Ca niciodată, anul acesta m-a prins cu planurile de vacanță în aer. Se apropia deja finalul școlii, știam că vreau să mergem undeva în prima săptămână a lui iulie, dar planetele nu se aliniau de nicio culoare. Am cerut, fără tragere de inimă, câteva oferte, am întrebat în stânga și în dreapta, doar doar o sări vreo idee, vreo inspirație. Nimic din ce auzeam sau căutam „nu se lipea de inimă”. Până într-o zi, când, într-un scroll pe Facebook, am dat peste niște poze. Wooow! a zis sufletul meu, până când mintea nici măcar nu citise locația lor. El deja era acolo, inima deja făcuse alegerea. Parga a citit mintea, într-un final, apoi m-am apucat să caut. Mi-am amintit că prietenii mei fuseseră acolo cu niște ani în urmă, dar poveștile erau vagi în mintea mea. Totuși, parcă dădeau pe plus.
Am căutat apoi distanța și atunci mintea a luat controlul. „Peste 1000 de km, ai înnebunit? Cu bătrânica ta? Tu, care nu ai mai condus în afara țării atâta drum? Exclus!” Norocul meu că am învățat să gestionez astfel de episoade și am lăsat mintea să își facă mendrele, apoi am căutat metode să o liniștesc. Drumul până în Parga era, într-adevăr de peste 1000 de km, dar, cum aveam să aflu de la autoarea fotografiilor ce îmi făcuseră inima să o ia la galop, distanța se putea împărți în două. Jumătate până la intrarea în Grecia, unde se putea dormi și jumătate a doua zi. Chiar și așa, drumul prin Bulgaria mi se părea imposibil. Nu mie, minții, am stabilit deja.
Noroc că, totuși, ultimii ani m-au învățat să îmi ascult și inima mai des. Și mai noroc că am o mamă care mă susține și îmi amintește cât de puternică sunt, când eu uit. Am și câțiva prieteni care fac asta, așa că, toate coroborate, m-au făcut să îmi amintesc că statul în zona de confort nu e ceva tocmai caracteristic mie. În mai puțin de 24 de ore, rezervarea era făcută.
Drumul București – Parga, cu oprire prin Serres
Nu sunt deloc expertă în orientare, trăiască Waze, așa că nu o să redau localitățile prin care am trecut. Am ieșit, clasic, pe la Giurgiu, unde am prins coada de pe pod, înaintea de coborârea către punctul de plată, dar nu a durat chiar așa mult cum mă așteptam. Apoi drumul, tot clasic, prin Bulgaria. De la intrarea în Grecia și până la cazarea din Serres am făcut cred că vreo 30-45 de minute maximum, iar drumul, cu tot cu opriri – una destul de lungă, să zic că a durat vreo zece ore. Se face și în opt, dar eu am preferat să merg în propriul ritm. Sunt vreo 620 de km, iar a doua zi, până la destinație, au mai fost vreo 416, parcă. Culmea, deși a fost integral pe autostradă, pot spune că drumul din Grecia m-a obosit mai mult decât cel din Bulgaria, iar cel mai obositor lucru mi s-a părut succesiunea de tunele. Desigur, să nu uităm de taxele de autostradă, care cred că au depășit 15 euro la un drum, cea mai ieftină fiind 0,30 cenți și cea mai scumpă 2,50 euro.
Combustibil este ideal să puneți în Bulgaria, pentru că în Grecia e mai scump. Sigur, la întoarcere am alimentat în Grecia și chiar m-am bucurat, pentru că am ales o benzinărie micuță, al cărei proprietar era și omul care alimenta și cel care încasa și, dacă era nevoie, făcea și cafea. Am simțit că ajut un mic antreprenor, se pare că în Grecia nu funcționează numai corporațiile în zona asta.
