Sunt două săptămâni deja de când la Opera Comică pentru Copii a pornit magia numită School of rock, un spectacol-gigant, o superproducție demnă de scene mari de musical. Nu știu persoană, critic, jurnalist sau spectator care să fi văzut spectacolul și să nu fi rămas cel puțin impresionat. Spuneam în articolul precedent că în spatele acestei desfășurări uriașe de forțe stă o echipă puternică, ce cuprinde și 40 de copii. Ei au fost îndrumați cu dăruire, timp de 3 luni de zile, de două profesioniste desăvârșite, care au avut grijă ca partea muzicală și cea coregrafică, cele mai importante componente ale unui musical, să fie fără cusur.
Deși au fost și momente dificile, în special din cauza oboselii și presiunii, copiii le-au îndrăgit și s-au înțeles de minune, creând împreună o echipă sudată, indispensabilă unui proiect de asemenea anvergură.
În agitația dintre spectacole, am reușit să le pun câteva întrebări celor două „magiciene”, fără de care School of rock nu ar fi fost un succes atât de răsunător.
Teodora Jaworski, pregătire muzicală, coordonatoarea corului de copii Cor cu dor
Tu lucrezi cu copiii în mod curent la Cor cu dor. Cu ce a fost diferită experiența de la School of rock?
În primul rând este vorba despre o cu totul altă energie față de lucrul cu copiii de la „Cor cu Dor” și aici mă refer la faptul că muzica rock este foarte diferită de repertoriul pe care îl abordăm la cor.
Care a fost cea mai mare provocare pentru tine, din punct de vedere profesional ?
Cea mai mare provocare a fost sa îi fac pe acești copii minunați să cânte pe mai multe voci, mai ales pe cei care nu au cântat, ci doar au dansat până acum și nu oricum, ci cât mai bine și cât mai curat din punct de vedere al intonație și toate astea într-un timp record.
Te-ai regăsit în vreunul dintre personaje, ți-a stârnit cineva emoții puternice?
Din păcate m-am regăsit în personajul mamei lui Zack și chiar am stat și m-am gândit foarte serios de câte ori am vorbit la telefon și nu mi-am băgat copiii în seama. Recunosc faptul ca pe mine mă emoționează foarte mult cum joacă personajul principal și de fiecare data când sunt scenele sensibile, plâng ca și cum văd prima dată momentul.
Care este cea mai frumoasă amintire cu care rămâi în urma acestui proiect?
Echipa. A fost minunat să lucrez cu această echipă și munca de echipă s-a văzut pe scenă. Pentru acest lucru vreau să îi mulțumesc lui Emil Pantelimon fiindcă a avut încredere în ceea ce putem realiza împreună cu minunații copilași cu care am lucrat.
Cel mai puternic argument pentru care spectatorii ar trebui să vină la School of rock este….
Este un spectacol cu un mesaj puternic atât pentru părinți cât și pentru copii, cu o muzică foarte faină, cu energie maximă și ceea ce contează este să ascultăm vocea copiilor noștri și să avem încredere în ei.
Cezara Blioju, coregraf
Cum a fost pentru tine să lucrezi într-un proiect atât de mare ca School of rock?
School of rock a fost, este și va rămâne un proiect de suflet. Mi-am dorit dintotdeauna să îmi aduc aportul într-un musical și,iată, anul acesta s-a întâmplat. Acest mare proiect a adunat oameni din diferite domenii, mari și mici, cu experiență sau cu potențial, oameni frumoși cu personalități interesante, oameni de la care am învățat lucruri noi, ba chiar prieteni buni, prieteni pe viață. School of rock este un proiect în care îți este imposibil să nu te implici, cel puțin așa am simțit eu.
Care a fost cea mai mare provocare din punct de vedere coregrafic?
Cea mai mare provocare din punct de vedere coregrafic a fost să transform copiii, într-un timp foarte scurt, în dansatori. Spun asta pentru că majoritatea copiilor nu au luat cursuri de dans până acum, ei fiind focusați în mare parte pe muzică. Pot spune deasemenea că sunt mândră de ei. Au reușit să evolueze într-un timp scurt și, mai mult de atât, au reușit să miște publicul.
Cum ai comunicat cu copiii și ce te-a impresionat cel mai mult la ei?
Iubesc să lucrez cu copiii, cu sinceritatea lor, cu reacțiile lor. Am comunicat foarte ușor cu ei, ba chiar au avut încredere foarte mare în noi și ne împărtășeau orice supărare. Am încercat să le fim alături atât eu, cât și ceilalți colegi cu care au lucrat, astfel reușind să cream o legătură frumoasă cu fiecare dintre micii artiști. Am descoperit pe parcursul repetițiilor povesti din viață reală a acestora și m-a impresionat cel mai mult un copil care mi-a șoptit: „Seamănă atât de mult cu viață reală acest rol – îmi doresc doar să cânt„. Ne bucuram împreună acum după fiecare spectacol.
Care este cea mai frumoasă amintire cu care rămâi în urma acestui proiect?
Cea mai frumoasă amintire…greu de spus… cred că fericirea cu care am ieșit la aplauze împreună cu Emil, Teodora, Irina și Alex după primul spectacol. Rămân cu multe amintiri frumoase și experiențe în urma acestui spectacol, dar momentul în care mi-au dat lacrimile și am fost cu adevărat impresionată a fost în avanpremieră, la momentul defilării starurilor rock. Îmi doream mult că personajul lui Freddie Mercury să fie îmbrăcat în faimoasa geacă galbenă, dar Vladimir a avut altă viziune și a ales alt tip de costum, cel puțin așa am crezut eu din ce vedeam la repetiții. (Eu sunt mare fan Queen și m-a influențat mult Freddie încă din copilărie, era muzica mea de „libertate” – așa obișnuiam să zic pe atunci.) La ultimele repetiții tot spuneam că mi–aș dori mult acest lucru, dar părea că nimeni nu aude…sufeream puțin în mine. Ei bine, mare mi-a fost surpriza când în spectacol a apărut personajul lui Freddie în geaca galbenă. Mi s-au terminat cuvintele…am plâns de fericire. Le mulțumesc tuturor.
Cel mai puternic argument pentru care spectatorii ar trebui să vină la School of rock este….
Spectatorii ar trebui să vină la School of rock pentru că este o producție de, cu și despre suflet, un spectacol încununat de frumusețea spiritului muzicii rock, un spectacol cu copii pentru oameni mari. Vă așteptam cu brațele deschise.
Mai puteți vedea spectacolul School of rock doar în acest weekend, la Opera Comică pentru Copii, vineri, 23 iulie, ora 18.30, sâmbătă, 24 iulie, ora 11.00 și ora 17.00 și duminică, ora 11.00 și ora 17.00. Pe Ana o puteți vedea vineri și sâmbătă după amiază în rolul Shonelle și duminică după amiază în rolul Tomika. Bilete găsiți aici
Citește și
Spectacolul School of rock, pledoarie pentru vocea copiilor
Secretele unui manager din Top 30 sub 30. Emil Pantelimon, omul OCC al lunii mai
Valentin Racoveanu, cel mai longeviv artist al Operei Comice pentru Copii
Felicia Filip – Părintele este, nu o dată, cel educat de copil
Răzvan Mazilu. Trebuie să îmi acord provocări noi, care de care mai radicale. Interviu
Corina Dumitrescu: nu mai căutați morala în spectacolele pentru copii!
Dacă vă plac articolele mele, vă invit să dați like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu noutățile.
