Pentru majoritatea școlilor e Săptămâna Școala Altfel. Sigur, ea se poate face oricând în timpul anului, dar mai toți au vrut să aștepte căldura și să o lege de vacanța de Paște, așa că tot la aglomerații de autocare și buluceli la muzee am ajuns. Ei da, la muzee ca la muzee, dar ce te faci când buluceala e la fast-food și la mall? Când nu poți să mănânci și tu o sălățică sau o friptură ca omu în mall, că vezi tineretul îngrămădit la burgeri și călare pe casele de la cinema?
Am sperat că mersul cu clasa la mall la fast-food e o glumă pe Facebook. Până când i-am văzut cu ochii mei
Încolonați frumos, de mânuță doi câte doi, de la pitici ca Ana până la copii cât mine de înalți. În șiruri lungi pe câte două case la fast-food-ul ăla celebru sau mergând către film. Aduși organizat, cu școala, cu autocar plătit și tot tacâmul.
La alții am auzit că au stat în clasă și au lucrat suplimentar la matematică sau au participat la un concurs, desigur tot de matematică. Alții au în școală toată săptămâna, iar cei mai mari nu s-au dus pur și simplu la școală.
Ori îmi scapă mie ceva, ori treaba e în neregulă rău de tot
Pe de o parte, ne plângem cu șapte guri că școala e la pământ, că nu se încurajează inițiativele, că nu se susține individualitatea copiilor, că programele sunt învechite și neadaptate prezentului. Atunci când ni se oferă ocazia să facem diferit, cum o folosim? Cum ne implicăm noi, ca părinți, în susținerea acestei săptămâni care este până la urmă printre puținele lucruri apropiate cât de cât de sistemele din alte țări, la care râvnim atât.
Activitățile din Școala Altfel ar trebui să îi ajute pe copii să își descopere pasiunile, să stârnească în ei întrebări, să îi îmbogățească
Pot merge și la film, chiar dacă ocazii de mers la film au și în familie și cu alte prilejuri. Pot participa și la un concurs, deși nu cred că este chiar ceea ce își doresc ei. Dincolo de asta, ar trebui să facă activități inedite, interesante, care să îi provoace să gândească, care să îi pună în mișcare, care să îi distreze, care să îi facă să relaționeze.
Părinții ar trebui să înțeleagă că fără implicarea lor treaba nu iese completă. E nevoie de propuneri, de inițiativă, de un pic de creativitate, de voință și dorință. Este nevoie ca ei să lucreze cot cu cadrele didactice și să „stoarcă” la maximum această săptămână.
Este numai una pe an, dar ea poate fi începutul acelui altfel pe care ni-l dorim cu toții, cel puțin la nivel declarativ, pentru copiii noștri.
P.S. Din fericire, în afara cazurilor prezentate în articol, există și foarte multe exemple așa da, unde cadrele didactice și părinții au făcut în așa fel încât să ofere copiilor experiențe noi și interesante, iar săptămâna asta să le rămână ca reper a ceea ce ar putea să viseze într-o zi să facă la școală.
Citește și
Activități și ateliere pentru Săptămâna Școala Altfel
Lipsa de finalitate practică, una din bubele învățământului românesc
Există fenomenul de burnout la copii?
Ne dorim să iubească școala, dar le-o prezentăm ca pe sfârșitul copilăriei
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.
Sursa foto – time.com
Anul trecut – la clasa 0, baietelul meu a fost la o scoala de stat si am trait saptamana altfel. A fost una dintre putinele experiente placute de la scoala (si de anul trecut), copiii au facut tot felul de lucruri faine: au fost la teatru, la muzeu, au petrecut o zi intreaga in parc etc. Dar am vazut si eu multe clase la KFC si la McDonalds si am auzit si de mersul la mall… Eu sunt cumva pierduta cand ma gandesc la cum e sistemul de invatamant aici – dupa o serie de experiente foarte urate (cum ziceam, singura amintire placuta si pentru mine si pt copil e saptamana altfel) si nu pot decat sa ma bucur ca avem alternativa. Privata, ce-i drept.
Da, Saptamana Altfel este cu adevarat un lucru bun. Mi-ar placea sa iti citesc experientele despre scoala de stat. Imi pare rau ca au fost atat de neplacute 🙁