Cazarea intermediară am avut-o în Serres, la un Guest Room, unde am avut exact ce era nevoie, adică niște condiții decente pentru o noapte de somn. Iar orășelul este chiar simpatic, tipic grecesc, nu stațiune, ci doar un oraș în care viața se desfășoară după un alt ritm. Oamenii vin dimineața la cafenea și stau de vorbă cu patronul care servește la tejghea sau scoate ceva patiserie din cuptor, nunțile se mai țin încă în curțile oamenilor – da, am văzut una la întorcere și, în general, lumea e liniștită și relaxată. Trăiește, adică :-).
A doua zi am făcut drumul în vreo 5 ore și ceva și am ajuns la destinație spre ora 16.
Ce cazare am ales în Parga
Am găsit pe Booking mai multe variante și, deși habar nu aveam vreun reper după care să mă orientez, am ales intuitiv Villa Ilias, situată pe plaja Valtos, teoretic una dintre cele mai frumoase plaje din Parga. Piscină – n-am folosit-o, dar ce frumos se vedea de sus :-), cameră mare și spațioasă, gazde amabile, mic dejun „cinstit”, deși mult prea repetitiv pentru gustul meu, vedere la mare, raport calitate-preț foarte bun. A, și un mare bonus, foarte multă verdeață și sunet de greieri permanent. Greierii sunt, dealtfel, sunetul de fundal pentru Parga.
Am mai ochit în trecerea zilnică spre cazarea noastră, Villa Vasso, care mi s-a părut prietenoasă și primitoare, iar raportul calitate-preț părea și el ok. Sigur, sunt cazări pentru toate buzunarele și gusturile.
Ca zonă, mie Valtos mi s-a părut foarte ok. Nu este așa izolat ca altele și nici așa aglomerat, cum e în zona de centru, a portului, de exemplu. Este destul de aproape de Castelul Venețian, iar accesul în centru se face fie pe jos, dar e ceva de urcat și coborât – pe străduța cu magazine care duce în port, fie cu taxi-boat-ul, care costă 3 euro/drum de persoană, deci 6 dus-întors. E o variantă comodă, chiar dacă un pic costisitoare, dacă abuzezi de ea. Varianta cu mașina am exclus-o, centrul mi s-a părut teribil de aglomerat ca să îmi bat capul să găsesc parcare.
Plaje în Parga. Ce am vizitat noi
1.Plaja Valtos
Prima plajă vizitată a fost Valtos, cea mai apropiată de cazare. Este o plajă destul de întinsă, dar nisipul este fin doar pe un sfert din ea, pe restul este cu pietricele mici. Intrarea în apă este bruscă, adică devine abruptă rapid. Peisajul este superb, dar sunt foarte multe ambarcațiuni în apă, vaporașe, hidrobiciclete, bărci care duc clienții la parasailing. De aceea, eu una nu am pus-o în fruntea listei de plaje. Prețul șezlongurilor este undeva la 14-15 euro perechea, cu umbrelă, iar într-un loc am văzut 10 euro/persoană consumație, cu accesul la șezlonguri practic gratuit. Acea zonă are, însă, nisipul tare prost, plin de pietre și în care te afunzi.
2. Plaja Sarakiniko
Am mers cam 20 de minute cu mașina de la Valtos, unde stăteam noi, la plaja Sarakiniko, dar a meritat din plin. Este o plajă destul de izolată, cu un peisaj superb, cu nisip bun, iar prețul șezlongurilor este de 8 euro/perechea cu umbrelă și 12 euro 3 șezlonguri cu o umbrelă mare.
Ce m-a impresionat fantastic aici, dar și în Parga în general, este calitatea oamenilor. Peste tot lumea îți zâmbește, glumește, îți povestește viața, este dispusă să te ajute. La Sarakiniko am întâlnit-o pe Miranda. Muncește de la opt dimineața la șapte opt seara și, cu toate astea, e plină de energie, face mereu glume și este super atentă cu toată lumea, când treaba ei e „doar” să încaseze banii pe șezlonguri și să curețe. Când eram pe picior de plecare, m-a amuzat maximum când mi-a spus că de ce plecăm, că acum e cel mai frumos, „no more babies, no more ua-ua, only big babies”.
