„E plin în jurul nostru de „iubita lu’ mama”, „gălușca lu’ bunica”, parcă nimeni nu își mai strigă copilul pe nume. Ca să nu mai vorbim că toți sunt prinți și prințese. Suntem toți familii regale, ce să ne mai facem”. Așa suna o discuție auzită din întâmplare zilele trecute. Nu este singura. Am mai surprins cândva pe Facebook revolta cuiva pe subiect. Cică părinții ar folosi prea multe nume de alint și de aia cresc copiii răsfățați, că li se urcă la cap, vezi Doamne.
Dacă să dai prea multe nume de alint copilului e un delict, mă auto-denunț
În burtică era Măslinuța, când s-a născut a devenit Iubita lu’ mama și Bebelușul lu’ Tata. Pe la 1 an și ceva îi spuneam Bănănuța (de la cunoscutul Ana-Banana, desigur) și de aici mă jucam cu tot felul de combinații. În funcție de inspirație este Prințesica, Inimioară, Suflețel, Zăpăcilă, Baby girl și lista cred că poate continua până mă părăsește imaginația. Iubesc să folosesc nume de alint. Mi se pare că ele creează o intimitate și o legătură frumoasă între părinte și copil.
Să-ți alinți copilul mi se pare cel mai firesc gest din lume
Aici intră mângâieri, îmbrățișări, te iubesc rostit cât de des simți, cuvinte de alint venite din inimă. Mai intră să te pui la mintea lui, să intri în jocul lui, să fii mai puțin serios ca un adult și mai mult caraghios ca un copil.
Un copil alintat nu va crește fără limite, dacă vei ști să i le setezi. Nu va crește fără lipsă de respect, dacă îi vei arăta ce este respectul, tratându-l cu respect. Nu va crește crezând că este buricul pământului, dacă tu te vei ocupa să îl înveți valorile adevărate. Prințul sau prințesa nu sunt obligatoriu Domnul sau domnișoara Goe, dacă numele de alint vine cu un pachet de reguli și valori pe care copilul le învață în familie. Dacă sunt dublate și de o educație făcută cu blândețe și respect, Prințul și Prințesa vor străluci din iubirea și grija părinților lor.
Un prinț adevărat este prinț și în haine de cerșetor, așa că haideți să ne creștem bine copiii, dar să nu încetăm să le arătăm prețuirea noastră, să le dăm nume de alint și să îi înconjurăm cu iubire.
Tu cum îți alinți copilul?
Citește și
Ce le lipsește copiilor atunci când au totul?
Cea mai frumoasă perioadă din viața de părinte
Primul sfat pentru proaspeții părinți
Dacă vă plac articolele mele, vă invit să dați like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu noutățile.
Cred ca e in firea oricui sa-si alinte copiii, mi-e frica de oamenii care n-o fac. Normal, cu limitele bunului simt, ca doar n-o sa mergi la scoala sa intrebi de ce a luat „printesica” doi la fizica… 🙂 Pe ai mei ii alint in fel si chip, dar cele mai incetatenite au ramas „Buburețu'” si „Mițibușca” (nu ma intreba de la ce vin, zau ca habar nu mai am…). Si mai am un fel de semi-alint care imi vine automat cand au facut vreo boacana, nu atat de mare incat sa mi se ridice tensiunea, dar suficient cat sa caut explicatii mai amanuntite: „Vasile” (indiferent de copil, Vasile e si Emmy cand uita sa-mi spuna ceva important de la scoala de exemplu, la modul „Ma Vasile, iar ai uitat sa-ti aduci sticla de apa acasa…”), din nou, nu stiu de ce Vasile, dar aia imi vine pe moment :-)))