Mi-era dor să mă sui în mașină și să plec la drum, fără frică de (prea multe) restricții. Mi-era dor să bat orașe istorice la pas, pe străduțe înguste, fără program și direcție. Mi-era dor să stau afară pe terasă și dacă îmi e frig să mă mut înăuntru, cu farfurie și pahar, nu să mai pun o pătură pe mine. Mi-era dor să merg spre casă și pe drum să mă abat în locuri frumoase, turistice sau nu. Mi-era dor de-un pic de normalitate, așa că m-am bucurat ca un copil de mini-vacanța la Sighișoara, care s-a transformat într-un pic mai mult, că de, așa-i cu omul neumblat. Am revăzut Sighișoara după fix șase ani de când nu mai fusesem aici și mi s-a părut că parcă timpul a stat în loc un pic. M-am bucurat foarte mult să regăsesc un oraș mult mai liber de turiști, ceea ce cred că se datorează faptului că era primul weekend după Paște și lumea își cam făcuse concediile.
Pentru că pandemia a adus un dor nebun de piscină, relaxare și bălăceală, dar și pentru că weekendul a fost unul aniversar :-), am ales „pe fitze” hotelul Cavaler Double Tree by Hilton, care mi s-a părut cinstit în ofertă. Nici peste, nici sub așteptări, piscina și zona de spa cu acces limitat, pe bază de programare, au făcut toți banii, iar camera mansardată, cu livingul la parter și dormitorul la etaj mi s-a părut foarte mișto, singura lipsă fiind cea a balconului.
Sighișoara a rămas un loc la fel de fermecător și ofertant
Cum fiecare piatră e o bucățică de istorie, o simplă plimbare pe străduțe sau o leneveală la terasă te introduce în spiritul medieval al cetății. Am descoperit o cafenea proaspăt deschisă, Atelier, un concept minunat de cafea, flori și cărți, care m-a fascinat și mi-a activat un vis :-). Cafeneaua este situată pe strada Cositorarilor, unde mergi sau stai la terasă sub zeci de umbreluțe colorate și unde se găsesc câteva restaurante care oferă, printre altele, tradiționalele ciorbă de fasole în pâine și gulaș sau papricaș. La terasa Concordia am mâncat cele mai bune clătite cu brânză și stafide, la cuptor, cum doar într-un restaurant din apropierea Sibiului am mai întâlnit și nu credeam că le voi mai regăsi prin alte părți. Oricum ar fi, nu mori de foame în Sighișoara, iar prețurile sunt destul de decente, având în vedere cele mai recente scumpiri din Horeca.
După ce ți-ai pus burta la cale, poți hoinări în voie prin cetate. Atracțiile sunt Turnul cu ceas, unde accesul este 16 lei pentru adulți, iar priveliștea din turn asupra Sighișoarei este impresionantă, scările acoperite de lemn, muzeul armelor, situat lângă turnul cu ceas și un muzeu recent deschis, din câte am aflat, Casa Breslelor, unde sunt prezentate 4 bresle cu uneltele aferente, iar prețul de intrare este tot de 16 lei. În plimbare am ajuns și pe la Turnul Cositorarilor, pe care nu îmi amintesc să îl fi vizitat în trecut. Aici intrarea este gratuită, dar este mai mult o plimbare, nu se vizitează efectiv nimic în interior. În timp ce așteptam să urcăm în turnul cu ceas, în Piața cetății și-a făcut apariția și toboșarul cetății, un personal pitoresc care face anunțurile ca pe vremuri, bătând la o tobă imensă pe care o ține legată de gât și spunând după fiecare anunț „am zis”.
Străduțele Sighișoarei sunt pitorești și curate, oamenii sunt calmi și binevoitori, peste tot domnesc liniștea și ordinea. Până și tonetele cu suveniruri arată aparte, au multe obiecte hand-made, pictate sau lucrate manual din fier sau piele. Un loc de care nu știam și de care am aflat de la ghidul din Turnul cu Ceas este Mănăstirea Sfântul Dumitru, situată în inima pădurii, un loc de o liniște perfectă, unde ai toate șansele să te regăsești. Am prins și slujbă, deși era sâmbătă după amiază și am avut un sentiment de pace interioară cum rar mi-a mai fost dat să trăiesc în agitația cotidiană.
