Sistemul are bube, mari și purulente, pe care nu mai știm cum să le acoperim. Am adus pansamente de acasă, tot felul de leacuri, tot ce ne-au cerut și tot degeaba. Stă să crape. Părinții trag unii într-o parte, alții în cealaltă. Copiii simt prea multă presiune de peste tot și clachează. Eu nu cred nici 5% că prea minunatele rezultate de la Bacalaureat și alte examene sunt relevante, dar sunt tot ce avem și stăm destul de rău. Profesorii sunt demotivați. În fiecare an ne izbim de aceleași propoziții, bătute mai ceva ca hora-n bătătură.
Totuși, acei profesori demotivați și huliți pot face diferența. Cheia e la ei și unii o și folosesc
Lecții organizate altfel, experimente care să le explice copiilor mai bine concepte abstracte. Oră de pictat tricouri, oră de făcut povești cu personajele preferate, oră de adus animalele de companie de acasă. Târg de produse confecționate de mânuțele lor, expoziție cu lucrările pe un anumit subiect, oră de muzică și dans făcute altfel. Lecții ținute afară, în curte, în aer curat. Picnic în curtea școlii, pe beton, că pentru excursie în parc îți trebuie hârtie semnată mai ceva ca la declarația de avere. Filmele preferate, alese de copii și vizionate ca la cinema, după o perioadă grea și încărcată.
Învățători care își „sacrifică” zilele libere de la stat ca să organizeze excursii pentru copii
Profesori de sport care în weekend-ul lor duc elevii la maraton sau la alte activități sportive organizate în afara școlii. Profesori care încurajează copiii să gândească proiecte, să iasă din cutie, să își folosească mintea și imaginația. Profesori dispuși să arunce manualul pe geam și să învețe din ce se desfășoară în jurul lor. Sunt puțini profesorii ăștia, îi numeri pe degete, dar sunt. Și ei sunt speranța.
Ei sunt cei care trec peste „profesorii sunt prost plătiți sau „profesorii nu sunt susținuți”
Comenta cineva zilele trecute că nu ar mai trebui să așteptăm sacrificii de la profesori, ci ar trebui să le creăm întâi condițiile necesare. Perfect de acord, numai că eu cred cu tărie că cei capabili să se „sacrifice” sunt cei care fac treabă și cu resurse și fără, în timp ce aceia care văd doar bubele sistemului nu vor face treabă prea multă cu toate resursele din lume.
E vorba de pasiune, de dăruire, de o vocație, mai mult decât de o meserie
Iar vocația se manifestă și în mijlocul câmpului.
Să schimbi sistemul nu înseamnă să te plângi cât e ziua de lungă cât ești de prost plătit, ce mulți copii sunt în clasă, cât de proastă și încărcată e programa. Să schimbi sistemul înseamnă să îți asumi că așa stau lucrurile pentru moment și să continui să faci ce poți tu mai bine ca acele câteva zeci de suflete mici pe care le atingi în mod direct să se dezvolte mai frumos datorită ție.
Mi-ar plăcea să împărtășiți cu mine exemple de profesori care prin acțiunile lor mișcă lucruri, aduc zâmbete pe fețele copiilor, îndulcesc puțin sistemul ăsta obosit și prăfuit.
Citeste și
Am în inimă portretul unui dascăl adevărat și știu că se poate
Succesul copilului la școală depinde de implicarea părintelui
Oana Moraru – Școala nu este garanția succesului în viață
De ce nu se concentrează copilul la învățat? Cauze și soluții
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutăţile.
Liberi pe 5 octombrie au fost doar profesorii din Bucuresti, care au un alt fel de contract de munca decat cel despre care stim cu totii. Acum ca am aflat asta, ne-am certat liderii de sindicat ca de ce provincia e una si Bucurestiul, alta. Dar sa revenim. Cred ca va inselati in privinta schimbarii. Este bine ca doamnele in cauza fac activitati, este excelent. Dar le fac pentru ca asta inseamna un punctulet in plus la acea fisa de evaluare de la sfarsitul anului scolar, unde daca nu aduni minim 85 de puncte din 100 nu ti se da calificativul „foarte bine” pe anul scolar respectiv. Iar daca nu ai fb intr-un an, poti pierde o inscriere la examen de grad, sau o gradatie de merit, sau alte avantaje. Materiale, fireste. Asadar… utilul se impleteste cu placutul si cu zambetele de pe fata unor elevi. 🙂
Doamna profesoara, nu neg ceea ce spuneti dumneavoastra, daca sunteti in sistem sigur stiti mai bine ca mine. Eu sunt multumita, atata timp cat doamna se implica si copiii sunt feriiti. Pana la urma, respectivele puncte sunt disponibile pentru toata lumea, dar putini sunt cei care se implica cu adevarat, chiar daca asta le-ar aduce si punctele acelea. Nu mai vorbim si de atitudine/comportament atunci cand nu sunt vazuti, acestea nu cred ca iau puncte, dar totusi sunt profesori care aleg sa se comporte frumos si cu respect cu elevii tot timpul. O zi frumoasa va doresc!
gata, ma apuc de scris, doamna noastra merita muuult mai mult decat ii ofera sistemul, sunt sigura ca dragostea copiilor o bucura enorm, dar ca ar fi bucuroasa sa vada aprecierea noastra, in mod public.
Iti multumesc pentru mobilizare Ioana!
Ma bucur ca te-am inspirat, spor la scris!
Felicitari doamnelor invatatoare. Eu lucrez in sistem, dar va asigur ca nu am avut zi libera nici de Ziua educatiei, nici de Ziua invatatorului.
Aceste zile au fost zile lucratoare pentru cadrele didactice si au fost marcate prin activitati interesante pentru copii.
Inseamna ca am inteles eu gresit, dar totusi sunt f multi copii care au stat acasa in aceasta zi, deci undeva ceva este in neregula.
Da…sunt prea multe nereguli.
Nu este nicio neregula, au fost cadre didactice care au avut libera acea zi.
Totusi ziua a fost libera (pt Bucuresti) si a fost la latitudinea cadrelor didactice daca fac ceva sau nu, corect?
Draga mea, oamenii aceia din sistem – despre care vorbesti tu – am si eu exemple – sunt oamenii pe care ii doare ca nu pot face mai mult pentru copii, mai ales sa vorbeasca cu ei despre ei, despre ce fac ei in afara scolii, ce simt, ce gandesc, ce viseaza. Pentru ca programa, pentru ca sistemul, pentru ca rapoarte, puncte etc… Oamenii acestia nu au puterea sa schimbe sistemul, dar au mare nevoie de sustinere (din partea parintilor), ca sa nu ii inghita/doboare/schimbe sistemul.