Asta a fost concluzia mea și a Pisicului consort după ce am văzut un episod din Minți criminale, unde o fetiță a fost ademenită cu un cont fals și răpită, pentru a fi vândută unei rețele de trafic de persoane. Partea cea mai înfricoșătoare e că rețeaua vindea persoanele răpite unor criminali în serie, care dădeau zeci de mii de dolari pe un om, doar ca apoi să îl omoare. La final, amândoi am zis într-un glas că nu o să aibă cont de Facebook și pe alte rețele sociale.
Copiii cu cont de Facebook, victime sigure ale agresorilor virtuali
Sigur că asta e o situație extremă, dătătoare de coșmaruri, dar cred că astfel de cazuri sunt puse în filme tocmai pentru a conștientiza pericolul fantastic pe care îl reprezintă rețelele sociale, în special asupra copiilor. Mai toți copiii din lumea muzicală au cont de Facebook. Făcut și administrat de părinți sau făcut de părinți și lăsat apoi în grija lor. Că sunt mari. Oare? Există pe paginile acestor copii comentarii de la tot felul de admiratori, majoritatea străini. Oameni care se dau (și poate chiar sunt) pasionați de muzică sau care susțin că activează în domeniu. Recunosc că uneori pe mine mă iau fiorii. Mă gândesc oare cine se ascunde în spatele lor? Cine face promisiuni deșarte acestor copii și părinților lor?
Recent, un cadru militar a fost descoperit și arestat pentru infracțiuni cibernetice. Avea câteva zeci de conturi false de Facebook, cu ajutorul cărora hărțuia copii și adolescenți, în special fete. Făcea concursuri cu premii, ca mai apoi să treacă la amenințări și șantaje. Avea profiluri conectate între ele, care își dădeau like și comment unul altuia și de pe care contacta victimele în diferite ipostaze. Ițele scenariilor sale erau atât de complicate, încât ar face geloși mari regizori și scenariști. Victime i-au căzut mulți copii din zona artistică și nu numai.
Soluție temporară. Fără cont de Facebook la vârste mici
Toate cazurile astea mă fac și mai tare să mă gândesc cum îmi pot feri copilul de toți nebunii care umblă liberi în on-line și se dau drept cine vor ei. Deocamdată, am ales metoda struțului. Ana nu are cont de Facebook, nici măcar pagină de artist administrată de mine.
Tehnologia este ca un ciocan. Depinde de tine dacă dărâmi sau construiești cu el
Știu însă că nu va mai ține mult și va trebui să schimb strategia. Am aflat săptămâna trecută de la Otilia Mantelers, expert în parenting, în cadrul evenimentului „Părinții, copiii și tehnologia”, powered by Orange, că tehnologia este ca un ciocan: poţi construi o casă folosindu-l sau poţi să îi dărâmi zidurile. Contează cum foloseşti unealta pe care o ai la dispoziție”.
Cei mai mulți părinți se tem că, având acces la tehnologie, copiii vor deveni dependenți de ea. Otilia a vorbit despre ce limite trebuie stabilite în utilizarea tehnologiei. Metoda Hand in hand parenting recomandă 3 paşi: ascult, pun limita şi iar ascult. „Mă gândesc dacă este nevoie să pun limita acum, exact în acest moment, sau dacă pot să îi dau câteva minute copilului în care să mă conectez cu el şi la ce face el. După aceste minute de conectare, pot pune limita, cu blândețe. Apoi este momentul să ascult din nou, când copilul meu își descarcă furia, care de cele mai multe ori nu are legătură cu limita ce i-a fost impusă”.
Copiii noștri, nativi pe internet. Părinții, responsabili de conturi
Georgiana Rosculet, psiholog și coordonator de proiecte educationale Salvaţi Copiii, a vorbit despre siguranța în mediul online. Conform studiului privind utilizarea internetului în familie realizat de Salvați Copiii în 2015, 90% dintre copii folosesc cel puțin o rețea de socializare. Cum ajung copiii să aibă conturi de socializare? Se pare că părinții sunt cei care îi ajută să deschidă conturile, chiar dacă nu au vârsta minimă acceptată pe site. Înainte de a decide asta, este important să știm că în on-line apare frecvent cyberbullying – hărțuirea virtuală sau ademenirea copiilor de către de persoane necunoscute.
