Că sunt un om bun. Asta aud destul de des în ultima vreme. Și tot în ultima vreme, întrebarea care îmi „sare” automat din cap este „Și la ce mă ajută?” Bunătatea asta, care nu știu dacă e definită chiar corect atât de general, că și oamenii buni sunt tot oameni și fac greșeli cu mia, vine la pachet cu mai multe. Cu toleranță destul de crescută față de comportamentele celor din jur și de greșelile lor, cu reacții nu neapărat în „norme”, care uneori te fac să pari naiv sau chiar prost și uneori vine cu multă suferință. Bine, asta cu suferința nu știu câtă legătură are cu bunătatea sau mai degrabă cu sensibilitatea. Ideea e că de multe ori m-am întrebat, mai mult retoric, la ce m-ajută să fiu un om bun? Nu mai bine îmi era să fiu mai degrabă egoistă, intolerantă, deloc empatică? Nu mai bine puteam să fac rău deliberat celor care mi-au făcut rău, în loc să mă gândesc și la motivele lor? Nu mai bine acționam „după merit” și nu după cum simt?
Întrebarea e dacă poți să fii altfel decât ești făcut?
Dacă poți lovi când ești lovit, dacă poți întoarce moneda, dacă poți fi mai nesimțit și să lași să treacă pe lângă tine totul, să îți securizezi,emoțional și faptic, poziția și să nu îți mai pese de nimic. Răspunsul nu l-am găsit, dar cu timpul am început să îmi asum că asta sunt și atâta pot, chiar dacă uneori mă zbat singură ca peștele pe uscat și m-aș scuti dacă aș fi „mai rea”. Mi-am dat însă seama că să fii om bun, pe lângă că vine nativ cred eu, te ajută pe tine, când reușești să accepți și să vezi asta. Te ajută să treci oarecum mai calm și cu ceva mai puțină îndârjire peste lucrurile care ți se întâmplă, te ajută să știi și să simți că la un moment dat va fi bine, indiferent cât de aproape sau departe pare momentul ăla.
Și, mai ales, te ajută să îi dai un exemplu copilului tău. Când mă uit la Ana și văd în ea omulețul care a devenit – empatic, atent, sensibil, extrem de echilibrat, cu un suflet atât de blând și bun că uneori mă întreb serios de unde vine, îmi dau seama că merită. Merită să știi că lași în lumea asta un om care prin bunătatea lui poate schimba ceva în cei pe care îi întâlnește sau, cine știe, chiar la nivel mai mare.
Sigur, îmi doresc ca ea să sufere mai puțin, dar asta nu stă în controlul meu
În controlul meu stă să îi dau exemplul unui om care știe să primească și lovituri, nu mereu elegant și frumos, ce-i drept, dar care nu lasă loviturile să îi afecteze cine este. Care se scutură de primele reacții și are puterea să stea strâmb și să judece drept, care nu renunță la câteva principii nici când ar avea toate motivele din lume să o facă.
Sincer, nu mi-am răspuns complet la întrebarea la ce te ajută să fii un om bun, dar, deocamdată, măcar am acceptat să nu mă mai lupt cu asta și mai departe o să văd ce-o să iasă.
Credit foto – Event Portrait
Machiaj şi styling – Cristina Calancea
Citește și
Suntem plăcuți doar când suntem fericiți?
De ce oamenii nu spun ce-i doare?
Faptele bune se fac pentru oameni cât sunt în viață
Curajoasă sau inconștientă? Habar n-am, dar sigur autentică!
Un exercițiu care mi-a schimbat, la propriu, viața
Uneori, o mamă are nevoie doar de Mulțumesc!
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutăţile.
