Salina Ocnele Mari, un loc de pus pe lista de călătorii în orice anotimp

Călătorului îi şade bine cu drumul, iar drumul e şi mai atractiv dacă te duce la oameni dragi. Pe principiul ăsta ne-am început noi anul – vorba vine, că trecuse deja un sfert din ianuarie – în drum spre Râmnicu Vâlcea, sub pretextul să-i ducem nişte rafturi bunicului, dar cu un dor nebun de ducă şi poftă de o gură de aer ceva mai proaspăt. Nu aveam niciun scenariu sau program în minte, niciodată nu am când îl vizitez pe tata, aşa că excursia la Salina Ocnele Mari a fost total spontană. Şi cu atât mai surprinzătoare. Nici nu ştiam că atât de aproape de Râmnicu Vâlcea se găseşte un loc atât de frumos, în care îţi poţi petrece lejer o zi întreagă, mai ales în vremuri de non-pandemie, când probabil sunt deschise toate atracţiile.

Dar chiar şi cu restricţii, pentru noi, vizita la Salina Ocnele Mari a fost o încântare. Am petrecut câteva ore bune, pentru că Salina este foarte mare şi la tot pasul sunt lucruri care să te atragă. Spre deosebire de alte saline pe care le-am vizitat, la Salina Ocnele Mari, spaţiile sunt extrem de generoase, totul e repartizat pe orizontal, tavanele fiind destul de jos.

Ca localizare, Salina Ocnele Mari se află la aproximativ 5 km şi cam 12-15 minute de mers cu maşina din Râmnicu Vâlcea

Salina dispune de parcare gratuită, iar accesul se face cu un autobuz, care pleacă la intervale periodice. Preţul unui bilet este de 30 de lei pentru adulţi şi 22 de lei pentru copii şi pensionari. Biletul îţi asigură şederea în salină toată ziua. Adiţional, trebuie să mai ai pregătiţi nişte bani pentru toate atracţiile din interior, care nu sunt foarte scumpe. De exemplu, 15 minute de plimbare cu karturile costă 5 lei pentru copii mici şi 10 lei pentru copii mai mari şi adulţi. 15 minute la air hockey costă 10 lei, iar o oră la biliard 22 de lei. Preţurile pentru tenis şi tenis de masă sunt tot cam în aceeaşi notă. Mai există trambulină pentru copii, locuri de joacă, momentan închise, leagăne la tot pasul şi un loc tare frumos, Joacă-te ca altădată, unde sunt desenate câteva variante de şotron – nici nu ştiam că există atât de multe şi sunt panouri cu instrucţiuni pentru jocuri din copilăria noastră. Am văzut şi spaţii cu ecrane mari, unde rulează desene animate şi multe măsuţe la care poţi mânca ce ai adus de acasă.

În Salina Ocnele Mari mai există şi un restaurant extrem de spaţios şi o cramă

Acum erau închise, evident. Biserica, foarte frumoasă şi ea, are şi un colţ de lectură, unde se găseşte o bibliotecă plină de cărţi donate de enoriaşi. Am mai văzut o zonă de relaxare, unde am presupus că e ceva gen spa, dar era închis. Într-una din „camerele” salinei este o expoziţie permanentă de artă şi la tot pasul sunt tot felul de colţişoare atractive, frumos amenajate – o fântănă, o moară, un fel de cascadă din sare, toate numai bune de făcut poze.

Există şi un magazin de suveniruri în interior, dar cele mai frumoase obiecte le-am găsit afară, la un cort cu obiecte sculptate în sare.

Aici l-am cunoscut pe Nicolae Istratie, sculptor în sare

Am aflat că este creatorul altarului bisericii din interiorul salinei. La standul de suveniruri se găsesc obiecte create exclusiv de el, de la drobul de sare până la decoraţiuni complexe. Obiectele la mare căutare sunt lămpile de sare – noi nu am mai prins niciuna, icoanele pe sare, care sunt foarte frumoase şi statuetele din sare cu led. Ana a primit de la domnul Istratie un îngeraş şi promisiunea că, la următoarea vizită, ne va fi ghid şi ne va arăta câteva din secretele salinei, neştiute de turişti.

Cu siguranţă va exista o dată viitoare, pentru că ne-a plăcut extrem de mult Salina Ocnele Mari şi abia aşteptăm să ne bucurăm de ea şi în vremuri mai puţin restrictive.