Ne mai despart aproape 24 de ore de ultimul weekend de spectacole School of rock al acestei stagiuni la Opera Comică pentru Copii, iar eu continui să adun „dovezi” că e un spectacol de neratat. Întotdeauna, în angrenajul unui spectacol există acei oameni care nu se văd, cei fără de care nimic nu s-ar putea realiza de către actorii aflați în lumina reflectoarelor. Ei sunt echipa, de la regizor până la tehnicieni și sunetiști, oamenii care muncesc la fel de mult, dar rămân în umbră. În materialul precedent vi le-am prezentat pe Teodora și Cezara, magicienele muzicii și dansului din School or rock, astăzi i-am luat la întrebări pe Irina Furdui, regizor secund și Alexandru Ilie, dirijor. Recunosc că m-au emoționat foarte mult răspunsurile lor și am realizat încă o dată cât de frumoasă este “munca” asta artistică. Atât de frumoasă încât nu este percepută ca o muncă, ci ca o bucurie și o permanentă experiență de învățare.
Irina Furdui, regizor secund School of rock
Definește într-o singură emoție proiectul School of rock, așa cum a fost pentru tine
Greu de definit într-o singură emoție ceva atât de complex și amplu. Pasiune! Eu așa văd toată forța, viziunea, entuziasmul și bucuria care au dus la înfăptuirea acestui proiect. Multă pasiune tradusă prin ore, săptămâni și luni de muncă, muncă și iar muncă. Iar rezultatul, zic eu, este pe măsură
Care e fost cea mai mare provocare pentru tine, în calitate de regizor second în acest proiect?
Provocarea a fost să țin legătura între toate departamentele operei – artiști, tehnic și echipa de creație și oamenii din exteriorul instituției: copiii, părinții, artiștii, colaboratorii. O altă provocare a fost să am răbdare și să găsesc resurse de energie, un sfat sau înțelegere pentru cei care au avut nevoie de ele în perioada repetițiilor. Este prima oară când lucrez cu atât de mulți copii iar energia și curiozitatea de care au dat dovadă sunt incredibile.
Există o lecție pe care poți spune că ai învățat-o de la copiii cu care ai lucrat ?
Mai multe lecții, nu doar una: Să știi că e normal să greșești, pentru că fără greșeli nu am evolua. Să fii vulnerabil. Să îi asculți pe cei din jur – mari sau mici, pentru că întotdeauna ai ceva nou de învățat. Să crezi în tine. Să iți dorești să fii mai bun. Să ai curaj să fii tu însuti.
Care este cea mai frumoasă amintire cu care rămâi în urma acestui proiect?
Sunt multe amintiri frumoase…și mi-e greu să mă gândesc la timpul trecut…deja. Primele zile de casting…cu emoții autentice, apoi primele întâlniri cu membrii echipei de creație. Meritul este în totalitate al lui Emil Pantelimon, care, pornind de la un gând, a reușit să materializeze acest proiect și să creeze un fenomen incredibil, alături de oameni fantastici și talentați: Vladimir – scenografie, Cezara – coregrafie și Teodora – muzica, Alex – maestrul dirijor. Au urmat primele repetiții muzicale și de coregrafie, zilele cu citirile de text, repetițiile de regie, apoi primele zile la scena. Nu pot să uit sentimentul de entuziasm când am auzit pentru prima oară bandul de instrumentiști. O senzație woooow! Sentimentul de mândrie când toți copiii au intrat pe scenă la prima reprezentație și au vibrat la unison.
Cel mai puternic argument pentru care spectatorii ar trebui să vină la School of rock este….
Un argument? cum spune și cântecul lui Zack, micul chitarist…rock got no reason. Un spectacol bun nu are nevoie de invitații. Sau de argumente. Vrei să te simți eliberat de constrângeri? De reguli? Vrei să fii LIBER? Hai la School of Rock! Spectacolul experiență! Spectacolul care te poartă prin toate emoțiile.
Alexandru Ilie, conducere muzicală School of rock
Cum a fost pentru tine să dirijezi un band rock, obișnuit să dirijezi o orchestră?
