Tu câți de NU spui zilnic? Copiii noștri primesc permanent o grămadă de restricții și interdicții. De la părinți, educatori, învățători și alte persoane cu care interacționează. Unele complet fondate, ce țin de lucruri care le-ar pune sănătatea sau chiar viața în pericol. Altele importante și de luat în calcul. Iar altele la care se poate renunța din când în când. Ca să nu îl bombardezi cu reguli și refuzuri din zori și până la culcare, e bine în primul rând să faci o listă cu lucruri importante pentru tine.
Vital, important și posibil de fentat
De exemplu, e important pentru mine să se spele pe dinți în fiecare seară și dimineață. Să se spele pe cap o dată pe săptămână. Să mănânce cel puțin o legumă și o fructă la fiecare masă. Să îi spună sărumâna lui Tanti Maricica de la 2. Să nu lovească, etc. Sigur că ce e importat pentru mine poate fi complet inutil pentru alt părinte. De aceea este bine să facem această listă cu propriile repere. Vă garantez că lista fiecăruia va ieși uriașă.
Dacă o să ne uităm la ea, o să ne dăm seama că ar trebui să stăm non-stop cu gura pe copii. De asta că vom alege din listă lucrurile la care se mai poate renunța din când în când. Și vom începe jongleriile. Astăzi, dacă simt că al meu copil a avut o zi grea, nu îi voi mai cere să o salute pe Tanti Maricica. O să îi ducem mâine o prăjitură să ne revanșăm. Poate într-o săptămână putem sări spălatul pe cap. Sau într-o dimineață micul dejun poate fi mai puțin sănătos, dacă asta nu se întâmplă mereu. Nu voi renunța însă la regula cu loviturile și îi voi explica de ce nu este bine să lovim alți copii.
Nu-ul blând. Tu știi să îl rostești?
Lista asta, care va face relația cu copilul nostru să meargă mai lin, vine împreună cu nu-ul blând. Pare o contradicție în termeni, nu-i așa? Nu-ul nu trebuie neapărat urlat sau rostit pe un ton tăios. Pentru că atunci el vine la pachet cu tensiune, fără empatie și îi dă copilului senzația că nu este auzit și văzut. Nu-ul blând însă aduce cu el înțelegere și invită la vindecare. Este foarte important ca atunci când îl rostesc să fiu pregătit pentru a asculta și a accepta avalanșa de emoții. Ea vine sub forma protestelor, a plânsului, uneori a agresivității din partea copilului.
Acestea sunt două din informațiile valoroase cu care am plecat de la Conferința „Câte NU-uri aude un copil în fiecare zi”, organizată de Social Moms şi susţinută de Danonino.
Gabriela Maalouf, NLP trainer pentru copii și părinți și blogger și Otilia Mantelers, expert în parenting, ne-au încurajat să limităm folosirea Nu-ului în relația cu copiii noștri.
Calibrarea sau cum să ne punem în papucii copiilor noștri
Putem face acest lucru dacă ne ascultăm mai mult copiii, dacă ne conectăm la emoțiile lor și încercăm să ne calibrăm cu ele. Pe românește, să mă pun în papucii copilului în momentul acela.
O să vă dau exemplul personal, că e mai bun decât toate. Ana este fan bebeluși și copii mici. Zilele trecute si-a redescoperit bebelușul de jucărie și stătea numai cu el în brațe. Într-una din diminețile de week-end, ne pregăteam să plecăm la aniversarea unei prietene a Anei, la un escape room. Aveam oră fixă de ajuns, întârziasem deja. O chemam pe Ana de peste 10 minute la masă și ea nu apărea. Credeam (speram mai degrabă) că se îmbracă în camera ei. Când colo, ea apare în pijama, ciufulită toată, dar triumfătoare, cu bebelușul legat cu prosoape și cearceafuri de ea. Îi făcuse un sistem de purtare excelent.
În momentul acela nu am putut să înțeleg și m-am enervat. Am gândit ca adultul care știe că a întârziat undeva și are ca obiectiv ieșitul cât mai rapid pe ușă. Evident că apoi mi-a părut rău. Mi-am cerut scuze și am realizat că nu mă calibrasem la ea și nevoile ei. Aș fi înțeles că în acel moment pentru ea, oricât de incredibil ar fi părut, mult mai important decât să ajungă la joacă era să își poarte bebelușul.
Nu-ul auzit des în copilărie cauzează vieții adulte
Otilia Mantelers ne-a spus că una din cauzele pentru care spunem „nu” este că l-am auzit de prea multe ori în copilărie. Altă cauză poate fi teama de a nu păţi ceva copiii, de a-i şti în siguranţă iar acest lucru se întâmplă de obicei cu activităţile fizice. Însă atunci când copiii reușesc, când au succes în activitățile fizice, prind curaj. Curajul se transpune şi în plan mental şi vor avea curajul să fie deschişi pentru experienţe şi lecţii noi.
Da pentru gustările sănătoase
Am mai aflat de la dna dr. Simona Carniciu, medic specialist în diabet, nutriţie şi boli metabolice ce importanță au gustările sănătoase în alimentația copiilor noștri și cum să îi încurajăm să le aleagă.
În primul rând prin puterea exemplului. Copilul va face ceea ce vede, nu ceea ce i se spune. Așa că dacă vrem să mănânce o mână de nuci crude, ar fi bine să nu ronțăim chipsuri în fața lui. O altă cale este aceea de a nu restricţiona alimente şi de a explica de ce unele nu sunt potrivite pentru el. Dacă îi vom lăsa la îndemână gustări bune, bogate nutritiv și vom evita să ținem în casă bomboane, ciocolată, etc. misiunea ne va deveni mai ușoară. Este foarte important să reținem că mâncarea nu este niciodată recompensă!
Am mai scris eu aici despre cum am procedat ca Ana să nu abuzeze de dulciuri și gustări nesănătoase.
Conferința „Câte NU-uri aude un copil în fiecare zi” face parte din campania pentru susţinerea autonomiei copiilor, încurajând părinţii să înlocuiască cele aproximativ 100 de „nu-uri” pe care le spun zilnic cu „da-uri” cât mai multe.
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.
Sursa foto – Pixabay
Canadianul spune „choose your battles” 🙂 adică alege prioritățile pentru care merită să îți irosești energia 😀 Foarte bun articolul 🙂
Multumesc, Simona! Da, e o zicala tare inteleapta si de aplicat, chiar si in alte relatii, nu numai in cea parinte-copil 😉
Absolut!