Fiecare popor are specificul lui, dar parcă noi, românii, suntem mai cu moț mereu. Avem noi un dar aparte să ne distingem din mulțime. Iar mamele nu fac excepție. Din contră. Știi că ești mamă româncă dacă…
Îți faci ecografii lunare în sarcină și la orice semn care ți se pare suspect ceri ecografie de urgență, indiferent de costuri. Răsufli ușurată că a fost doar o părere, dar repeți figura de câteva ori între controalele oficiale.
Bifezi toate testele posibile în sarcină, chiar dacă nu ți-au fost recomandate în mod special și înainte de a merge la medic, dai fuga pe net să verifici valorile corecte și să te informezi din grupuri și forumuri de eventualele nereguli. Când ajungi la doctor ai deja temele făcute și o mie de întrebări.
Cumperi înainte de naștere o listă uriașă de lucruri foarte scumpe din care probabil că vei folosi cam un sfert.
Sterilizator și biberoane, umidificator, leagăn cu vibrații, luminițe și zece melodii, carusel luminos cu funcție de redare a sunetelor similare cu cele din mediul intrauterin, baby monitor, balansoar de alăptat cu funcție de legănat, pat cu baldachin, căruț cu landou, manduca, wrap și alte 5 sisteme de purtare, ham, premergător, scaun de masă cu jucării, oliță muzicală și câte și mai câte. Imaginația producătorilor este nelimitată când e vorba de buzunarul mamelor devotate.
În primele săptămâni, uneori luni ale bebelușului, dai fuga sau pui mâna pe el de o mie de ori pe noapte, să vezi dacă respiră.
Verifici din o sută de surse informațiile înainte de a face orice pas.
Știi pe de rost contraindicațiile tuturor vaccinurilor, dar și riscurile ne-vaccinării, ceri păreri în grupuri de mămici, sucești decizia pe toate părțile până faci o alegere
Odată cu începerea diversificării, cauți cele mai bune variante de hrană pentru bebelușul tău. Te informezi despre mâncarea bio, cauți surse de curcani și pui de țară, te ferești de alergeni și gluten.
Securizezi prizele din casă, îi cumperi protecții pentru genunchi și chiar cască pentru când începe să facă primii pași și ieși cu el în parc.
Dezinfectezi de zeci de ori pe zi vesela celui mic, pardoselile, baia clanțele, speli săptămânal plușurile, păturile, cuverturile.
Cheltuiești o mică avere pe produse de imunizare – vitamine, siropele, echinaceea, cătină și câte și mai câte, obligatoriu cât mai naturale.
Mergi să îți cumperi o bluză, dar te întorci cu cinci rânduri de rochițe, pălăriuțe și pantofiori asortați pentru prințesa ta. Când deschizi dulapul te enervezi că iarăși nu ai cu ce să te îmbraci și pleci la cumpărături, de unde te întorci cu cele mai adorabile bentițe și clămițe cu personaje din desene animate.
Nu mai știi niciun restaurant unde se mănâncă bine, de baruri sau cluburi nu mai vorbesc.
Ai în schimb o listă la zi cu localurile „child friendly”, unde poți merge cu ăla micu. În timp înfuleci rapid o salată, ești cu un ochi să nu cadă din leagăn, chiar dacă lângă el este supraveghetoarea de la locul de joacă.
Week-end-urile tale înseamnă teatru și activități pentru copii, plimbări prin parc cu rolele sau bicicleta, vizite la prieteni, obligatoriu cu copii. Cu ceilalți nu prea te mai vezi, vă considerați reciproc niște ciudați.
Când și când te înduri să lași copilul la bunici. Îi faci un bagaj ca pentru plecarea în armată, lași o listă de instrucțiuni mai lungă ca Luceafărul și dai minimum cinci telefoane pe oră să verifici lucruri esențiale, care nu pot funcționa decât sub stricta ta supraveghere.
Cauți cea mai bună grădiniță, încă de când ai ajuns casă de la maternitate. Verifici meniul, să fie obligatoriu bio, fără zahăr, lista de activități și opționale, performanțele camerelor video.
Când începe să lege primele cuvinte, te apuci să cauți școală
Verifici listele cu rezultatele la capacitate, întrebi prietenele, de interesezi de viză de flotant, mergi să cunoști învățătoarele. Doar trebuie să fii pregătită.
Deși îl duci și îl iei de la școală și în general știi fiecare pas pe care îl face, îi cumperi ceas cu GPS și verifici în fiecare oră localizarea. Îi spui să te sune în fiecare pauză, să te asiguri că e bine.
Săptămâna ta arată ca o cursă de maraton
Alergi de bezmetică prin oraș la sute de activități, pentru că un copil trebuie să fie multilateral dezvoltat, să știe și limbă străine, să facă și un sport, să fie aplecat și spre arte, dar nu prea mult, că devine hipersensibil și atunci hai să îi punem și ceva robotică în program, să aibă puișorul un start bun în viață.
