Trăim într-o lume în care comunicăm exagerat, dar nu ne mai spunem nimic cu adevărat. Ne pierdem în small talks atât de tare, răspundem automat cu „bine” la întrebarea Ce faci? încât atunci când nu suntem bine, ne speriem al dracului de tare. Dacă n-o să mă mai placă nimeni când nu sunt bine? Dacă doar fericit sunt de iubit? Dacă am rămas fără prieteni? Tot ce rulează la TV ne confirmă asta, tot ce vedem pe rețelele de socializare ne aruncă în convingerea că doar cu imagini „de vitrină” suntem viabili, doar cu citate motivaționale pozitive inspirăm, doar când ne e bine suntem validați. Și mergem mai departe și nu băgăm de seamă mici neplăceri de zi cu zi și îi dăm înainte cu pozitivismul, cu zâmbetul, cu bucuria. Nu sunt false, noi chiar credem în ele, pentru că respingem orice semnale că ceva ar fi măcar un pic în neregulă. Până vine taifunul și te ia cu totul și nu știi ce te-a lovit. Și oricât ai încerca să mai fii bine, nu îți iese, că ar fi și aiurea să fie altfel. Și atunci te sperii și te bagi în cochilie. Lasă, că trece, pot singur. Continuu cu small talk-ul, continuu să răspund „bine” și o să trec. Sunt puternic.
Realitatea este că nu poți singur și ai putea să fii surprins câți oameni apar să îți sară în ajutor
Măcar cu o vorbă, cu un gând, cu tăcere liniștitoare. Când accepți că poți să răspunzi și „nu sunt bine” , te eliberezi pe tine atât de tare încât nici nu mai contează ce vine după. Pentru că nu poți fi bine mereu și cine nu te place decât fericit, nu te place cu adevărat. Ajungi să redescoperi prieteni, de care ți-era teamă că te vor respinge dacă vor afla lucruri despre tine și dacă te vor vedea nefericit, ajungi să vezi oameni lângă tine cărora chiar le pasă, deși nu vă leagă vreo relație specială, primești mâini întinse și simți puterea „satului”.
Pentru că simt că am creat o comunitate frumoasă aici, am curajul să vin să spun „nu sunt bine”. Nu știu pentru câtă vreme, nu știu cu ce consecințe. Nu simt să spun mai mult și vă sunt recunoscătoare doar pentru o vorbă bună. Este posibil ca blogul ăsta să renască sub forme nebănuite, la un moment dat, habar nu am. Deocamdată, voi continua să mă ocup de subiectele care mă interesează – educație, relația cu un copil pre-adolescent, sănătate, experiența mea de mamă de până acum. O să vă fac recomandări din descoperirile pe care le fac, o să continue povestea frumoasă cu Opera Comică pentru Copii și tot ce am creat frumos aici.
Vă sfătuiesc să aveți puterea să spuneți când nu sunteți bine, când vă simțiți depășiți, copleșiți sau pur și simplu obosiți. S-ar putea să aveți surprinderea să constatați că oamenii autentici, deși pe cale de dispariție, sunt căutați și apreciați. Și să vă (re)descoperiți prieteni unde nici nu bănuiați.
Credit foto – Event Portrait
Machiaj şi styling – Cristina Calancea
Citește și
Părinți, bucurați-vă de copilărie!
Pentru că mâine poate să nu mai vină
De ce oamenii nu spun ce-i doare?
Faptele bune se fac pentru oameni cât sunt în viață
Curajoasă sau inconștientă? Habar n-am, dar sigur autentică!
Un exercițiu care mi-a schimbat, la propriu, viața
Uneori, o mamă are nevoie doar de Mulțumesc!
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutăţile.
Off,mi-au dat lacrimile,nici nu stii de cate ori am simtit nevoia sa spun cuiva ca nu sunt bine,ca am momente cand plang din nimic,cand simt ca nu sunt apreciata sau iubita,desi stiu ca sunt dar asta e sentimentul uneori,de cate ori am simtit ca imi vine sa fug in tara si sa traiesc viata pe care o doresc acasa si nu printre straini,dar singura m-am incurajat si am incercat sa ma gandesc la lucruri pozitive iar fetita mea mi-a dat mereu energie si putere sa merg mai departe,asa ca asta iti spun si tie draga mamica,sa te uiti la minunea de fata pe care o ai si sa iti iei de la ea toata energia si pozitivitatea de care ai nevoie acum si nu uita ca dupa ploaie rasare si soarele! Te imbratisez virtual
Mulțumesc mult, draga mea! O imbratisare virtuală si de la mine, pentru toate momentele in care simti ca nu esti bine!
Ioana draga, cât de mult te apreciez pentru tot ceea ce faci. Așa este pentru toți , suntem bine de 100 de ori și nu suntem bine tot de 100 de ori, sau de mai multe ori. Important este sa reușim sa fim obiectivi cu noi și sa nu ne păcălim cu maștile de oameni care pot orice. Pentru ca așa este , nu putem orice, oricând. Mai și picam , mai și obosim sau poate doar vrem sa stam intr-un colț și sa plângem puțin. Oricum am fi , sa nu ne uitam înapoi, sa facem tot posibilul sa trăim acum și sa ne luam cât de multă bucurie și seva din fiecare experiența. Eu îți doresc sa afli cât mai repede răspunsurile potrivite la toate întrebările care apar atunci când nu ești bine și sa mergi mai departe pe calea ta spre bucurie. Te imbratisez cu drag!
Iti mulțumesc mult, Suzana, pentru toate gandurile tale bune ❤️. Te îmbrățișez cu mult drag!
Ce bine spui! Îmbrățișari și…. „nimeni nu e perfect”
Multumesc mult, draga mea!
Un gând bun si frumos către tine. Nu primim mai mult decât putem duce, insa ce bine ar fi daca am intelege rostul si ne-am folosi de toate cate ne lovesc.