Tot de la Turnul cu Ceas am aflat și de un loc situat la aproximativ 7 km de Sighișoara, în satul Albești, pe drumul spre București. Este vorba despre un parc tematic, Mini România Original Park, comparabil cu cele de același gen din alte țări europene. Nu am ajuns, pentru că aveam alte locuri puse deja pe harta de întoarcere, dar mi se pare un loc tare fain de explorat împreună cu copiii, iar intrarea de 12 lei mi se pare chiar un preț mai mult decât decent.
Cetatea Rupea, o surpriză plăcută
Pe drumul de întoarcere prima oprire a fost la Cetatea Rupea, care mi-a plăcut foarte mult, tot prin prisma civilizației, curățeniei și amabilității oamenilor. Totul este foarte frumos organizat și semnalizat, sunt câteva locuri fantastice pentru fotografii, cu o panoramă minunată. Intrarea este 15 lei pentru adulți. La ieșire sunt câteva standuri de suveniruri, printre care și un meșter olar, Moise Drăghici, care poate fi văzut chiar în exercițiul funcțiunii.
Criț și Viscri, locurile în care timpul a stat
Cea mai bună decizie a acestei mini-vacanțe a fost ocolul făcut în satele săsești Criț și Viscri, unde timpul pare că a stat în loc. În Criț, casele sunt destul de dărăpănate, sunt oameni mai puțini pe stradă, biserica, care are și un mini muzeu înăuntru este deschisă, dar nu este nimeni acolo, pare un pic părăsit, deși destul de îngrijit. Cel mai frumos loc din zonă este Casa Kraus, un conac superb, cu o priveliște fabuloasă și cu niște camere în care te simți lejer prinț sau prințesă medievală. Mobilierul este vechi, pictat, camerele sunt spațioase și confortabile, totul pare desprins dintr-o poveste. Prețurile de cazare sunt cuprinse între 80 și 120 de euro pentru o cameră, dar după ce am văzut, merită fiecare leu. Am pus locul pe harta viitoarelor călătorii.
La Viscri lucrurile se schimbă puțin. Deși trebuie ocolit destul de mult, pentru că drumul principal este surpat și deci impracticabil, satul este mult mai populat și mai îngrijit. În câteva curți sunt amenajate brutării de unde poți procura pâine coaptă pe vatră, aburindă. Grijă mare, fiecare pâine cântărește în jur de 3 kg și este atât de bună încât e garanție sigură de-un colăcel în plus pe ici colo. Fiecare casă din Viscri pare un mini muzeu în sine, dar pentru cei dornici de vizitat există cetatea Viscri, cu biserica și muzeul. În cetate urci până într-un pod de lemn, pe coridoare înguste și scări mici de lemn, nerecomandat celor cu rău de înălțime și claustrofobilor :-). Biserica pare chiar înghețată în timp, parcă mi-ar i plăcut să fi fost restaurată picturile sunt deteriorate, la fel și pereții. Sigur, într-o variantă optimistă, asta contribuie la sentimentul de autenticitate.
Oricum, dacă sunteți în trecere prin zona Brașovului sau a Mureșului, merită clar o vizită la Criț și Viscri.
Am plecat de la Sighișoara și împrejurimi cu un sentiment de bine, de liniște, de revenire la o semi normalitate de care îmi era atât de dor. Mi-am amintit încă o dată cât e de important este să ne putem plimba, să ne cunoaștem țara, să vedem cum trăiesc alți oameni, să explorăm locuri știute sau mai puțin știute, să ne facem de cap cu câte-o extravaganță, mai pe scurt, să trăim. Așa să ne fie vara de acum încolo, cu plimbări și experiențe frumoase.
Citește și
Salina Ocnele Mari. Un loc de pus pe lista de călătorii în orice anotimp
Locuri de văzut în România. Cetatea Alba Iulia Carolina
Locuri de văzut în România. Peștera Muierilor
Locuri de văzut în România. Peștera Dâmbovicioara
Locuri de văzut în România. Canionul 7 scări
Locuri de văzut în România. Salina Turda
Escapadă de weekend, la doar două ore de Bucureşti
Weekend la camping Krapets. O idee de vacanţă la 20 de km de România
Dacă vă plac articolele mele, vă invit să dați like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu noutățile.
