Zi-mi doar ce ar trebui să rețin acum. Sunt așa multe informații și te întreb atunci, că sigur uit. Mă conversam pe Whatsapp zilele trecute cu verișoara mea care stă să nască azi-mâine și mă întreba care ar fi sfaturile pentru primele zile. Ce să facă, la ce să fie atentă, când să se panicheze. I-am simțit temerile în cuvintele care se înșiruiau pe ecran. Mi-am amintit de mine. Nedormită, speriată, neputincioasă. Cu un copil născut mai devreme, care suferea de reflux gastric, de care noi nu știam. Auzeam doar plânsul violent. Cu fiecare țipăt, simțeam că nu o să depășim niciodată momentele alea. În timp ce amintirile curgeau, a apărut ceea ce căutam. Primul sfat pentru proaspetele mame, pe care le-aș pune să îl repete ca pe o mantră în fiecare moment greu.
Privește în viitor! Toate trec și lucrurile se așează
Nopțile vor fi din nou lungi și vei putea să dormi câteva ore legate. Nu știu când, dar te asigur că nu se va trezi până la pregătitoare să ceară lapte. Cel mult o să țopăie în patul vostru când îl sperie visele urâte. Plânsul neconsolat nu este, decât foarte rar, semn de boală. E semn doar că micul omuleț se adaptează la noua viață. În curând, plânsul se va rări și va fi înlocuit de gângureli și apoi de zâmbete știrbe. Odată cu buricul nu o să îi cadă și o bucată din piele sau ceva. Nu se va răni și nici nu o să-l doară. O să-i treacă și burtica lui va fi perfect netedă. Laptele mamei e suficient și e bun. Toate mamele pot să alăpteze. Chiar dacă acum așa pare, nu o să stea pentru vecie la sân. Crede-mă, în curând o să găsească alte activități interesante.
Primul sfat pentru proaspetele mame e valabil și mai încolo
Dacă nu se întoarce pe o parte la patru luni, nu înseamnă că are ceva, ci doar că nu e pregătit să o facă. Dacă nu stă în fund la șase, cu siguranță va sta la șapte. Sau la opt. Dacă nu se ridică de barele patului, e foarte posibil să îi fie teamă sau pur și simplu să îi fie mai comod așa. Dacă nu merge de-a bușilea, poate va merge direct în picioare sau poate o să descopere târâtul la aproape un an și atunci va întârzia și mersul în picioare. Stai liniștită, în curând nu o să te mai poți ține după el. Dacă nu vorbește la un an sau chiar la doi, deși indicatorii sunt în grafic, nu te panica. În două-trei luni îl vei ruga să tacă măcar 10 secunde. Durerile de dinți trec și ele, la fel și febra.
Deși pare c-o să rămână mic și neajutorat, copilul tău va crește cât clipești de două ori
Atunci o să îți dai seama că totul era fix cum trebuia să fie. Că aproape totul are o rezolvare, dacă există sănătate. Că picătura aia de om născută prematur, care plângea până se făcea vânătă și pentru care nu se inventaseră picături de colici, îți povestește acum aventuri din vacanța la bunici. Că deși nu s-a întors când trebuia, nu s-a ridicat de barele patului nici ademenită cu mâncare, nu s-a târât, nu a mers de-a bușilea, nu a vorbit, acum se simte pe scenă ca în sufrageria proprie, poartă conversații cu adulții de la egal la egal și îți ridică probleme la care deja nu știi ce să mai zici.
Privește în viitor și bucură-te de prezent!
Foarte puține lucruri nu au rezolvare și totul va trece. Veți ajunge ca mâine bunici și o să vă sfătuiți copiii (degeaba, desigur) să aibă răbdare și să nu se panicheze.
Citește și
Mami, tati, mai respirați un pic!
Unde te grăbești? Mai ține-l în brațe puțin
Nu mai creșteți genii, creșteți copii fericiți!
Aș vrea să stăm de mână toată viața
Să îți știe de frică! Experiența noastră cu un neurolog pediatru
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.