În on-line primește feed-back, la școală se plictisește
Mediul online este un spaţiu în care copilul se poate exprima creativ, învaţă într-un mod interactiv și primeşte feedback imediat. Prin comparaţie, o oră petrecută la un curs la şcoală va părea mult mai puţin interesantă decât una petrecută pe internet.
Pentru a-i proteja pe copii în spaţiul online, părinții trebuie să se informeze foarte bine și să fie conștienți de riscuri. Primele interacţiuni pe care copilul le are cu tehnologia trebuie să fie ghidate de părinte. Adică să stăm lângă ei, să le aătăm, să le explicăm cum funcționează, să îi facem atenți și vigilenți la ce se poate întâmpla. Apoi, treptat, ne putem rezuma doar la supravegherea copilului, doar după ce ne asigurăm că au fost înțelese pe deplin riscurile și modul în care pot fi evitate.
Programele de control parental pot ajuta la supravegherea copiilor pe internet.
Tu ce exemplu îi oferi copilului tău?
Copiii învaţă prin imitare iar părinţii sunt principalele modele de comportament chiar şi în ceea ce priveşte interacţiunea cu tehnologia. Cu alte cuvinte, copiii născuți cu tableta în mână au părinți care își trăiesc viețile pe Facebook. La asta cred ca avem cu toții de reflectat și revizuit propriul comportament.
Pentru informații privind siguranţa copiilor pe Internet, Salvați Copiii pune la dispoziție o linie gratuită de informare şi consiliere pe platforma Ora de Net.
Expunerea la tehnologie și sănătatea. Părerea medicilor specialiști
Din cadrul evenimentului organizat de Social Moms nu au lipsit părerile medicilor, care au punctat efectele folosirii în exces a tehnologiei asupra sănătății ochilor și coloanei.
Dr. Roxana Cozubaș, medic oftalmolog, ne-a spus că, pentru a proteja ochii de lumina ecranelor, există filtre speciale sub formă de aplicații pentru telefoane/tablete și ochelari de vedere cu filtru care blochează radiaţia luminoasă. Aceste soluții sunt recomandate persoanelor care petrec mai mult de 2-3 ore pe zi în fața ecranului.
Expunere zero la ecrane până la 2 ani
Dr. Cozubaș recomandă utilizarea „regulii 20-20-20” – după 20 de minute de privit la un ecran, privirea trebuie mutată timp de 20 de secunde la 20 de paşi depărtare.
Până la vârsta de 2 ani, Academia Americană de Pediatrie recomandă expunere zero la ecrane! În acest interval de vârstă, creierul micuţilor nu poate înţelege imaginile bidimensionale pe care le emite monitorul. Copilul învaţă din interacţiunea cu persoanele din anturaj şi din simţul tactil folosit la studierea obiectelor din jur.
Între 18 luni şi 5 ani, timpul la ecran nu trebuie să depășească o oră, maximum două pe zi. Acest timp scade dacă există afecțiuni oftalmologice care pot fi agravate de aceste obiceiuri.
Nu scaunului rotativ de birou
Dr. Florentina Moraru, kinetoterapeut ne-a spus că, pentru o poziţie corectă la birou sau la calculator este importantă alegerea biroului şi a scaunului, care trebuie să permită poziția dreaptă a trunchiului, spatele lipit de spătar. Între trunchi şi șolduri şi între genunchi şi gambă trebuie să se formeze un unghi de 90 grade iar tălpile să fie lipite de sol.
Am aflat un lucru care m-a pus pe gânduri, recunosc. Acela că scaunul de birou nu trebuie să fie rotativ, pentru că niciodată poziția corpului la scris nu va fi cea corectă.