3. Plaja Lichnos
Este un pic mai apropiată de Valtos decât Sarakiniko. Este asemănătoare un pic cu Valtos, dar parcă mai mare și mai liniștită. Șezlongurile sunt 8 euro/perechea, parcarea este 5 euro sau poate fi inclusă în prețul plajei, dacă găsești la restaurantele care dețin plajele.
Pe această plajă am făcut și un masaj – maseurii și maseuzele, thailandeze probabil, umblă pe toate plajele, de altfel. Deși nu mi-am pus mari speranțe în el, pot spune că a facut minuni, mi-a luat cu mâna durerea care mă prinsese și care era în pericol să se transforme în criză de sciatică. Așadar, recomand masajul de pe plajele din Parga, mai ales celor care conduc dus-întors.
4. Plaja din Ammoudia
Am descoperit-o în ultima zi, cea în care și plecam înapoi spre Serres. Este la aproximativ 10 km de Parga, din drumul național care duce spre Lefkada (situată la 75 de km de Parga). Am decretat amândouă, la unison, că este cea mai frumoasă plajă la care am stat. Uriașă, cu nisip fin, cu intrare foarte lină în apă, peisaje de vis și prețuri mici. Șezlongurile nu costă, trebuie să faci consumație la barul de pe plajă. Din punctul meu de vedere a fost o alegere tare inspirată să ne „abatem” de la drum și să descoperim Ammoudia. Clar este pe listă pentru călătorii viitoare.
Activități de făcut în Parga
Castelul Venețian
Este situat în Valtos și de aici pornește străduța cu magazine care coboară în portul din Parga. Nu se plătește bilet, iar la intrare este un anunț care spune că vizitatorii sunt pe cont propriu. Castelul reprezintă practic niște ruine ale unui fost castel, dar priveliștea de sus merită o vizită. Este un loc perfect de admirat și de făcut poze.
Portul și străduțele cu magazine
O plimbare în port, în special seara, este un prilej de conectare cu forfota orașului, cu vibrația specific grecească a locului, cu oamenii veseli, cu proprietarii de magazine locale, care vând ulei, prăjituri, condimente și miere, cu cei de restaurante, care te îmbie cu meniuri delicioase și muzică grecească. Printre magazinele care ne-au atras atenția a fost unul cu dulciuri, uleiuri și condimente, situat pe strada care coboară dinspre cetate și unul cu produse ceramice parfumate, situat după zona centrală cu restaurante, pe străduța mai liniștită a portului. De asemenea, am descoperit magazinul unui pielar, care vinde produse din piele la prețuri avantajoase și știe câteva cuvinte în toate limbile turiștilor care îi calcă pragul. Acolo se găsesc curele de piele, calitative, cu 5 euro.
Excursie la Paxos și Antipaxos
Deși nu sunt neapărat un fan al excursiilor cu vaporul, în special după o experiență nu prea plăcută în Lefkada, clar recomand excursia la Paxos, Antipaxos și peșterile albastre. Costă între 30 și 35 de euro de persoană, în funcție de vaporul ales – noi am ales un vapor mic, cu 35 de euro, pentru că era mai mult timp de bălăceală la peșteri. Excursia durează o zi, de la 10 la 18 și presupune o oprire la Antipaxos, unde se staționează 40 de minute și se poate înota, una la peșterile albastre, unde, la fel, se înoată, iar peisajul îți taie respirația și o vizită de aproximativ două ore în orașul Paxos.
Aici am auzit că ar merita masa la restaurantul Vasilis. Noi ne-am prins târziu că este în Paxos, așa că am ales o tavernă locală, unde nu prea ne-am înțeles cu chelnerii și am comandat cu totul altceva decât ne doream, dar a fost gustos. Altfel, orășelul nu are nimic în plus față de Parga, dar întreaga experiență merită.
