu nu mi-l acordasem. Să izbucnesc, să reproşez şi să refuz să mai fac anumite lucuri de pe o poziţie de luptă, lucru extrem de nesănătos, evident.
Aşa că, hai să admitem că suntem toate mame rele, adică imperfecte
Faceţi paşi mici. Spuneţi-i că ştie unde este pâinea şi îşi poate lua o felie, nu e cazul să vă ridice a cincea oară de la masă. Daţi-i farfuria să şi-o spele singur, lăsaţi dezordine în cameră, la un moment dat o va strânge sau măcar vă va ruga să faceţi ordine împreună. Da, ştiu, e aproape imposibil, te zgârie pe retină jucăriile aruncate peste tot, închide uşa 🙂
Refuzaţi să vă jucaţi o dată dacă nu aveţi chef, e posibil ca fix atunci copilul să inventeze un joc nou, băgaţi mâine rufele la spălat, azi savuraţi o cafea sau un pahar de vin pe canapea. Ieşiţi în oraş cu o prietenă sau singure. Wow, da, chiar aşa. Cereţi ajutor. Şi soţul e o fiinţă umană care locuieşte cu voi şi e posibil chiar să vă surprindă şi să facă o mulţime de chestii dacă îi cereţi. Nu vă aşteptaţi să fie proactiv, cei mai mulţi bărbaţi nu sunt, dar fac dacă le dai sarcini fixe.
Dacă mamele ar fi ca taţii, am încurca-o!
Ei bine, din când în când, faceţi schimb de roluri! Daţi jos pelerina de Wonder Woman, iubiţi-vă, respectaţi-vă, luaţi pauze cât de des simţiţi nevoia, fiţi bune cu voi, chiar dacă asta înseamnă să fiţi mame rele!
Vă las trailerul filmului care m-a inspirat, deşi nu e relevant, filmul este mai puţin stupid şi mult mai haios decât pare în trailer.
Citește și
Nu sunt o mamă Zen și nici instinctul nu mă dă afară din casă
E atât de mișto să fii mamă de fată!
Mamă de copil școlar, mai greu decât cu un sugar
Când mama-i ciumă și tata-i mumă
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.
Sursa foto – messtoblessed.com
