Now Reading
Povești cu ponei, de mână prin viață cu o fetiță mare

Povești cu ponei, de mână prin viață cu o fetiță mare

Ne plimbăm de mână prin parc și apa murdară a lacului se luminează sub fântâna din care curg curcubee și înghețate. Fulgii de zăpadă cad din copaci și poneii zburdă pe gheața lacului  în miezul primăverii. Poveștile imaginației  ei îmi sorb toate grijile. Un ponei mare și pufos vine spre noi și aruncă artificii și sclipici din coama lui bogată. Cioturile de pe fundul lacului devin prăjituri sub formă de curcubee. Ni se face brusc poftă și ne luăm înghețate multicolore de la chioșcul din parc.

Mâncăm împreună dimineața. Eu mă așez înaintea ei și o aștept să apară încă în pijama, cu părul răvășit și zâmbetul somnoros

Mă ia în brațe. Îmi place mirosul ei de copil proaspăt trezit din vise pufoase. Uneori vorbim, alteori doar stăm în tăcere amândouă.

În diminețile când o duc eu la școală, cântăm în mașină sau doar ascultăm Itsy Bitsy și din când în când melodii pe Youtube. În zilele mohorâte sau care se anunță grele, dăm muzica la maximum și dansăm cu toate părțile corpului. Nu m-am uitat vreodată la privirea vecinilor de trafic.

Povestim întâmplări de când era mică, ne uităm pe albume și suspinăm nostalgic.

Își scotocește primele jucării, păturicile, pernuțele. Îmi cere să o țin în brațe și își lipește capul de pieptul meu, ca atunci când căldura mea era singurul ei reper de siguranță.

Mergem prin magazine și mă uimește atunci când vine cu câte o ținută perfect asortată, de la bluză la geantă, încălțări și accesorii. Își alege cele mai trăsnite combinații vestimentare, își face singură coregrafiile și creează povești muzicale atunci când se plictisește.

Ne așezăm amândouă în pat. Citim pe rând povestea, apoi ea se cuibărește în brațele mele și mă lasă să o simt. Pentru o secundă, pare din nou mică. Uneori doar mă îmbrățișează și se duce în patul ei, dar nu uită să mă strige de o sută de ori, să se asigure că sunt acolo și să îmi spună că mă iubește.

Îmi pune tot felul de întrebări despre viață, copilărie, adolescență, relații umane, oameni buni și răi.

Vrea să înțeleagă ce mintea ei nu poate cuprinde încă. Vorbim de toate, chiar și ce nu mi-as dori și uneori mă întreb unde e bebelușul cât o sticlă de suc la promoție de sărbători, copilul ghiduș care se ascundea după tobogane în parc și râdea cu sughițuri când era găsit, fetița bucălată care nu îl putea spune pe r.

Sunt toți acolo, în ea. Fiecare a lăsat ce a avut mai bun și au transformat-o în fetița mare, sensibilă și empatică, curioasă, vorbăreață și încăpățânată.

Mergem de mână prin viață. Acum suntem în linie și pășim încă sincron. Uneori mă dau câțiva pași în spatele și o încurajez să meargă singură, să știe și să creadă că poate. Tot mai des mă voi retrage și o voi privi cum merge pe picioarele ei, cu pieptul înainte și capul drept. Va știi mereu că poate alerga înapoi de fiecare dată când o să aibă nevoie, să ne mai ținem de mână pentru cât timp o să vrea ea.

Citește și

Unde te grăbești? Mai ține-l în brațe puțin!

Mi-e dor!

See Also

Mamă de copil școlar, mai greu decât cu un sugar

Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.

Sursa foto  – Pexels

 

 

View Comments (23)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Copyright Ioana Marinescu Sima 2020 | Branding & Website realizat de Ama Mihaescu CREATIVE STUDIO 

Scroll To Top