Bărbatul zice „Noapte bună!”, se duce în dormitor, se aruncă în pat și în 5 minute sforăie. Femeia zice „Noapte bună!” și pleacă spre dormitor. Pe drum, stinge lumina în camera copiilor, verifică temele, adună hainele, le duce la coșul de rufe, strânge ce e pe sârmă, bagă o mașină de rufe la spălat, schimbă apa câinelui, face pachetul copiilor pentru a doua zi, curăță masa, spală farfuriile de la cină, pune vasele la loc. După vreo 2 ore, ajunge și se așează în pat lângă soțul sforăitor. Cică e banc. Eu zic că e viața mea, doar că eu n-am câine, ci pisică și un singur copil. Mater edit, nici soț nu mai am, prolem solved. Sunt sigură că-i și viața ta, indiferent câți copii sau animale de companie ai.
Nu știu despre voi, dar pe mine cel mai tare mă enervează strânsul în casă
Deși obiectele se diversifică și se multiplică mereu, mă simt în fiecare seară ca într-o mașină a timpului care face glume cu mine și mă readuce mereu în punctul în care am fost și cu 24 de ore înainte.
Biroul copilului e un haos, mereu plin de creioane scoase din borcanele lor, de caiete aruncate și de hârtii mototolite sau rupte. Uneori e plin și de sclipici, lipici, urme de scoci lipite te miri pe unde, dâre de vopsea acrilică, bucățele mici de lego. Hainele sunt de cele mai multe ori pe spătarul scaunului, pe dos. Uneori sunt spânzurate pe scara patului, alteori aruncate pe pian, destul de rar pe jos. Păpușile și plușurile își fac veacul prin toată camera, mai niciodată în cutiile lor speciale, dar uneori și prin baie, patul conjugal sau prin bucătărie.
Uneori, din dulapuri atârnă mâneci, bucăți de fustă, câte un crac de dres sau pantalon. Când avem musafiri-fetițe, camera e plină de rochii de prințese, tutu-uri și pampoane. Câteodată par a fi strânse, dar e doar o iluzie.
Peria de păr e plină mereu, de păr, de sigur și aproape niciodată nu e în sertarul ei
Papucii Pisicului consort nu sunt aproape niciodată în picioarele lui sau la locul regulamentar din hol, dar aproape întotdeauna sunt fie în sufragerie, fie în dormitor sau în mijlocul holului. Hainele dezbrăcate sunt pe modelul copilului, ce-i drept nu pe pian sau pe scara patului, că n-ar încăpea. Dar agățate pe uși, aruncate pe pat sau „așezate frumos” pe canapea – unde nu e locul lor! mai mereu.
Rufele sunt uneori strânse de pe suportul de uscat, dar niciodată împachetate și duse la locurile lor
Pisica e extrem de rar hrănită, niciodată cu apa schimbată și doar în cazuri de extremă urgență – adică dacă eu sunt grav bolnavă are litiera curată. Firimiturile de la bucătărie sunt mereu pe masă, uneori și pe blatul de la dulap și mult mai des decât mi-aș dori, pe jos. Pernele canapelei nu stau niciodată aliniate pe post de spătare, cum le e menirea, ci zac aruncate pe jos, pe fotoliu sau chiar prin alte camere.
Vasele sunt de cele mai multe ori spălate, dar cratițele și tigăile „grele”, pline de resturi și grăsime, aproape niciodată. Și nu știu cum se face, dar le descopăr mereu în drumul ăla către dormitor, cu detour prin camera copilului, bucătărie și baie.
Mai adaugăm pe listă făcutul sandvișurilor și pregătitul hainelor pentru a doua zi și iată cum s-au făcut cele două-chiar trei ore. V-am mai spus că cel mai tare mă enervează strânsul în casă?
Somn ușor! 🙂
Credit foto – Event Portrait
Machiaj şi styling – Cristina Calancea
Citește și
Mâna sus cine a obosit să fie perfectă!
Poveste despre o mamă imperfectă
Uneori, o mamă are nevoie doar de Mulțumesc!
Când mama fuge de acasă. Chiar, când fuge mama de acasă?
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.
Sa vezi cum este cand mama este mereu acasa, iar ceilalti cred ca are suficient timp sa stranga in urma lor…
Intra in greva daca ei nu te ajuta. Arata-le ca si tu esti om si ca este normal sa se implice toti. Se rezolva cu timp si rabdare.
Eu am doi baieti – unul de 12, altul de 42 de ani, amandoi cu tendinte de dezordonat spre haotic. Cand nu au mai inteles de rugaminti, au inteles de gura mea mare. Si am un debit verbal cand ma enervez, mama mama!…
Este si asta o faza. Se poate si mai rau, crede-ma. Cu doi copii sau trei. Si cu un sot plecat 18 ore din 24.
Succes in toate!
Pai stiu cum e :-)Da, sa zicem mersi ca avem doar un copil mic si unul mare 🙂
Mie imi pare ca lipseste din peisaj doar un tablou de pus in rama in holul de la intrare, cu mesajul „Va rugam scuzati dezordinea, standardele noastre au scazut pe masura ce ne-a crescut numarul de copii din casa!” Si probabil si un pahar de vin in linistea serii, pentru ca… prioritati 🙂
Cat de tare suna asta! Perfect de acord! 🙂
Foarte faina poza .Ai inclus in sedintele Foto si expresii morocanoase pentru articolele tale ?Le da o nota mai personala !Cat despre dezordine sunt si eu colega de suferinta cu tine.N-ar trebui sa ma plang prea tare ca ma ajuta si ei din cand in cand dar tot la mine e greul pe partea asta.Uneori ma gandesc ca dau prea multa atentie ordinii in casa dar de la un anumit nivel nu ma mai simt bine in haos !Incerc sa implic fetele (8 si 5 ani) cat mai mult dar uneori ma gandesc ca-si vor aminti mai degraba de obsesiile mele cu ordinea decat de clipe frumoase petrecute impreuna…
Multumesc de aprecieri, Fausta! M-am „jucat” un pic cu aparatul foto si fotografiile care imi plac si mi se pare ca se potrivesc, le folosesc.
Legat de strans, mie imi e clar ca nevoile mele difera de ale Anei si tatalui ei. Ceea ce ei considera acceptabil, pe mine ma innebuneste, asa ca fiecare face un mic compromis si pana la urma ajungem la o intelegere 🙂
Ooo !imi aduc si eu aminte de vremurile cand ma ‘jucam’ cu aparatul Foto.Un timp s-a ‘jucat’ si sotul meu cu mine jocul asta.Eu eram ‘modelul’.Dupa un timp insa mi s-a urat cu fotografia.Acum foarte rar mai am chef sa ma pozez.
Mie inca imi place. Mai ales pregatirea pentru sedinte, ca sta altcineva sa ma bibileasca 🙂
Si eu am o bebe de un 1 jumate si e haos ,tot timpul strang dupa ea si parca niciodata nu e curat,,nici eu nu sunt fan stransul in casa si ma bucur ca ai scris despre asta..As vrea sa ma abonez dar nu reusesc ?Dc?