Modul în care Mirela Retegan a făcut pasul de la a crea poveşti minunate pentru copii şi a le înfrumuseţa aniversările, week-end-urile, zilele la a atinge sufletele părinţilor şi a-i face mai buni pentru copiii lor a venit atât de firesc, încât pare că a fost acolo de-o viaţă, în rândul specialiştilor în parenting. Numai că tocmai ceea ce o diferenţiază pe Mirela de specialişti este că ea nu se pretinde a fi unul. Ea nu vorbeşte din cărţi, din citate şi din studii. Ea vorbeşte din inimă şi din experienţa de mamă. Vorbeşte din nopţile nedormite în încercarea de a face despărţirea de tatăl copilului ei cât mai puţin traumatizantă, din lupta pe care a dus-o între sentimentele pe care le încearcă orice femeie care se simte trădată, părăsită de omul iubit şi dorinţa de a nu îşi priva copilul de celălalt părinte, vorbeşte din eforturile de a creşte un copil echilibrat şi puternic. Mirela nu a creat poveşti, ci a transformat experienţele trăite de ea în poveşti şi lecţii de viaţă pentru părinţii care vor să fie mai buni pentru copiii lor în fiecare zi.
O cunosc pe Mirela de trei ani şi sunt două lucruri care mă fascinează la ea. Primul este forţa fantastică pe care o are, credinţa în visele ei şi faptul că luptă şi cu munţii să le vadă împlinite. Cred că dacă fiecare dintre noi am avea o mică părticică din aceasă forţă, lumea ar fi departe. Al doilea lucru este autenticitatea. Mirela nu se chinuie să facă frumos în faţa nimănui. Ea se arată aşa cum e, fericită, furioasă, dezamăgită, îţi spune ce are de spus pe loc, în faţă, este fix problema ta cum iei acel adevăr şi ce decizi să faci cu el.
Exact aşa se arată şi în scris – autentică, sinceră, nu încearcă să pară mama sau femeia perfectă, nu îşi ridică statui, nu se elogiază. Chiar ea spunea în preajma lansării că şi-ar fi dorit să citească o astfel de carte la începutul drumului ca mamă, poate aşa s-ar fi scutit de greşeli şi suferinţe. Cartea Pledoarie pentru mami şi tati, lansată ieri într-un cadru restrâns, între prieteni şi oameni apropiaţi Mirelei, adună aproape 90 de scrieri despre familie, copii, trăiri şi experienţe. Sunt lecţii pe care Mirela le-a învăţat pe cont propriu sau le-a extras din situaţii care i s-au perindat prin faţa ochilor în atâta timp de când lucrează cu şi pentru copii.
În ciuda caracterului extrem de puternic, Mirela lasă orice orgoliu la o parte când vine vorba de copilul ei. Maya a fost pentru Mirela prioritatea numărul unu, motivul pentru care a trecut peste orice şi a făcut tot ceea ce i-a stat în putere să-i ofere doi părinţi, fie şi despărţiţi de sute de kilometri. Aşa cum şi spune într-unul din articolele cărţii, acasă este locul unde este mama şi mama este cea care are datoria să se scuture de orgolii şi resentimente şi să păstreze sentimentul de familie, de doi oameni pe care copilul poate conta.
Mirela povesteşte despre taţi dedicaţi, care schimbă scutece şi fac biberoane, care se lasă pe podea şi se maimuţăresc lângă copilul lor, vorbeşte despre mame puternice şi inteligente, dar şi despre femei care îşi pun orgoliile şi ambiţiile mai presus de orice,despre mame şi taţi vitregi şi cum ar trebui să se raporteze ei la copiii partenerilor, vorbeşte despre viaţă şi iubire, despre a preţui fiecare clipă, despre a şti să ieşi din orice situaţie, despre a ţine capul sus şi a porni mai departe după ce ai căzut.
Aşa că, deşi aparent, este o carte de parenting, Pledoarie pentru mami şi tati este o carte despre viaţă, aş îndrăzni chiar să spun că este mult mai interesantă şi mai uşor de asimilat decât multe cărţi de dezvoltare personală care mi-au trecut prin mână de-a lungul timpului. Aşa că v-o recomand din suflet, s-ar putea să fie una din cele mai bune investiţii făcute pentru sufletul vostru în ultima perioadă.
Cărţile comandate direct de pe site-ul Mirelei vin cu autograful autoarei.
Aici puteţi citi interviul pe care Mirela mi l-a acordat în toamnă despre Antrenorul părinţilor. Promit un interviu şi despre carte, o las numai să se liniştească puţin, că nu e de colo să lansezi o carte şi în câteva zile să fii nevoit să îi dublezi tirajul.
