Experiența ultimilor doi ani și jumătate m-a făcut să mă învârt mult printre persoane divorțate. Mi-am făcut prietene divorțate, sunt asistentă la grupul de suport Divorce Journey, sunt într-un grup foarte mare de părinți monoparentali pe Facebook unde mai urmăresc postări, interacționez cu femei divorțate, dar am și perspectiva bărbaților. Din toate astea, plus experiența personală, am constatat că, cu mici excepții care nu pot decât să mă bucure, relațiile după divorț sunt cel puțin provocatoare, asta ca să folosesc un termen pozitiv și delicat. Nu o să stau să dau explicații și mai puțin soluții – ehe, dacă le-aș avea, filosoafă aș fi :-), pentru asta există specialiști și voi apela la ei. Voi face doar o scurtă radiografie, bazată pe observațiile mele, asezonate pe alocuri cu experiența personală.
De ce nu merg relațiile după divorț?
Pornire de pe poziții greșite
Primul tip de relație care nu merge este acea relație pansament, în care unul sau amândoi abia au ieșit dintr-o căsnicie și se aruncă în altă relație, fără să se fi vindecat sau măcar să se fi lămurit ce nu a mers sau unde ar avea de lucrat ca lucrurile să meargă mai bine. În relații pansament se intră fie cu persoane total nepotrivite și foarte puțin compatibile, fie cu garda prea jos, cu iluzia că celălalt te va vindeca și va rezolva ce nu reușești tu să rezolvi singur. Uneori, relațiile pansament sau relațiile după divorț în care intri total fără precauții, te pot destabiliza chiar mai tare decât divorțul în sine, ceea ce e firesc. E cumva rană peste rană și cât să mai țină și „tegumentul”?
O altă poziție eronată este, zic eu, să compari relația de căsătorie, mai ales dacă a fost lungă și începută din tinerețe, cum se cam întâmplă în majoritatea cazurilor, cu orice vine după. Să fim serioși, nu mai avem nici anii, nici mentalitatea, nu mai suntem aceiași oameni. Plus că, o relație începută la 20 și-un pic de ani nu se compară cu una începută la 35-40+.
Așteptări și proiecții
Fiecare intră într-o relație proiectând un ideal din mintea personală, din ce vede în jur sau pur și simplu din ce a crezut la început că va fi. Sigur, asta e valabil în toate relațiile nu doar în cele de după divorț, dar, deși se presupune că ar trebui să fim mai copți, mai înțelepți, rareori se întâmplă. Unele din așteptări se referă la viitor – cum va arăta el, probabil din teama de a nu se repete scenariu, dar ghici ce, de ce ți-e frică de aia nu scapi. Altele au în vedere schimbarea partenerului, a circumstanțelor, a planetelor aliniate cu Pământul, care de regulă nu prea se întâmplă, decât rar și dacă ești foarte norocos ca schimbarea să vină de la sine putere, nu impusă, că n-am făcut nimic. Mai sunt și așteptări legate de anumite „cum se face-uri”, pe care ni le-a băgat societatea în cap și nu reușim să le scoatem nici cu relații eșuate.
Obligații și responsabilități de ambele părți
E greu cu copiii și când sunt aceiași copii din aceiași părinți, tot apar neînțelegeri, discuții, tensiuni. D-apăi când fiecare vine cu unul sau mai mulți copii, eventual și de vârste diferite, eventual și crescuți după concepții diferite, se cam rupe filmul. La început lucrurile pot fi făcute să meargă, dar pe termen lung e cu mult consum de energie și nu întotdeauna ne rămân resurse pentru asta. De principiu, când fiecare e cu ale lui, respectiv casa lui, copiii lui, jobul sau angajamentele lui, mai e și vreo distanță fizică în kilometri considerabilă, lucrurile se cam complică. Nu zic că e imposibil, dar e posibil la un moment dat să obosești.
Anturaje diferite, preocupări diferite
Când intri într-o relație de timpuriu și crești practic alături de cineva, vă formați prieteni comuni, poate și preocupări comune, vă dezvoltați gusturi asemănătoare sau cel puțin vă obișnuiți foarte tare unul cu altul. Când intri însă într-o relație după un divorț sau o relație pe termen lung încheiată, e dificil să pui de acord cercurile de prieteni, care poate erau obișnuiți cu tine în altă formulă și în privesc acum pieziș pe intrus sau să armonizezi preocupările, preferințele, lucrurile care îi fac fiecăruia plăcere.
Toleranță scăzută
De la o vârstă încolo, fiecare ne cam avem obiceiurile, ideile fixe, bune sau rele, sunt ale noastre și e destul de dificil să renunțăm la ele și să avem toleranță pentru ale celuilalt. Cam greu să mai închizi ochii când nu duce șosetele, asta dacă ajungeți la stadiul în care constați asta sau când vezi că aveți păreri diferite pe unele sectoare esențiale pentru tine. Când nu vezi la celălalt valori și idealuri comune cu ale tale sau lucruri fundamental diferite între voi, te cam dezumfli. Eu nu zic ca e bine, zic că, realist, cam așa stau lucrurile. La a doua sau a treia încercare, toleranța, acceptarea și capacitatea de a accepta compromisuri cam scade.
Neîncredere și frică
Când ieși șifonat dintr-o relație și îți ia mult timp să te refaci, nici nu ești de condamnat că ești extra precaut. Vorba aia, cine se frige cu ciorbă suflă și-n iaurt. Sigur, frica e total inutilă, drobul de sare n-a salvat pe nimeni, dar spune-i asta creierului ăla simțitor, emoționalul care coboară toate sistemele de apărare, să te protejeze să nu suferi din nou.
Am observat, la femei în special, și mai ales la cele care au trăit mult în umbra bărbatului pe perioada căsniciei și au reușit cumva să devină puternice și independente, că le este al naibii de frică să se mai lege de un bărbat, nu care cumva să piardă această libertate atât de greu câștigată.
Care pe care
Din toate cauzele cumulate mai sus, în special din ultimele două, unele relații după divorț devin un fel de teren de luptă, un care pe care în care fiecare vrea să își impună punctul de vedere, părerea, fie cu privire la creșterea copiilor, fie în alte aspecte importante. Și de la iubire și armonie se ajunge ușor la impunerea voinței și resentimente.
Sigur, toate astea sunt rezolvabile, nu spune nimeni că nu. Cum ziceam, există specialiști și încurajez să apelăm la ei. E bine totuși să fim precauți atunci când începem o relație după divorț și să nu ne așteptăm să curgă lapte și miere, că e destul de departe.
P.S. Ca să vă redau încrederea în povești, să știți că știu câteva cupluri mișto rău, provenite din oameni divorțați și care sunt fericiți, armonioși și înfloritori. Deci se poate 🙂
Sunt curioasă ce ați mai adăuga listei făcută de mine, voi, cei pățiți, că știu că ne găsim pe aici 🙂
Citește și
Ce-ar fi să trăim în loc să ne refacem viața?
5 gânduri pentru femeile care trec printr-un divorț
Oamenii divorțați nu vor mai fi niciodată normali
Oricând îți poți rescrie finalul fericit
Dacă vă plac articolele mele, vă invit să dați like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu noutățile.