Parasailing
Dacă tot am fost cazate pe cea mai renumită plajă pentru sporturi de apă, am zis să nu ratăm măcar experiența de parasailing și nu am regretat. Pentru două persoane, în tandem, costă 60 de euro (sau 70 la o altă firmă, tot pe plaja Valtos), în aer petreci cam 10 minute – absolut suficient, deși inițial ai zice că nu, este calculat perfect – și încă vreo 15 drumul dus și apoi întors. Sentimentul pe care îl ai sus este absolut senzațional. O stare de plutire, de conectare cu cerul și, în același timp cu apa, atunci când cobori, este de vis.
Excursie la râul Acheron
Noi nu am apucat să facem această excursie, dar am înțeles de la gazdă și de la alte persoane că merită din plin, așa că am pus-o pe listă pentru data viitoare. Am ajuns aproape de râu în ultima zi, când am fost la Ammoudia și, într-adevăr, pare că merită peisajul.
Fabrica de ulei de măsline
Un alt obiectiv pe care nu am reușit să îl vedem. Am mai fost la o fabrică similară în Creta, acum 4 ani și am presupus că nu poate fi o diferență colosală, dar clar este de pus pe lista pentru vizitele viitoare.
Unde am mâncat în Parga
Evident că părerile sunt împărțite, în funcție de gusturi și pretenții. De la unii români am auzit că mâncarea în Parga e scumpă și proastă, alții se plângeau de prețurile explodate, alții făceau recomandări. Mie, comparativ cu Thassos de anul trecut, nu mi s-au părut chiar exagerate prețurile. Mâncarea bună, e drept că, în afară de un singur loc, nu pot spune că m-a dat pe spate, dar mie dacă îmi dai fructe de mare și brânză feta, sunt mulțumită.
În Valtos am mâncat la Taverna Sakis în prima zi, apoi la Stefan’s Taverna, care este deasupra lui Mike Bar, unde am făcut o pasiune pentru cocktailuri, pentru priveliște și pentru personal.
În centru, în port, sunt multe taverne, dar noi am mâncat doar câte un gyros rapid la Miam Miam, un fel de fast food cu specific grecesc și frozen yogurt la Chill Box – absolut divin!
Pe plaja Sarakiniko am mâncat la Alex taverna, în Lichnos am ales Coral beach – la aceste două plaje nu prea mai sunt alte opțiuni oricum, în Paxos am mâncat la George’s Place și mai aveam pe listă Vasilis.
Piesa de rezistență a fost însă masa din ultima zi, pe care am luat-o la restaurantul Roxani din Ammoudia, unde este și un hotel, Babos Holiday. Meniul are doar câteva preparate, dar gătite absolut perfect. Noi am luat brânză feta în crustă de susan și calamari la grătar cu piure de sfeclă și cartofi. Ne-am bătut pe ele :-), erau operă de chef cu experiență, clar. Patronul am înțeles că a luat model de la restaurante mici din Europa, unde meniul se baza pe câteva preparate gătite la perfecție. Pot spune că am încheiat sejurul cu o masă chiar boierească.
În ultimii patru ani, am reușit să facem câteva vacanțe împreună, în diferite formule. Unele au fost mai reușite, altele mai puțin, pe unele și-au pus amprenta conjunctura, trecutul, altele au fost cumva mai ferite de influențe. Cât am putut, cu resursele pe care le-am avut atunci.
De data aceasta, însă, am concluzionat la unison, că a fost cea mai reușită vacanță a noastră de mult timp. Clar în urma ei putem recomanda Parga și împrejurimile ca destinație de vară, dar aș îndrăzni să spun că pentru cel puțin o săptămână, fără a lua în calcul opririle intermediare.
Citește și
Matera, Italia, unul dintre cele mai vechi orașe ale lumii
Vacanță în Lefkada cu copiii. Ce ne-a plăcut și ce nu pe faimoasa insulă
Gust dulce de Bucovina, regăsit tot la Gura Humorului
Cum a fost în vacanță la Topola Skies, Bulgaria
Weekend la Camping Krapets. O idee de vacanță la 20 de km de România
