Așa ar trebui să sune răspunsul la întrebarea „Pentru ce vârstă e spectacolul”? De Teatrul Zurli e vorba, testat de noi pe toate vârstele, în alte cazuri nu mă pronunț.
Week-end-ul trecut, mai mult de nevoie decât de voie, am trimis copilul la teatru cu bunicii paterni, experiență care s-a dovedit benefică pentru toți. Copilul, deși a mârâit un pic la început că vrea cu noi, a scanat rapid avantajele mersului cu bunicii – răspuns instant la orice cerință, ajutor nesolicitat la îmbrăcat/dezbrăcat, două dispozitive puternice și disponibile oricând la a-i sufla în coarne – și s-a repliat fără comentarii, ba chiar cu entuziasm. Bunicii veneau după șocul unor vești triste și nu mai ieșiseră demult din casă fără treabă, așa că o oră și jumătate în compania nepoatei le pica mănușă, plus că un spectacol le-ar fi abătut puțin gândurile de la realitatea nu prea plăcută în acele momente.
Așadar, duminică dimineață s-au înființat toți trei la prima reprezentație a Teatrului Zurli, găzduită de Teatrul de pe Lipscani (fie vorba între noi, să îmi arate și mie cineva o altă companie de teatru de nișă, pornită și susținută de un singur om, care a mai reușit această performanță). Spectacol de sezon, Crăiasa Răcelii e o poveste frumoasă, care îi învață pe copii să se ferească pe ei și pe cei din jur de microbi, oferindu-le în același timp o porție zdravănă de magie și poveste, presărată cu multă interacțiune și voie bună. Cel puțin așa am tradus eu ce mi-a spus bunica – „Foarte frumos a fost! 5 oameni tineri, niște copii un pic mai mari, au reușit să joace cu suflet, cu pasiune, i-au distrat pe ăștia mici, au cântat, au dansat, au umplut scena și sala. Și unde mai pui că ne-a plăcut și nouă!”. Bonus, Ana s-a întâlnit cu o fostă colegă de grădi și s-au distrat copios.
La așa descriere și văzînd chipurile zâmbitoare ale bunicilor și entuziasmul Anei, mai că îmi vine să îmi iau soțul de braț, că tot se plânge că nu l-am mai scos la teatru și să îl duc la Crăiasa Răcelii, duminică, de la ora 11.00. Poate așa scăpăm de viroza lui anuală, care se lasă cu stres traumatic și post traumatic pentru toată familia (cred ca nu trebuie să vă spun cum sunt bărbații când sunt bolnavi, nu?).
Mai multe detalii despre Crăiasa Răcelii, aici.
