Viața de părinte de copil artist înseamnă de toate. Drumuri multe și uneori lungi, ore în șir petrecute pe holuri pe la repetiții, emoții cât un continent, manevre logistice de tot felul, care să permită să fii alături de copil în toate locurile în care trebuie să fie și în toate momentele dificile. Fizic și emoțional. Din când în când, apar și chestii distractive. O vacanță în „interes artistic”, o invitație la TV. Joi am fost în platou la Antena 1, la Prietenii de la 11. Ne-a invitat draga de Ruxandra Luca. Demult ne spune că vrea să o „prindă” pe Ana cu pachet complet – vorbit, cântat, dansat și iată că ne-a ieșit. În materialul filmat la noi acasă, difuzat în timp ce eram noi în platou, am povestit despre provocările vieții de părinte de copil artist.
Am vorbit despre echilibrul pe care trebuie să îl păstrezi mereu
Echilibrul între timpul de studiu, spectacole, repetiții și timpul de joacă. Dintre nevoia ta de a-ți vedea copilul reușind și importanța ca el să nu simtă presiune și să continue să facă lucrurile din plăcere. M-a bucurat mult intervenția psihologului, care a spus foarte clar că nu este nicio problemă să fie și visul părintelui în spatele activității copilului. Trebuie doar să existe pasiune și dorință din partea copilului. Dacă este doar visul părintelui, nu funcționează. Cum nu funcționează dacă nu este un pic și visul părintelui. Cum ai putea altfel susține orele în șir de alergare prin oraș, de așteptare pe la uși, efortul financiar și consumul de energie, emoțiile? Nu ai putea. Ai abandona înainte de a te apuca, așa cum am spus și în video.
Ana a dovedit încă o dată cât este de matură în gândire
Nu contenește să mă uimească fata asta. Este întruchiparea copilăriei. V-am mai povestit de colecția de plușuri ochi sclipitori, de cum dormim noi cu păpuși prin pat și peste tot plecăm cu minimum un pluș ca membru al familiei și am stabilit că Ana este unul dintre cei mai copilăroși copii de 9 ani pe care îi știu eu. Pe de altă parte, este întruchiparea maturității. Nu contează dacă nu iau premiu și juriul nu vede talentul meu. Eu tot știu că îl am. E ca un puzzle. Cu fiecare acțiune pe care o faci mai pui o piesă, iar la final rezultă o inimă mare. Da, e ea, copila mea. Înțelepciune și spirit de copil în același căpșor.
La final, Ana a făcut ce știe ea mai bine, a cântat
Live, cu energie și doar puține emoții, pe care a reușit să le întoarcă în favoarea ei. Cu prezența noastră la Prietenii de la 11, sper să fi transmis un mesaj părinților care își doresc cu orice preț să își vadă copiii în lumea reflectoarelor. Acela că este foarte important să verifice în permanență dacă copilul se simte bine în acea postură, dacă îi place și dorește să continue.
Prin ținuta Anei și prin ceea ce a cântat, mi-aș fi dorit să se înțeleagă că fiecare vârstă trebuie respectată și că la 7, 8, 9, 10 ani, nu este ok să apari îmbrăcată în corsete și portjartier și nici să cânți despre dezamăgiri în dragoste și dureri de tot felul.
Copilăria este despre bucurie, despre inocență, despre candoare. Și așa ar trebui să rămână.
Coșarul, varianta jazz, în interpretarea Anei
Bucuria a fost cu atât mai mare cu cât mi-a șoptit o vrăbiuță că cifrele de audiență au arătat foarte foarte bine, semn că lumea s-a săturat de Drăgușence și botoxate și mai vrea și un pic de frumos și normal.
Citește și
Pasiunea îți dă aripi. Copiii din Sunetul Muzicii
De ce nu are lor copilul meu în niciun talent show de la noi
Ne-am îmbolnăvit copiii de clasamente
De ce nu îmi duc copilul la concursuri școlare, dar îl duc la cele de aptitudini
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutăţile.
Abia acum am vazut materialul. Doamne, ce frumos si natural a vorbit Ana! Exact asa cum e: sincera si naturala! Va pupam
Multumim muut, Anca! Va pupam si noi! <3
OMG! N-am stiut ca ai o fetita asa talentata! Felicitari, mama!
P.S.E si meritul tau putin, acolo 🙂
Multumim, multumim!