Freamătă de trei zile, de când am primit invitația. Zona VIP. Wow, cum sună! Astăzi și-a pregătit rochița tematică, și-a aranjat cățelul Tasha de pluș și abia își mai putea stăpâni nerăbdarea. Mergeam la cel mai mare spectacol Gașca Zurli din istorie, pe motiv de zece ani de Zurli în România. Îi știe de mică. A crescut cu ei odată. Ea a ajuns de la micuța peltică și știrbă care cânta „Nu, nu, nu, volbesc selios, nu mănânc sănătos”, cocoțată în vârful patului, la domnișoara care adună trofee și complimente de la mari artiști ai muzicii românești. Ei au ajuns să umple Sala Polivalentă, să blocheze circulația la propriu în zonă și să facă sute de inimi să bată pe ritm de Zurli.
Am reușit să ajungem la țanc. Agitate de la balamucul din trafic, gâfâite de la mersul pe jos, nu eram tocmai o imagine. Când am intrat în sală, mi s-a tăiat respirația. Era PLIN OCHI. Ca la spectacolele rock de pe vremuri. Set-up-ul – de la tehnic până la lumini și decor, nu mai avea nicio legătură cu ce știam eu. Totul arăta ultra profi, nivelul crescut cu multe multe trepte. În momentul în care s-a stins lumina însă și a început „Unu noi, unu doi, Gașca Zurli suntem noi”, m-am întors în timp 4 ani, la primul spectacol Zurli la care am participat. Am simțit aceeași bucurie, aceeași nevoie de a dansa, ca și cum aș fi singură în dormitor, de a cânta și a lăsa copilul din mine să zburde.
Mi-am amintit și am conștientizat toate momentele și felurile în care Zurli a intrat în viața mea.
Am fost pe rând și în același timp om de comunicare, în anii în care am făcut parte din echipă. Pe vremea când toată treaba o făceau câțiva oameni, fără angrenaje și ajutoare în spate. Cu „mâinile goale” și inimile deschise. Am fost părinte de fetiță cu o copilărie mai veselă și mai senină, colorată de cântece, de spectacole, de petreceri animate cu suflet și pasiune.
Azi m-am regăsit pe panoul partenerilor media și am auzit numele blogului strigat de Mirela în fața atâtor suflete. Recunosc că mi-a crescut inima ca o pâine rumenă.
Spectacolul aniversar a adunat toate succesele Zurli – piesele de rezistență, personajele iubite deja de copii, dar și personaje noi – băiețelul Zurli, o replică haioasă la supremația fetelor și mămicilor în industria cântecelor pentru copii și în ochii societății. Am cântat, am dansat, am bătut din palme, mi-am luat copilul în brațe și am lăcrimat amândouă la cântecul în care părinții sunt îndemnați să le sufle în aripi copiilor lor. Am trăit emoție și bucurie.
M-am simțit ca acum patru ani într-o sală mică de cinema, când o mână de oameni erau echipa, iar câteva baloane uriașe și o pungă de confetti erau toată recuzita. Când Marius punea muzică la un mixer simplu. Când toată sala vibra la unison. Detaliile s-au schimbat, esența a rămas aceeași. A aduce copiii și părinți sub puterea jocului, a-i uni în bucuria pură, în clipa prezentă, a da tot ce ai tu azi pentru o lume mai bună mâine.
Bravo, Mirela Retegan! Bravo, Gașca Zurli, sunt mândră că am fost și sunt în povestea voastră.
Care continuă mai mare și mai frumoasă, dar fără să își piardă scopul inițial. Să deseneze zâmbete pe chipurile copiilor și părinților din România.
La final, vă suflu o informație pe care am prins-o și eu din zbor. În iunie, Gașca Zurli pregătește Zurlandia, cel mai mare și mai tare festival pentru întreaga familie organizat vreodată în România. Fiți pe fază!
Spectacolul de la Sala Polivalentă a încheiat Turneul Aniversar 10 Zurli, început pe 4 martie și care a reprezentat cea mai mare producție de până acum a trupei: 19 orașe și 25 de concerte susținute într-o lună, peste 40.000 de spectatori, cele mai mari săli de spectacole disponibile în țară, scenotehnică de ultimă generație, peste o sută de oameni implicați în organizare, mii de kilometrii parcurși contra cronometru, multe ore de repetiții și nu în ultimul rând mult entuziasm, energie și bucurie dăruite micilor spectatori și părinților lor.
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.