Conferința Social Moms „Părinții, copiii și tehnologia” a fost susținută de Orange, Sloop, Salvați copiii și Trupa Pam Pam și transmisă în direct pe socialmoms.ro, desprecopii.com și pe pagina Orange
Voi cum vă raportați la ideea că, la un moment dat, copilul vostru va utiliza în mod frecvent tehnologia? Cum v-ați gândit să gestionați sau cum gestionați contactul lui cu internetul și rețelele sociale?
Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook pentru a fi la curent cu toate noutățile.
Sursa foto – Pixabay
Este important sa-i invatam pe copii cum pot accesa tehnologia in conditii cat mai sigure cu putinta. Interdicitiille nu sunt cea mai buna metoda de a gestiona acest aspect, mai ales ca vorbim despre copii aflati in etapa (dificila) cand iisi testeaza propriile limite, cand simt nevoia sa-si protejeze sapti personal, etc.
Abordarea noastra a tinut cont de toate aceste aspecte. Fiind inca la o varsta la care ne mai permite inca acest lucru, facem impreuna tot ceea ce tine de tehnologie, invatand impreuna, discutand in permanneta despre riscuri si metode prin care s epoate proteja, incurajand sa ne povesteasca toate ideile lui si modul in care se gandeste sa le puna in practica. Pregatim terenul pt mai tarziu 🙂
Asa este, multumesc mult pentru completari!
Cred că mulţi părinţi pornesc de la premiza că copilul lor va rata ceva în viaţă dacă nu va fi conectat la tehnologie sau nu va juca aceleaşi jocuri ca şi colegii lui, ceea ce e total greşit. Eu sunt pentru limitarea drastică a tehnologiei. Fii-mea are telefon, dar nu-i dau voie decât foarte rar să se joace pe el. Pe telefon are interdicţie la youtube şi browser, îi verific conversaţiile pe whatsapp şi nu permit să fie adăugată în grupuri (recent a fost la şcoală şi un scandal pe tema asta). Nu are cont de fb şi, deşi are email şi cont de Goodreads, nu are acces la ele fără mine şi doar foarte, foarte rar.
Exact asa si la noi. Are telefon, dar nu il ia la scoala decat atunci cand ies – film, excursii, etc, pe whatsapp vorbeste doar cu cei apropiati, de jucat se joaca rar, cu limita. Dooar la youtube nu am pus limita, ca stiu ce cauta si la ce se uita si oricum singura nu prea bantuie pe nimic. Nu stiu cum va mai fi, probabil ca usor usor va trebui sa o introduc in tainele tehnologiei, dar cred ca deocamdata se poate lejer face asta fara cont pe retele sociale.
Eu nu stiu ce sa zic despre subiectul asta ca nu am copii, o sa zic doar asa putin off topic ca mie imi plac foarte mult bloggerii care scriu predominant despre parenting si care ma captează si pe mine, cum am zis, neparinte fiind. Esti unul dintre bloggerii aia :*
Iar mie imi plac foarte mult cititorii care „ies la lumina” si comenteaza la articole. Asta este ceea ce ma face sa merg mai departe. Iar daca ti-am captat atentia si fara sa fii parinte este….priceless! Multumesc!
Offf…Complex subiect! Nici fii-mea nu are cont de facebook. Prima data i-am spus ca trebuie sa invete sa scrie si sa citeasca corect, acum a inteles si ea ca ar fi bine sa stie si engleza cat mai bine pentru a se descurca online. Ea mai cer, noi ii mai explicam, probabil vreun an, poate doi o sa mai rezistam. Pe whatsup o verific si eu si ii explic ce si cum. Pe youtube se uita la clipuri cu slime, urmareste niste vlogeri de varsta ei, de cele mai multe ori ma pune si pe mine sa ma uit si, desi ma plictiseste ingrozitor, stiu ca este bine sa o fac. Cumva ma gandesc ca primeste acces treptat, pana cand se prinde care e treaba.
Pe a mea acuma incepe sa o prinda Instagramul, ca il vede pe taica-su pasionat – abia l-a descoperit :-). Cu filmuletele o mai apuca si pe ea, dar nu prea des. In schimb se uita la cantece pe Youtube, m-a zapacit 🙂