Îl duci de mână la școală până în clasa a IV-a, ai continua lejer și la gimnaziu, dar deja fuge de tine și te roagă să nu îl faci de râs în fața colegilor.
Te simți datoare să îi pui deoparte bani pentru studii, așa că îi faci cea mai bună asigurare de pe piață. În paralel, strângi bani să îi cumperi apartament, să se așeze și el la casa lui.
Dacă te-ai regăsit măcar într-una dintre descrieri, nu te impacienta. Ești mamă româncă
Faci parte din procentul covârșitor de părinți români, caracterizați de profilul „cloșcă”, după cum arată un studiu realizat de Open I Research pentru Itsy Bitsy în 2013 pe un eșantion de 400 de părinți din mediul urban, cu vârste cuprinse între 25 și 45 de ani și copii cu vârste între 0 și 10 ani.
Pentru acești părinți, nevoia care primează este să îl aibă pe copil aproape, să ofere și să primească iubire.
Familia are un loc primordial în scala de valori, iar părintele se pune pe locul 2 din momentul apariției copilului. Mama își asumă rolul tradițional – gătește, are grijă de casă și de copii. Cel mai important lucru este să îi ofere suficientă dragoste copilului, să se simtă iubit. Petrece timp cu el pentru a-l ajuta să se dezvolte și este foarte atentă la sentimentele sale. Oricât nu îi place să recunoască, mama cloșcă se inspiră în creșterea copilului de la proprii părinți. Este un părinte cald, iubitor, devotat, dar și posesiv.
Aproape de părintele-cloșcă, dar totuși diferit de el în abordare se află părintele coach
Rolul lui este considerat o provocare, cu bune și cu rele. Acordă timp copilului, dar își continuă și proiectele personale. Își dorește pentru copilul său să își dezvolte încrederea în sine, să se dezvolte puternic, să poată alege ce e mai bine pentru el, să fie expus la cât mai multe pentru a fi pregătit pentru viață, să fie capabil să identifice oportunitățile și să le folosească. Acest tip de părinte citește despre psihologia copilului pentru a-l înțelege mai bine. Are timp personal, continuă cariera și are grijă de aspectul fizic. Părintele coach este educat, modern, deschis, informat, activ, dinamic, puternic. Cei analizați aveau vârste cuprinse între 36-45 ani, cu educație superioară și vârsta copilului între 7 și 10 ani.
Un procent destul de mare de părinți se încadrează în categoria părintelui inconsecvent – permisiv – autoritar.
Acest tip de părinte se află la mijloc, între a mulțumi copilul și a-i mulțumi pe ceilalți. Comportamentul care îl caracterizează în relația cu copilul este inconsecvența – îl pedepsesc, dar îi fac toate poftele. Ia singur decizii cu privire la copil, hotărăște ce cursuri opționale va face copilul, pentru că știe ce e mai bine pentru el. În această tipologie s-au încadrat în special bărbații, cu vârste între 36-45 de ani, cu venituri medii și copii cu vârste între 7 și 10 ani.
Un alt profil relevat în cadrul studiului este părintele prieten-coach
Nevoia lui este de a fi aproape de copil și a-l ajuta să se dezvolte. Petrece timp cu copilul, caută cele mai potrivite jocuri, emisiuni și informații, își duce copilul în comunități, pentru a relaționa cu alți copii, îl susține pe copil să ia decizii singur. Este un părinte deschis, prietenos, implicat. 82% din respondenții acestui profil sunt femei, cu vârste cuprinse între 25-35 de ani, educație și venituri peste medie, având copii cu vârste între 1 și 6 ani.
Ultimul profil prezentat este părintele gardian.
În el se încadrează în special părinții de copii cu vârste între 0 și 3 ani și probabil aici ne-am aflat cu toții la un moment dat în copilărie mică a copiilor noștri. Nevoia care primează este nevoia de control a mediului și de izolare față de pericolele exterioare. Acest tip de părinte caută mereu informații despre fiecare etapă de dezvoltare a copilului și consideră că informațiile oferite de doctor sunt extrem de puține. Respectă cu strictețe regulile de igienă, mesele la ore fixe, se asigură că în camera copilului este maximum de confort. Evită contactul cu colectivitățile și protejează copilul de informații care îl pot speria.
Toate aceste informații extrem de interesante ne-au fost furnizate de Monica Popescu, PR Itsy Bitsy, în cadrul primei ediții a evenimentului DigitalParentsTalks.
Eu m-am regăsit câte puțin în toate stilurile de parenting și consider că e greu să pui degetul și să spui sunt 100% așa. Totuși, recunosc că am cele mai multe caracteristici din părintele-cloșcă și aspir la părintele prieten-coach. Voi în ce descriere v-ați regăsit?
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutăţile.
Sursa foto Pixabay.com