Având o orchestră cu care cânt muzică pop/rock-simfonică, sunt obișnuit cu prezența band-ului, dar alaturi de orchestră. Ipostaza aceasta este într-adevar nouă pentru mine. Dirijez un band format din 3 chitare electrice, o chitară bas, 2 clape și un set de tobe. O experiență extraordinară și din prisma valorii instrumentiștilor, pentru că în urma castingului organizat pentru acest proiect, am reușit să adunam unii dintre cei mai valoroși instrumentiști ai genului, oameni care au mai cântat în diferite musicaluri și au experiență. Așadar ei mi-au făcut munca substanțial mai ușoară deoarece cunoșteau în mare măsură particularitățile genului musical și, având experiență în orchestre, au știut să răspundă la gesturile dirijorale fără explicații suplimentare. Așadar toată experiența a fost absolut minunată!
Care a fost cea mai mare provocare din acest proiect pentru tine?
Când am văzut că acest musical are pe scena un band format din copii ce cântă live, recunosc că am fost puțin speriat. Știam că producția de pe Brodway a avut peste 1 an de repetiții, iar noi trebuia să punem împreună un band de copii în aproximativ 2 luni și jumătate. Cred că asta a fost cea mai mare provocare din punct de vedere al muzicii din School of Rock. Surpriza a apărut cu vreo săptămână înaintea premierei, când evoluția individuală și chimia bandului de copii a început să se simtă. Din acel moment au început să sune ca un band în toată regula, iar 90% li se datorează lor pentru că și-au dorit foarte mult și au studiat.
Ce ți s-a părut mai dificil: să lucrezi cu copiii sau cu adulții?
Eu am mai lucrat cu copii într-un proiect extraordinar al Operei Comice: Sunetul Muzicii. Chestia e că acolo sunt 6 copii pe scenă (pe Liesl nu o pun la calcul pentru că este adolescenta), pe când în School of Rock sunt 18! Dublând distribuțiile, înseamnă că am lucrat cu aproape 40 de copii, ceea ce orice profesor ți-ar spune că este foarte dificil. Copiii sunt copii, au energie, iar când sunt atât de mulți sunt cu atât mai greu de controlat, așa că mă bucur că am avut în echipa de producție 2 persoane care au știut să relaționeze cu ei și să gestioneze foarte bine orele de lucru: Teodora Jaworski și Cezara Blioju.
Care este cea mai frumoasă amintire cu care rămâi în urma acestui proiect?
O sumedie!! Toată producția!! Fiecare scenă a musicalului în parte!! Fiecare moment muzical scris de genialul Andrew Lloyd Webber! Momentele de improvizație ale band-ului! Tributul pentru Ozzy, Mick Jagger, Angus Young, Jimi Hendrix și Freddie Mercury (felicitări lui Emil Pantelimon pentru concepția momentului)!! Copiii deosebiți și talentați pe care i-am cunoscut! Echipa de producție!! TOT!
Cel mai puternic argument pentru care spectatorii ar trebui să vina la SoR este….?
Pentru că veți pleca schimbați, încărcați de o nouă energie, pentru că veți plânge sincer și veți râde în hohote, pentru că veți trai emoții pe care nu orice musical vi le trezește, pentru că nu vă veți plictisi nici un moment, pentru că atunci când se deschide cortina veți fi transpuși într-o alta lume, pentru că poate vă veți regăsi într-unul din personaje.
Mai puteți vedea spectacolul School of rock doar în acest weekend, la Opera Comică pentru Copii, vineri, 23 iulie, ora 18.30, sâmbătă, 24 iulie, ora 11.00 și ora 17.00 și duminică, ora 11.00 și ora 17.00. Pe Ana o puteți vedea vineri și sâmbătă dimineață în rolul Shonelle și duminică după-amiază în rolul Tomika. Bilete găsiți aici
Citește și
Teodora și Cezara, magicienele muzicii și dansului din School of rock
Spectacolul School of rock, pledoarie pentru vocea copiilor
Secretele unui manager din Top 30 sub 30. Emil Pantelimon, omul OCC al lunii mai
Valentin Racoveanu, cel mai longeviv artist al Operei Comice pentru Copii
Felicia Filip – Părintele este, nu o dată, cel educat de copil
Răzvan Mazilu. Trebuie să îmi acord provocări noi, care de care mai radicale. Interviu
Corina Dumitrescu: nu mai căutați morala în spectacolele pentru copii!
Dacă vă plac articolele mele, vă invit să dați like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu noutățile.
