Scenariul 1: Bebelușul schimbat, sătul, odihnit, urlă din toate puterile. Mama, epuizată, caută o scăpare și face orice să îl oprească. Șșșșșt, nu mai plânge, te rog eu, șșșșșșt. Gata, uite suzeta, hai gata, șșșșșșt, nu mai plângem, da? Scenariul 2: Copilul mic se sperie de ceva văzut doar de el și începe să plângă. De la primul scâncet, bunica îi distrage atenția ca să oprească plânsul copilului. Uite cățelul, ia uite ce frumos e, cum face cățelul? Ham-ham, da? Hai, gata, nu mai plânge. Scenariul 3: Copilul școlar vine obosit acasă după o zi de școală, after-school și activități și descoperă că fratele mai mic i-a stricat Lego-ul la care lucrase tot weekend-ul. Începe să țipe la micul făptaș, printre hohote de plâns. Părinții intervin ferm. Ce faci atâta scandal? Mare lucru a făcut, el e mic, nu știe. Gata, taci sau nu mai primești niciun lego.
La orice vârstă a copilului, pare că singura activitate a adulților este să îl facă să tacă
Când e mic și plânge neconsolat, adulții îi îndeasă suzeta în gură, îl leagănă, fac orice ca să îl liniștească cât mai repede. Când mai crește, încearcă disperați să îi distragă atenția de la durere, de la furie, de la neputință, de la orice îi provoacă plânsul. Mai târziu, orice formă de protest sau revoltă e înăbușită sub scutul respectului și al comportamentelor social acceptate. Copilul e somat să nu mai plângă, că nu mai e bebeluș și se face de rușine, e trimis la el în cameră dacă ridică tonul ca să fie auzit sau chiar e pedepsit dacă nu se supune.
În ochii adultului, plânsul copilului este semnul că el, cel care îl are în grijă, greșește
Undeva nu face bine. Fie nu dă destul, fie dă prea mult. Ori nu e capabil să aline și să consoleze, ori și-a pierdut autoritatea . Când copilul plânge sau, mai târziu, protestează, în mintea adultului se aprinde becul „nu sunt un părinte bun” și pornește cursa disperată de a opri sau a acoperi sursa disconfortului.
E greu să asculți plânsul unui bebeluș. Ai senzația uneori că îți inundă urechile, le sparge și ajunge direct la inimă
Îi simți plânsul ca pe o durere în stomac și ai senzația că îl auzi, chiar și când ești singur. Mie mi se întâmpla deseori să tresar și să pun mâna lângă mine, apoi îmi aduceam brusc aminte că Ana era la plimbare cu mama sau noi eram plecați fără ea.
E greu să faci față plânsului unui toddler, plâns care vine la pachet cu crize de furie sau tantrumuri, aruncat pe jos, urlete. Pe scurt, cu „făcut circ în public”. E apăsător să suporți privirile celor din jur. Uneori ai vrea să se caște ceva sub tine și să te înghită. E greu și când nu ești în public. Pur și simplu te întrebi dacă va trece vreodată circul ăsta.
E și mai greu să accepți că „un copil mare” izbucnește într-un plâns necontrolat, care vine de multe ori după un episod de revoltă, după un acces de independență, după trântitul ușii de la cameră și replica „nu mă înțelegi niciodată„. Te năucește complet să vezi cum ți se aruncă hohotind în brațe, exact ca atunci când cădea și se lovea în parc, doar că acum abia mai încape în brațele tale.
E dificil să faci față plânsului copilului și protestelor lui la orice vârstă
Fie că realizăm sau nu, percepem plânsul ca pe o invalidare. Credem că e despre noi, când de fapt nu este aproape niciodată despre noi. Este despre copil și emoțiile lui. Despre trăirile lui, despre fricile lui, despre evoluția lui. Despre faptul că a ajuns brusc într-o lumea prea mare și inconfortabilă pentru el. Despre faptul că vrea să se exprime și nu știe cum. Despre faptul că simte cum crește și îi e greu să accepte asta.
Îi e frică și nu știe cum să-ți spună, pentru că de multe ori nu știe nici el. Ascultă-l, lasă-l să plângă, ia-l în brațe, consolează-l. Nu-l opri, nu-l distrage, nu-l face să tacă. Stai acolo, șterge-i lacrimile și întreabă-l dacă îl poți ajuta să se simtă mai bine.
Citește și
Spune-i adevărul, tu ești reperul lui!
Și copiii au voie să obosească și să se simtă rău
Oameni mari, nu mai amenințați copiii!
Tati, e rece, oprește-te! Tu cât respect îi arăți copilului tău?
Tu ce planuri ai pentru copilul tau?
Cea mai frumoasă perioadă din viața de părinte
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.
