Deși școala în Europa și în lume se apropie și ea de vacanță, noi continuăm serialul prin care analizăm sistemele de învățământ din diferite colțuri ale lumii. Pentru că nu vrem doar să ne plângem, ci să arătăm exemple de cum se întâmplă pe la alții. Rămânem în Europa și aflăm astăzi cum este școala în Olanda. Avem din nou de-a face cu un sistem inedit, pentru că vom vorbi despre Școala Internațională (despre care veți mai auzi într-un articol foarte curând).
Informațiile le-am primit de la Mihaela Ionescu, mama Anastasiei de 7 ani și jumătate, care termină acum clasa I. Mihaela este stabilită în Olanda de aproape un an de zile, deci experiența ei este una destul de fragedă.
Școala în Olanda. Înscrierea
Am contactat două școli cu puțin timp înainte să ajungem, căci plecarea s-a întâmplat pe repede înainte. Am stabilit cu ei când îi putem vizita și care ar fi procedura pentru înscrierea Anastasiei.
Ne-am orientat către o școală internațională – singura din Utrecht și una publică – școală de limbă, să-i spunem.
În sistemul public olandez, copiii care nu vorbesc limba (expați, refugiați, etc.) urmează în primul an o școală în care studiază în primul rând limba olandeză. Se urmează curricula națională, dar focusul este pe învățarea limbii. Totul în școală este organizat ca să faciliteze asta – obiectele au etichete cu denumirile lor – clanța, balustrada, etc. În clase sunt diverse scene (de ex, micul dejun) în care obiectele au de asemenea etichete și tot așa.
Am vizitat școlile, am văzut sălile de clasă, am aflat în linii mari despre metoda de predare și am plecat acasă, urmând să ne hotărâm ce școală vom alege. Am optat pentru cea internațională, unde predarea este în limbă engleză, căci nu știm cât vom sta în Olanda. Nivelul Anastasiei de engleză era destul de limitat când a început, însă nu a avut nicio problemă în a urma curricula, ba chiar a făcut progrese mari.
Structura claselor
La școala internațională în fiecare an copiii sunt amestecați în funcție de abilități, astfel încât să păstreze media în clasă. Cu alte cuvinte, se face un mix de abilități. De asemenea, învățătorii se schimbă. Un grup de părinți, la care am aderat și eu, a încercat să îi convingă să păstreze un mic grup de copii care s-au împrietenit, astfel încât să fie împreună și anul viitor, însă am fost refuzați politicos.
În clasa Anastasiei sunt 24 de elevi.
Programul zilei
Dimineață trebuie să ajungem între 8.20 și 8.30. În acest interval sunt ușile școlii deschise. S-a întâmplat să întârziem o dată și a trebuit să intrăm pe la intrarea profesorilor. Programul se respectă. Orele se termină la 14.30 în fiecare zi, iar miercurea la 12.00. Mulți părinți au o zi liberă pe săptămâna ca să petreacă mai mult timp cu copiii și în multe cazuri aleg miercurea. Sunt permise 10 zile de absențe nemotivate și trebuie să trimitem un email pe adresa generală de contact a școlii. Cine administrează adresa anunță și învățătoarele.
Copiii mănâncă în clasă, mâncare adusă de acasă. Au o pauză de gustare (fructe, legume) și la prânz sandwich. Nu sunt permise dulciurile.
În fiecare pauză copiii ies afară, chiar dacă plouă sau e frig
Comunicarea cu școala se realizează prin email. Cred că sunt părinți mai ‘vechi’ care au și numărul de telefon al învățătoarelor, eu nu am avut nevoie de el până acum. Orice avem de comunicat, scriem pe aceeași adresă generală de contact. Întotdeauna primim răspuns imediat.
În fiecare săptămână primim un email în care suntem anunțați ce au făcut copiii în săptămâna respectivă și dacă trebuie să facem ceva împreună acasă.
Predarea se face pe subiecte, nu pe materii
Copiii au un subiect sau modul care durează câteva săptămâni. Un exemplu ar fi ‘procesul de producție’ – aici au învățat despre ‘drumul’ produselor, de exemplu, de la mărul din fermă până la supermarket. Au discutat despre cum se transformă produsele, cum se transferă valoarea și cum marketingul ne poate influența să facem alegeri greșite S-a introdus aici o temă mai largă – alegeri sănătoase – pe care au conectat-o cu procesul de producție prin exemplul sucului cu zahăr/fără zahăr. Pe noi ne-a ajutat mult, o vreme nu am mai avut discuții cu limitarea dulciurilor.
Partea de aritmetică au explicat-o prin intermediul banilor – unități, subunități, adunare, scădere. A trebuit să le dăm 2 euro de-acasă și au fost cu clasa la piață, unde au putut cumpăra ceva pentru care trebuiau să primească rest.
Pentru un alt modul au studiat forțele – pull, push, motion, friction, gravity, prin intermediul experimentelor. Au suflat aer printr-un pai ca să miște o minge, au încercat pe diverse suprafețe etc. La sfârșitul modului au trebuit să își prezinte experimentele în fața tuturor colegilor. Am avut ca temă acasă să exersăm prezentarea împreună.
Profesorii au destul de multă libertate la clasă
La modulul ‘extinction’ au învățat un cântec despre animalele pe care de dispariție compus de una din învățătoarele de la altă clasă. Mai au un moment în săptămână în care copiii pot alege ce vor să facă – să danseze, să urmărească un clip etc.
Nu sunt note, evaluarea se face similar cu sistemul step-by-step din România, pe abilități (citire, scriere, aritmetica, etc). A fost o întâlnire părinți – părinți învățători în cadrul căreia ne-au transmis feedback-ul.
Nu există temele de fiecare zi pe care le avem în România, în sistemul tradițional
Copiii primesc câte o cărticică de citit acasă, de 2 ori pe săptămâna, adaptată nivelului lor, desigur și asta e singura temă regulată. În rest, mai primim pe email diverse teme de discuție – alegeri sănătoase, cum putem proteja natura, etc. Cărțile sunt pe niveluri de abilități și copiii avansează la următorul nivel doar după ce termină toate cărțile din nivelul curent.
Se pune foarte mult accent pe partea emoțională a învățării
Pe colaborare – au multe proiecte în echipă, pe abilități de prezentare, etc. Copiii sunt informați înainte despre tot ce urmează să facă. Dacă merg în excursie, de exemplu, știu toate detaliile – cu ce vor merge, cine îi însoțește, că vor avea veste fluorescente cu număr de telefon în buzunar.
Anastasia este mult mai dezinvoltă de când ne-am mutat. Deși era și în România un copil vesel și energic, aici o văd mult mai încrezătoare în ea.
Școala în Olanda, sistem internațional. Costuri
Pentru școala internațională se plătește o taxă anuală, care este în jur de 5,000 de euro – din ce înțeleg este subvenționată de primăria din Utrecht.
Există after-school și este destul de costisitor. La fel și cursurile opționale. În cadrul școlii fac cursuri de actorie, de exemplu, și acestea sunt gratuite.
Citește și:
Școala în Irak. Sistemul Cambridge
Școala vieții în insula Fanning
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.
Sursa foto – Freepik.com
este scoala internationala in Bergen op Zoom?….si cum pot sa incriu un copil care a terminat cls 3 in Romania?
Salut! imi poti spune daca scoala primara se poate plati lunar? sau obligatoriu anual