Rușinarea video, noua modă la români. Oare chiar funcționează?

Într-o intersecție, două mașini care veneau din sensuri diferite, ajung aproape să se ciocnească. Una din șoferițe coboară geamul. Cealaltă iese din mașină și începe să filmeze ambele mașini. Cea rămasă la volan se panichează și scoate și ea telefonul, în încercarea de a nu pierde. Ce, habar n-am.

Pe internet apar zilnic zeci de filmulețe. Bone care plesnesc copii, bunici care îi bruschează, copii lăsați fără centuri în mașină și ieșiți jumătate prin geam. Oameni care scuipă sau lovesc alți cetățeni, animale chinuite. Unele sunt bucăți de filme trunchiate, scoase din context. Altele nu.  În unele se văd chipuri, în altele  nu.

Oameni care greșesc grav și oameni care îi taxează. Vinovați și călăi, cu puterea dată de un telefon mobil

Suntem toți reporteri de ocazie, facem justiție cu telefonul în brațe, filmăm ce prindem din ce considerăm noi că nu este ok, apoi fugim cu filmul pe rețelele sociale. Acolo, se viralizează. Și? Ce se întâmplă după aia? În afara de niște rușine publică aruncată asupra făptașilor, care sunt urmările? Ce înțeleg oamenii ăia, cu ce îi face mai buni faptul că au fost arătați cu degetul pe net? Cu ce îi schimbă? Cu ce îl ajută pe copilul ăla snopit în bătaie că filmul umilinței lui ajunge la milioane de ochi? O să fie ai lui mai puțin vineți? O să pățească agresorul ceva? Va fi folosită filmarea ca probă? Va fi copilul protejat?

Într-o lume normală, da. În România zilelor noastre, am mari semne de întrebare

E foarte ușor să apeși record și apoi share. Dar mai mult de atât ce poți face?

Eu am văzut într-o zi la semafor, în mașina din fața mea, o fetiță cam de 5 ani, care stătea întinsă pe polița din spate, de la lunetă. Am fost tentată să scot telefonul, să îi fac o poză și să o pun pe net. M-am gândit apoi cu ce o ajut. Da, probabil părinții vor fi recunoscuți de prieteni, care o să le sară în apărare sau poate îi vor judeca, măcar în gând. Și, mai departe de asta, ce? M-am gândit, în schimb, să mă dau jos la un semafor, să le bat în geam și să le spun că este foarte periculos să lase copilul acolo. Nu am mai apucat sau poate mi s-a făcut frică, nici nu mai știu.

Varianta asta poate fi o nebunie, nu știi peste cine dai. Pe de altă parte, poți schimba ceva.  Într-un caz din zece, respectivul om cu care vorbești poate să aibă o reacție  și nu neapărat una violentă. Cu filmul pe net, părerea mea e că efectul în sensul schimbării e zero.

În afara faptului că sporești baza de materiale din on-line, nu văd pe cine și cum ar ajuta rușinarea  video, cel puțin în România

Așa că, înainte să distribui ceea ce ai filmat pe rețelele sociale, gândește-te pe cine ajută, ce plus valoare aduce comunității și, mai ales, cum ai putea fi de folos altfel, cu ce poți aduce schimbarea cu adevărat?

Cunoașteți cazuri în care rușinarea asta publică prin filme devenite virale chiar a funcționat, a adus după și ceva concret, o cercetare la Poliție măcar?

Citește și

Sistemul e bolnav, dar oamenii îl trimit la Morgă

Afară din bula mea. Realitatea mă pocnește uneori în cap

See Also

Patru cărți care m-au inspirat vara aceasta

Taximetria e despre șmecherie. Lăsată în stradă la 3 dimineața

Du-te în pi…da mă-tii și pune-ți produsele. România 2017

Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.

Sursa foto – Freepik.com